În acest articol
Insolvențele din agricultură au crescut cu aproape 80% în primul semestru din 2026, de la 127 la 226 de cazuri, iar dificultățile financiare s-au extins către companii cu active importante și rețele largi de furnizori, distribuitori și finanțatori, potrivit unei analize CITR prezentate de BURSA. Datele indică o deteriorare rapidă a lichidității într-un sector afectat simultan de secetă, costuri ridicate, volatilitatea prețurilor cerealelor și finanțare mai scumpă.
La jumătatea lunii aprilie 2026, numărul insolvențelor agricole ajunsese deja la nivelul înregistrat în întregul prim semestru din 2025. Creșterea nu este concentrată numai în exploatațiile mici: în categoria firmelor cu active imobilizate de peste 4 milioane de euro, numărul cazurilor a urcat de la o singură companie în primele șase luni din 2025 la 19 companii în perioada similară din 2026.
Cele 19 societăți cumulează active imobilizate de peste 235 de milioane de euro și reprezintă peste 57% din totalul activelor intrate în insolvență în această categorie, la nivelul întregii economii.
Peste 40% dintre companiile analizate sunt în zona de risc ridicat
CITR a analizat un eșantion de 3.700 de companii agricole cu active totale de cel puțin un milion de euro. Dintre acestea, 40% se află în zona de risc financiar ridicat.
Analiza identifică:
- 631 de companii aflate în stare de insolvență iminentă;
- 855 de companii clasificate drept restructurabile;
- 226 de insolvențe deschise în primul semestru din 2026.
Categoria companiilor restructurabile nu trebuie confundată cu insolvența deja deschisă. În cazul acestor firme, dificultățile pot fi încă abordate prin măsuri financiare și operaționale, însă posibilitatea redresării depinde de situația fiecărei societăți, de acordul creditorilor și de capacitatea de a genera numerar.
Paul-Dieter Cîrlănaru, directorul general al CITR, arată că presiunile care erau absorbite în anii anteriori mai ales de fermele mici și familiale afectează acum și companii cu o poziție importantă în lanțurile locale.
„Când un jucător mare din agricultură intră în incapacitate de plată, unda se transmite imediat pe întregul lanț de aprovizionare local și regional.”
Pentru furnizorii de semințe, îngrășăminte, combustibili, utilaje și servicii, insolvența unei companii agricole mari poate însemna facturi neîncasate, reducerea comenzilor și prelungirea termenelor de plată. Efectele se pot extinde și asupra proprietarilor de terenuri, transportatorilor, silozurilor și finanțatorilor.
Creditarea se deteriorează mai ales în cazul firmelor mici
Rata creditelor neperformante în rândul companiilor nefinanciare a ajuns la 5,6%, iar în segmentul microîntreprinderilor și întreprinderilor mici depășește 7%, potrivit datelor citate în analiză.
Creditele acordate cu garanții de stat au o rată de neperformanță de 11,3%. Valoarea nu înseamnă că toate împrumuturile garantate sunt problematice, dar indică o deteriorare mai accentuată în această categorie.
Agricultura are un ciclu financiar diferit de alte activități economice. Cheltuielile sunt făcute cu luni înaintea recoltării, în timp ce veniturile sunt concentrate în anumite perioade și depind de producție, preț, calitate și momentul vânzării. O recoltă slabă sau un preț sub costul de producție poate produce rapid un deficit de numerar.
În același timp, reținerea cerealelor în așteptarea unui preț mai bun poate amâna încasările necesare pentru plata ratelor, inputurilor și furnizorilor. CITR arată că fermierii au devenit mai precauți și preferă în unele situații să păstreze stocurile decât să vândă sub pragul de rentabilitate.
Seceta și costurile comprimă marjele fermelor
Analiza atribuie creșterea insolvențelor unei combinații de factori:
- volatilitatea prețurilor cerealelor;
- costurile ridicate de producție;
- scumpirea finanțării;
- secetele recurente;
- costurile energiei și îngrășămintelor;
- perturbările comerciale și geopolitice;
- capacitatea redusă de procesare și valorificare.
