În acest articol
China a contractat 2,18 milioane de tone de soia americană într-o singură săptămână, dar piața așteaptă noi achiziții pentru a evalua dacă Beijingul își va îndeplini angajamentele comerciale față de Statele Unite. Deși analiza publicată de Agrobiznes la 25 octombrie 2026 prezintă incertitudinile privind revenirea cumpărătorilor chinezi, datele recente ale Departamentului Agriculturii al SUA (USDA) confirmă că tranzacțiile au continuat. Numai între 20 și 22 octombrie, exportatorii americani au raportat contracte noi de 948.000 de tone pentru China.
Pentru piața mondială a oleaginoaselor, problema nu este absența cumpărărilor, ci ritmul în care China va contracta restul cantităților și condițiile comerciale în care acestea vor fi livrate. Un nou acord bilateral privind posibile reduceri de taxe vamale a fost prezentat la sfârșitul lunii septembrie, însă boabele de soia destinate procesării nu se află pe lista produselor propuse pentru facilități tarifare. Această diferență menține avantajul comercial al Braziliei și limitează perspectivele unei creșteri susținute a prețurilor americane.
USDA confirmă achiziții importante de soia din partea Chinei
Potrivit raportului săptămânal de vânzări la export al USDA, publicat la 22 octombrie, cumpărătorii chinezi au contractat 2,18 milioane de tone de soia americană pentru anul comercial 2026–2027, în săptămâna 9–15 octombrie.
Cantitatea reprezintă peste trei sferturi din vânzările nete americane de soia înregistrate în aceeași perioadă, care au totalizat aproximativ 2,84 milioane de tone.
Datele, prezentate și de publicația specializată Feed & Grain, includ 390.000 de tone transferate din categoria destinațiilor necunoscute către China.
În aceeași săptămână, livrările efective de soia americană au totalizat 2,02 milioane de tone, dintre care aproximativ 1,33 milioane de tone au avut ca destinație China.
Activitatea comercială a continuat și ulterior.
Data anunțului USDA | Contracte de soia pentru China | Anul comercial |
|---|---|---|
20 octombrie 2026 | 612.000 tone | 2026–2027 |
21 octombrie 2026 | 134.000 tone | 2026–2027 |
22 octombrie 2026 | 202.000 tone | 2026–2027 |
Total anunțuri zilnice | 948.000 tone |
Date din raportările zilnice ale USDA. Totalul reprezintă suma celor trei anunțuri și nu trebuie adăugat automat la alte totaluri cumulative fără verificarea perioadelor de raportare.
Cea mai mare tranzacție recentă a fost confirmată oficial de USDA la 20 octombrie, când exportatorii au raportat vânzarea a 612.000 de tone.
Au urmat alte 134.000 de tone la 21 octombrie și 202.000 de tone la 22 octombrie.
Prin urmare, nu poate fi susținută concluzia că Beijingul a întrerupt achizițiile după întâlnirile bilaterale din septembrie.
Rămâne însă deschisă întrebarea dacă ritmul actual va fi suficient pentru atingerea obiectivelor comerciale convenite între cele două țări.
China și-a asumat un obiectiv de 25 de milioane de tone anual
În urma negocierilor bilaterale din octombrie 2025, administrația americană a anunțat un angajament al Chinei de a cumpăra anual 25 de milioane de tone de soia din Statele Unite în perioada 2026–2028.
Volumul este important pentru exportatorii americani, în condițiile în care China reprezintă cel mai mare importator mondial de soia.
Înaintea deteriorării relațiilor comerciale, piața chineză absorbea cantități foarte mari din producția Statelor Unite.
Pentru anul comercial 2025–2026, exporturile americane către China au fost afectate de disputa tarifară, iar cumpărătorii chinezi s-au orientat într-o măsură mai mare către furnizorii sud-americani.
În analiza AGRONET.ro privind perspectivele exporturilor americane de soia, publicată în august, estimarea revenirii la cel puțin 25 de milioane de tone era comparată cu importurile chineze totale, prognozate atunci de USDA la aproximativ 115 milioane de tone.
Chiar și la îndeplinirea obiectivului american, China ar continua să cumpere cea mai mare parte a necesarului său din alte origini, în special din Brazilia.
Există și o diferență între indicatorii urmăriți: obiectivele comerciale anuale anunțate de Washington nu trebuie confundate automat cu vânzările raportate de USDA pentru anul comercial american, care începe în septembrie și se încheie în august.
Pentru evaluarea îndeplinirii angajamentului este necesară compararea unor perioade și categorii de tranzacții compatibile.
Acordul „30 pentru 30” nu elimină taxele suplimentare pentru soia
La 27 septembrie 2026, Biroul Reprezentantului Comercial al SUA a publicat informații despre cadrul bilateral denumit „30 pentru 30”.
Potrivit comunicatului oficial al instituției americane, cele două țări au identificat produse în valoare de aproximativ 30 de miliarde de dolari pentru fiecare parte, care ar putea beneficia de condiții vamale mai favorabile.
Lista cuprinde produse agricole, bunuri industriale și alte categorii considerate mai puțin sensibile din punct de vedere comercial.
Documentele publicate nu reprezintă însă o eliminare imediată a taxelor pentru toate produsele incluse.
Potrivit analizei S&P Global din 1 octombrie, China a inclus în propunerile de reducere tarifară produse precum porumbul, grâul, carnea de porc și carnea de vită, dar a exclus soia destinată alimentației și procesării.
Aceasta este o diferență importantă, deoarece soia reprezintă una dintre principalele mărfuri agricole din comerțul bilateral.
