În acest articol
În iulie și august, ramele lăsate fără protecție pot trece repede de la câteva fire de pânză la faguri plini de galerii. Molia mare a cerii atacă mai ales fagurii de cuib mai vechi, cu urme de polen, și profită de familiile de albine care nu mai pot acoperi bine toate ramele. Prezența ei arată adesea că există faguri neprotejați; nu explică însă, de una singură, de ce familia a ajuns slabă.
Ce se vede la controlul ramelor
Primul semn este pânza mătăsoasă trasă peste suprafața fagurelui sau între rame. Sub ea pot apărea galerii neregulate, porțiuni de ceară rosă, resturi fine și larve deschise la culoare, care devin mai cenușii pe măsură ce cresc. Larvele pot trece dintr-un fagure în altul prin masa de pânză.
La un atac mai avansat se pot observa coconi prinși în pânză, pe rame ori pe suprafețele interioare ale corpului de stup. Larvele pot roade inclusiv lemnul pentru a-și face loc de împupare. În fagurii depozitați, deteriorarea poate avansa repede când spațiul este cald.
Observația din teren nu este același lucru cu diagnosticul familiei slabe
Pânza și galeriile sunt indicii puternice de molie a cerii în rame, însă întrebarea importantă în stup este de ce au rămas faguri neacoperiți. O familie viguroasă, cu multe albine, îndepărtează de regulă larvele înainte ca paguba să devină importantă. Molia mare a cerii nu este cauza inițială a prăbușirii unei familii, ci exploatează slăbiciunea acesteia.
La control, apicultorul poate nota dacă puietul este redus, dacă regina este prezentă, câte rame sunt efectiv acoperite de albine și dacă există rame în plus față de puterea familiei. Foametea, lipsa reginei, roirea excesivă, bolile, intoxicațiile sau neglijarea pot sta în spatele depopulării și cer o evaluare separată.
Unde este riscul cel mai mare
În familiile slabe, care nu pot proteja toate ramele și spațiile din stup.
În fagurii scoși la păstrare, mai ales cei închiși la culoare, proveniți din cuib și cu urme de polen.
În corpurile și ramele păstrate în spații calde, precum și în stive cu rosturi, crăpături sau alte locuri în care femelele pot depune ouă.
În resturile de ceară, fagurii vechi și materialul rezultat din curățenie, lăsate neprelucrate în apropierea stupinei.
Pași practici pentru protejarea fagurilor
Verifică periodic ramele depozitate, inclusiv cele care păreau curate la momentul strângerii. Ouăle pot fi deja prezente și pot ecloza ulterior.
Separă fagurii cu pânză, galerii sau larve de materialul curat, pentru a limita extinderea pagubei și a putea aprecia cât material mai poate fi salvat.
Păstrează fagurii într-un spațiu curat, răcoros și protejat de reinfestare. Depozitarea la rece poate limita activitatea moliei, dar ramele trebuie ferite și de intrarea ulterioară a dăunătorului.
Strânge și gestionează fără întârziere ceara veche, resturile de fagure și alte reziduuri apicole; acestea pot deveni focare pentru dezvoltarea moliei.
Potrivește volumul stupului cu puterea familiei și nu lăsa rame neocupate fără motiv. O familie puternică este cea mai bună protecție biologică a fagurilor din stup.
Pentru orice produs biocid sau altă intervenție reglementată, folosește numai variante autorizate pentru utilizarea intenționată, respectă eticheta curentă și cere îndrumarea unui specialist.
Când este bine să chemi medicul veterinar
Solicită sprijinul medicului veterinar când găsești o familie foarte depopulată, puiet anormal, albine cu aspect neobișnuit, mortalitate crescută sau când cauza slăbirii nu este clară. Intervenția împotriva moliei protejează fagurii, dar nu înlocuiește verificarea stării sanitare și a factorilor care au lăsat colonia fără suficientă forță de apărare.
Consultă și fișa practică din Sănătatea fermei.