Presiunea climatică rămâne un risc direct pentru exploatații. AGRONET.ro a prezentat efectele căldurii extreme și ale secetei asupra irigațiilor și transportului cerealelor, inclusiv reducerea debitelor Dunării și dificultățile de alimentare a unor amenajări.
Pentru ferme, seceta produce nu doar pierderi de producție, ci și cheltuieli suplimentare cu irigarea, energia, refacerea culturilor sau achiziția de furaje. Dacă debitul redus al Dunării limitează simultan irigațiile și transportul fluvial, exploatațiile pot suporta atât costuri mai mari de producție, cât și întârzieri logistice.
Județele cu cele mai multe companii agricole în risc
Polii insolvențelor mari sunt județele Bacău și Hunedoara, urmate de Vaslui, Bihor și Ialomița. În aceste județe se află companii agricole intrate în insolvență cu active imobilizate de peste 4 milioane de euro.
Clasamentul după numărul total de companii agricole aflate în risc financiar este diferit:
Județ sau municipiu | Companii agricole în risc |
|---|---|
Timiș | 147 |
București | 85 |
Arad | 77 |
Constanța | 76 |
Teleorman | 74 |
Brăila | 72 |
Numărul mare al companiilor în risc nu înseamnă automat că toate vor intra în insolvență. Indicatorul arată însă concentrarea vulnerabilităților financiare și necesitatea urmăririi lichidității, gradului de îndatorare și termenelor de plată.
Lipsa procesării reduce capacitatea de a păstra valoarea în sector
CITR indică fragmentarea terenurilor și infrastructura insuficientă de procesare între slăbiciunile structurale ale agriculturii. O mare parte a producției este comercializată ca materie primă, fără ca valoarea adăugată din procesare, ambalare și distribuție să rămână în ferme sau în companiile agricole.
Investițiile în depozitare și procesare pot reduce dependența de vânzarea imediată după recoltare, dar presupun capital suplimentar și capacitate de rambursare. În același timp, finanțarea investițiilor devine mai dificilă pentru firmele deja expuse la datorii și venituri fluctuante.
România pregătește, împreună cu Banca Mondială, programul AgriConnect, care ar urma să includă instrumente pentru capital de lucru și investiții în ferme, procesare, depozitare și distribuție. AGRONET.ro a arătat însă că programul este încă în faza de pregătire, fără buget național, calendar, plafoane sau condiții de acces publicate.
Prin urmare, mecanismul nu poate fi considerat în prezent o soluție disponibilă pentru companiile cu probleme de lichiditate.
Restructurarea trebuie începută înaintea blocajului de plată
Datele CITR arată că dificultățile nu mai sunt limitate la ferme fără active importante. O companie agricolă poate avea terenuri, utilaje, silozuri sau clădiri valoroase și, în același timp, să nu dispună de numerarul necesar pentru plata ratelor, furnizorilor și salariilor.
Pentru firmele expuse, indicatorii care trebuie urmăriți includ:
- numerarul disponibil până la următoarea recoltă;
- valoarea facturilor scadente și neîncasate;
- ponderea ratelor și dobânzilor în fluxul de numerar;
- stocurile de cereale și prețul minim necesar pentru acoperirea costurilor;
- concentrarea vânzărilor către un număr redus de clienți;
- datoriile către furnizorii esențiali;
- necesarul de capital pentru noul sezon.
Intrarea în insolvență nu este singura opțiune prevăzută de cadrul de restructurare, însă intervenția este mai dificilă după epuizarea lichidităților și acumularea restanțelor. Pentru companiile care încă au activitate viabilă, negocierile cu creditorii și ajustarea costurilor trebuie inițiate înainte ca lipsa numerarului să blocheze campania agricolă.
