În acest articol
În zilele caniculare, păsările din hală pot arăta semne clare de supraîncălzire cu mult înainte ca mortalitatea să crească. Ciocul deschis, aripile depărtate, setea mare și consumul mai mic de furaj trebuie citite ca un avertisment pentru verificarea rapidă a aerului, apei și aglomerării.
Într-o hală, primele pierderi nu sunt întotdeauna mortalitățile, ci schimbarea comportamentului lotului. Păsările care încep să respire cu ciocul deschis încearcă să elimine căldură prin evaporarea apei din tractul respirator. Procesul le solicită, crește nevoia de apă și, dacă nu reușesc să se răcorească, poate fi urmat de scăderea consumului, a producției și, în situații grave, de mortalitate.
Ce poate observa fermierul înainte ca situația să se agraveze
Respirație cu ciocul deschis, mai deasă decât în mod obișnuit, mai ales în orele de după-amiază.
Aripi ușor depărtate de corp, poziție joasă, apatie sau reticență la mișcare.
Păsări strânse în zonele cu apă ori în dreptul curentului de aer, cu consum vizibil mai mare de apă.
Scăderea consumului de furaj; la găinile ouătoare pot apărea și pierderi de producție sau de calitate a ouălor.
Respirație grea persistentă, păsări culcate, foarte letargice sau cu creste și bărbițe palide: acestea arată o posibilă agravare și cer reacție rapidă.
Ce se verifică imediat în hală
Temperatura și umiditatea în mai multe puncte, inclusiv la nivelul păsărilor; nu este suficientă o singură citire la intrare.
Funcționarea ventilatoarelor, a admisiilor de aer, a alarmelor și a sursei de rezervă, precum și distribuția reală a aerului în zonele ocupate de păsări.
Debitul și accesul la apă: adăpătorile trebuie să funcționeze, iar păsările să poată ajunge la ele fără înghesuială.
Temperatura și prospețimea apei, starea liniilor de adăpare și eventualele capete de linie cu debit slab.
Zonele de aglomerare, mai ales lângă capătul de răcire, adăpători sau pereți, unde circulația aerului poate fi neuniformă.
Așternutul umed și mirosul de amoniac, care adaugă disconfort respirator și indică o problemă de management al aerului și umezelii.
De ce umiditatea și aerul slab mișcat cresc pericolul
Păsările nu transpiră eficient. Pe măsură ce temperatura crește, ele se bazează mai mult pe gâfâit pentru a pierde căldură. Umiditatea ridicată face mai dificilă evaporarea apei din respirație, iar aerul insuficient la nivelul păsărilor reduce pierderea de căldură prin circulația aerului. De aceea, aceeași temperatură poate fi tolerată diferit de la o zi la alta și de la o zonă a halei la alta.
Păsările mai grele, loturile dense, păsările aflate spre finalul creșterii, găinile în producție și exemplarele deja slăbite sunt, în general, mai vulnerabile. Riscul crește în valurile de căldură din iunie-septembrie, în special în iulie și august, dar trebuie evaluat după condițiile reale din hală, nu doar după temperatura de afară.
Reducerea riscului, înainte de caniculă
Testați preventiv ventilația, alarmele, alimentarea de rezervă și debitul apei înaintea perioadelor prognozate foarte calde.
Urmăriți zilnic comportamentul lotului, consumul de apă și de furaj, nu numai temperatura afișată de controler.
Păstrați traseele de aer libere și evitați activitățile care tulbură sau agită păsările în partea cea mai caldă a zilei.
Planificați orice schimbare a programului de furajare ori a rației împreună cu specialistul în management și nutriție; nu aplicați scheme fixe fără adaptare la specie, vârstă și sistem.
Nu creșteți automat umezeala din hală. În condiții de umiditate deja mare, răcirea evaporativă ori ceața pot reduce capacitatea păsărilor de a pierde căldură dacă sistemul nu este gestionat corect.
Pentru orice produs administrat prin apă sau furaj, cereți recomandarea medicului veterinar ori a specialistului și respectați eticheta și autorizarea curentă.
În gospodărie, verificările de bază rămân aceleași: apă curată și accesibilă, umbră, aer în mișcare fără curent excesiv direct asupra păsărilor și evitarea manipulării lotului în orele fierbinți. În halele comerciale, monitorizarea trebuie completată cu controlul echipamentelor și cu observarea fiecărei zone, deoarece un ventilator funcțional nu garantează automat aer suficient la nivelul întregului efectiv.
Consultă și fișa practică din Sănătatea fermei.