Soia americană suportă taxe mai mari decât cea braziliană
La începutul lunii octombrie, regimul tarifar aplicabil importurilor chineze de soia era următorul:
Originea soiei | Taxă vamală aplicată de China |
|---|---|
Statele Unite | 13% |
Brazilia | 3% |
Diferență | 10 puncte procentuale |
Procente raportate de S&P Global pentru începutul lunii octombrie 2026. Condițiile vamale pot fi modificate prin decizii ulterioare.
Diferența afectează competitivitatea soiei americane pentru cumpărătorii privați din China.
Comercianții trebuie să compare nu doar prețul la origine, ci și transportul, asigurarea, taxele vamale și condițiile de livrare.
În aceste condiții, soia braziliană poate rămâne mai atractivă chiar dacă prețul de export american este competitiv.
Potrivit informațiilor publicate de S&P Global, cumpărările recente de soia americană au fost realizate în principal prin operatorii chinezi de stat COFCO și Sinograin.
Acest lucru indică importanța angajamentelor politice și comerciale în organizarea achizițiilor.
Alte produse agricole trebuie să contribuie la obiectivul de 17 miliarde de dolari
Separat de angajamentul privind soia, administrația americană a anunțat în mai 2026 că Beijingul și-a asumat achiziții anuale de produse agroalimentare americane, altele decât soia, în valoare de 17 miliarde de dolari pentru perioada 2026–2028.
Această categorie poate include cereale, produse de origine animală și alte mărfuri agricole.
Potrivit datelor comerciale citate de S&P Global, în primele șapte luni ale anului 2026, China a importat produse agricole și alimentare americane în valoare de peste 10 miliarde de dolari.
Din această sumă, aproximativ 4,9 miliarde de dolari au reprezentat soia, iar 5,2 miliarde de dolari alte produse agricole și alimentare.
Diferența dintre valoarea realizată și obiectivul anual indică necesitatea unor achiziții suplimentare în a doua parte a anului.
Totuși, un angajament comercial nu se transformă automat în comenzi.
Cumpărătorii chinezi țin cont de stocurile interne, prețurile internaționale, disponibilitatea produselor și necesarul real al industriei.
Din acest motiv, relaxarea tarifară pentru porumb sau grâu nu garantează că Beijingul va cumpăra imediat cantități mari din fiecare produs.
Brazilia rămâne principalul concurent al exportatorilor americani
Pentru piața soiei, concurența dintre Statele Unite și Brazilia este una dintre variabilele care influențează cel mai puternic prețurile.
Cele două țări au perioade diferite de recoltare și pot furniza Chinei volume importante în momente distincte ale anului.
Statele Unite intră în sezonul de export odată cu recoltarea de toamnă, în timp ce Brazilia își concentrează o parte importantă a livrărilor după recolta din prima parte a anului calendaristic.
Acest calendar influențează disponibilitatea mărfii și costurile logistice.
În plus, producția mare a Braziliei îi permite să concureze prin preț și să redirecționeze exporturile între piețele internaționale.
În analiza AGRONET.ro despre avantajul comercial al soiei braziliene, diferența dintre cele două origini era identificată drept unul dintre factorii care limitau transmiterea creșterilor bursiere americane către piața mondială.
Revenirea cumpărătorilor chinezi către Statele Unite poate susține cererea de soia americană, dar nu elimină disponibilitatea produsului brazilian.
Dacă Beijingul accelerează achizițiile, exportatorii americani ar putea beneficia de o cerere mai mare. Dacă acestea sunt amânate, concurența dintre furnizori poate continua să exercite presiune asupra prețurilor.
Ce înseamnă pentru cultivatorii de soia din România
Pentru fermierii români, evoluțiile comerciale dintre China și Statele Unite au în principal efecte indirecte.
România nu este un furnizor major de soia pentru China, însă prețurile interne sunt influențate de piața europeană, de cotațiile internaționale și de disponibilitatea produselor importate.
O intensificare a cererii chineze pentru soia americană poate susține cotațiile internaționale dacă reduce cantitățile disponibile altor cumpărători.
Pe de altă parte, recoltele mari din Brazilia sau din alte regiuni pot limita efectul asupra prețurilor.
Pentru exploatațiile zootehnice, relația comercială are și o altă consecință: soia este una dintre principalele materii prime utilizate pentru obținerea șrotului destinat furajării animalelor.
O scumpire susținută a boabelor poate influența costul șrotului de soia și, implicit, cheltuielile fermelor de porci, păsări și bovine.
Totuși, o creștere a contractelor americane nu înseamnă automat scumpirea șrotului sau a boabelor în România. Transmiterea depinde de piața europeană, de costurile de transport și de raportul dintre cerere și ofertă.
Ce urmează pe piața mondială a soiei
Datele USDA din octombrie confirmă că achizițiile chineze de soia americană au continuat. Nu există însă o garanție că ritmul contractărilor se va menține în următoarele săptămâni.
Arlan Suderman, economist în cadrul StoneX Group, consideră că așteptările privind o revenire rapidă și masivă a Chinei ar putea fi prea optimiste. Cumpărătorii pot amâna unele contracte dacă anticipează condiții de preț mai favorabile.
Pentru perioada următoare, piața va urmări volumul noilor vânzări raportate de USDA, ritmul livrărilor efective și eventualele modificări ale taxelor vamale.
La fel de importante vor fi producția și competitivitatea Braziliei.
China cumpără deja soia din Statele Unite, dar îndeplinirea angajamentelor anuale rămâne dependentă de noi contracte, iar acordul tarifar anunțat în septembrie nu a eliminat dezavantajul vamal al mărfii americane. Pentru cultivatorii și procesatorii români, direcția prețurilor va depinde de echilibrul dintre aceste achiziții și oferta mondială de oleaginoase.
