În acest articol
Costurile fiscale și energia scumpă apasă direct pe lichiditatea fermelor, iar Nicoleta Dragomir argumentează, într-un editorial publicat de Revista Ferma, că reducerea deficitului bugetar nu poate fi transferată asupra producătorilor agricoli deja afectați de cheltuieli ridicate și dificultăți de finanțare. Autoarea își construiește analiza pornind de la un comunicat al Pactului Național pentru Agricultură și Dezvoltare Durabilă.
Mesajul central al editorialului este că majorarea poverii fiscale, într-o perioadă în care motorina, creditele și inputurile agricole sunt scumpe, poate accelera decapitalizarea fermelor. Pactul susține că reducerea deficitului trebuie urmărită prin reforme structurale, limitarea risipei administrative și eficientizarea cheltuielilor publice, nu prin măsuri care restrâng suplimentar capitalul de lucru al companiilor.
Pentru agricultură, problema nu se reduce la nivelul unei singure taxe. Fermele finanțează lucrările cu luni înainte de recoltare, suportă integral costul combustibilului și al inputurilor, iar veniturile depind ulterior de producție, prețurile de valorificare și momentul încasării banilor.
Motorina a depășit 10,50 lei pe litru la începutul lunii august
Datele prezentate de Pact indică pentru România un preț al motorinei de aproximativ 2–2,08 euro pe litru în iulie 2026. Organizația estimează că fermierii români suportă un cost de circa 1,72 euro pe litru pentru combustibilul utilizat la pregătirea terenului și întreținerea culturilor.
Aceste valori reprezintă datele comunicate de organizație. Materialul publicat nu indică însă o metodologie completă care să permită compararea directă a tuturor statelor menționate, inclusiv tratamentul taxelor, subvențiilor, cursului valutar sau al prețurilor angro. Din acest motiv, comparațiile internaționale trebuie citite ca parte a argumentației Pactului, nu ca o statistică oficială armonizată.
Presiunea asupra fermelor este confirmată însă și de prețurile interne observate la începutul lunii august. AGRONET.ro a relatat că, la 1 august 2026, motorina standard costa 10,57 lei pe litru la Petrom și 10,63 lei pe litru la OMV. La Lukoil, valoarea menționată ajungea la 10,68 lei pe litru.
Prețurile diferă între stații, localități și contractele de livrare. Fermele care cumpără angro pot obține alte condiții comerciale, în funcție de cantitate, transport, termenul de plată și disponibilitatea furnizorului.
O scumpire de 15 bani pe litru înseamnă un cost suplimentar de:
- 750 de lei pentru 5.000 de litri;
- 1.500 de lei pentru 10.000 de litri;
- 3.750 de lei pentru 25.000 de litri;
- 7.500 de lei pentru 50.000 de litri.
Efectul se extinde dincolo de alimentarea tractoarelor și combinelor. Motorina este utilizată la transportul producției, pregătirea terenurilor, lucrările pentru culturile de toamnă, irigații, aprovizionarea fermelor zootehnice și manipularea cerealelor.
Rambursarea accizei ajută, dar nu elimină necesarul de numerar
Schema de rambursare a unei părți din acciza la motorină reduce costul final pentru volumele eligibile. Fermierul trebuie însă să achite inițial prețul integral, iar ajutorul este încasat ulterior, după verificarea documentelor și autorizarea cantităților de către APIA.
Pentru motorina utilizată între 1 ianuarie și 31 martie 2026, APIA a autorizat 155,26 milioane de lei pentru 9.863 de beneficiari. Cantitatea eligibilă a fost de 57,57 milioane de litri, iar cuantumul aplicat este de 2,697 lei pentru fiecare litru aprobat.
Din suma totală:
- sectorului vegetal îi revin 133,03 milioane de lei;
- sectorului zootehnic îi revin 22,15 milioane de lei;
- pentru îmbunătățiri funciare au fost autorizate 72.820 de lei.
Sprijinul este important, dar nu funcționează ca o reducere aplicată direct la pompă. Pentru 10.000 de litri eligibili, rambursarea poate ajunge la 26.970 de lei, însă exploatația trebuie să finanțeze combustibilul până la încasarea banilor.
În perioadele de vârf ale campaniei agricole, acest interval poate obliga fermierii să utilizeze capital propriu, credit bancar sau credit furnizor. Dacă rambursarea întârzie, costul financiar al combustibilului crește prin dobânzi și prin blocarea banilor care ar putea fi utilizați pentru semințe, îngrășăminte, salarii sau reparații.
Insolvențele agricole au crescut cu aproape 80%
Avertismentul privind decapitalizarea agriculturii apare într-un moment în care indicatorii financiari ai sectorului s-au deteriorat. Numărul insolvențelor din agricultură a crescut de la 127 la 226 în primul semestru din 2026, potrivit unei analize CITR.
Într-un eșantion de 3.700 de companii agricole cu active totale de cel puțin un milion de euro, analiza a identificat:
- 631 de companii în stare de insolvență iminentă;
- 855 de companii considerate restructurabile;
- 40% dintre firme în zona de risc financiar ridicat.
Creșterea insolvențelor nu poate fi atribuită unei singure măsuri fiscale sau exclusiv prețului motorinei. Datele CITR indică o combinație de factori: secete repetate, volatilitatea prețurilor cerealelor, costuri ridicate de producție, energie și îngrășăminte scumpe, finanțare mai costisitoare și capacitate redusă de procesare.
Presiunea fiscală suplimentară poate însă agrava lipsa de lichidități în fermele care au deja rate, facturi restante sau stocuri nevândute. O exploatație poate deține terenuri și utilaje valoroase, dar să nu dispună de numerarul necesar pentru a începe următoarea campanie.
Investițiile și producția internă pot fi afectate
Pactul Național pentru Agricultură și Dezvoltare Durabilă avertizează că menținerea presiunii asupra producătorilor poate avea mai multe consecințe:
- amânarea investițiilor în utilaje, irigații, depozitare și procesare;
- creșterea datoriilor către bănci și furnizori;
- extinderea insolvențelor și a executărilor silite;
- reducerea capacității de producție;
- accentuarea dependenței de importurile alimentare.
Acestea sunt riscuri indicate de organizație, nu efecte deja măsurate pentru fiecare exploatație. Impactul diferă în funcție de dimensiunea fermei, nivelul datoriilor, structura culturilor, producția obținută și capacitatea de valorificare.
Fermele cu rezerve financiare, contracte stabile și acces la depozitare pot absorbi mai ușor o perioadă de costuri ridicate. Exploatațiile dependente de finanțarea pe termen scurt și de vânzarea imediată după recoltare sunt mai expuse.
Reducerea deficitului și protejarea producției nu trebuie tratate separat
Editorialul semnat de Nicoleta Dragomir pune în discuție o problemă mai amplă decât nivelul motorinei: modul în care măsurile de consolidare bugetară sunt distribuite între administrație, populație și mediul privat.
Agricultura nu poate fi exceptată de la toate ajustările economice, dar nici tratată ca un sector care poate transfera automat taxele și costurile în prețul produselor. Fermierii vând în piețe concurențiale, iar prețul cerealelor, laptelui sau cărnii nu este stabilit în funcție de cheltuielile fiecărei exploatații.
Pentru ferme, efectul practic al politicilor fiscale trebuie analizat împreună cu termenele rambursărilor, accesul la credite, prețul energiei și capacitatea de a vinde producția peste costul de producție. În lipsa acestei abordări, măsurile care aduc venituri bugetare pe termen scurt pot reduce investițiile, producția și baza de impozitare în anii următori.
