În acest articol
Căldura extremă transformă seceta într-un risc operațional pentru ferme, iar România se numără printre statele europene în care evaporarea accelerată a apei afectează simultan solul, râurile și sistemele de irigații. Cercetătorii citați estimează că încălzirea climei a făcut seceta agricolă de 11 ori mai probabilă în Europa de Est, însă această evaluare descrie influența climatică asupra probabilității fenomenului, nu pierderile fiecărei exploatații.
Analiza realizată de grupul internațional World Weather Attribution arată că seceta europeană nu mai este determinată numai de lipsa precipitațiilor. Temperaturile ridicate măresc evaporarea din soluri, râuri și lacuri, astfel încât chiar și o perioadă cu un deficit moderat de ploaie poate produce efecte severe asupra agriculturii și resurselor de apă.
În prima jumătate a anului 2026, condițiile favorabile unei evaporări ridicate ar fi fost de aproximativ 40 de ori mai probabile în Europa de Est decât într-un climat preindustrial. Pentru Europa de Vest, schimbările climatice ar fi făcut seceta agricolă de cinci ori mai probabilă, potrivit estimărilor citate.
Seceta meteorologică, pedologică și hidrologică se suprapun
Pentru ferme, efectele trebuie analizate pe trei niveluri diferite:
- seceta meteorologică apare când precipitațiile rămân sub nivelul obișnuit;
- seceta pedologică înseamnă reducerea rezervei de apă din sol, accesibilă culturilor;
- seceta hidrologică afectează debitele râurilor, lacurile, acumulările și apa disponibilă pentru irigații.
Căldura poate agrava toate cele trei forme. Evapotranspirația crește, plantele consumă mai multă apă, iar pierderile din sol și din canalele deschise devin mai mari. În aceste condiții, existența unei amenajări de irigații nu garantează că apa poate fi captată și livrată în debitul necesar.
România a ajuns deja la restricții operative. AGRONET.ro a relatat că apa pentru irigații a fost limitată între Călărași și Cernavodă, după ce debitul Dunării coborâse la 1.650 de metri cubi pe secundă la 19 iulie 2026. Furnizarea putea fi redusă sau programată numai în anumite intervale.
Dunărea afectează simultan irigațiile și transportul cerealelor
Nivelul scăzut al fluviului nu limitează doar apa disponibilă culturilor. Același fenomen afectează încărcarea și deplasarea barjelor, trecerile cu bacul și activitatea operatorilor economici din porturile fluviale.
La jumătatea lunii iulie, AGRONET.ro a prezentat blocajele produse de scăderea Dunării la Bechet și Calafat. Barjele nu mai puteau ajunge în siguranță la unele silozuri, iar alimentarea amenajării Nedeia–Măceșu fusese întreruptă.
În secțiunea Baziaș, debitul era estimat atunci la aproximativ 1.800 de metri cubi pe secundă, față de media multianuală de 4.700 de metri cubi pe secundă pentru luna iulie. Valorile descriu situația din perioada respectivă și nu trebuie folosite ca prognoză pentru restul campaniei.
Pentru ferme, scăderea Dunării poate produce două costuri în același timp:
- pierderi de producție sau cheltuieli suplimentare dacă udările sunt reduse;
- întârzieri și tarife logistice mai mari pentru cerealele transportate pe apă.
Impactul diferă însă în funcție de localizarea exploatației, stadiul culturii, sursa de apă, contractele de transport și durata restricțiilor.
Apa potabilă este rezervată utilizărilor esențiale
Deficitul nu este limitat la sudul și estul țării. În Bihor, autoritățile locale au fost solicitate să restricționeze folosirea apei potabile pentru activități neesențiale și să o păstreze pentru consumul populației și adăparea animalelor.
AGRONET.ro a explicat că irigarea culturilor din rețeaua publică urma să fie interzisă în localitățile care adoptă măsurile. Fiecare comitet local trebuie însă să stabilească propriul program, astfel încât nu poate fi presupusă o restricție identică în toate localitățile județului.
Pentru exploatațiile zootehnice, prioritatea acordată adăpării animalelor reduce riscul unei interdicții totale, dar nu exclude programe de furnizare sau limite temporare. Fermele trebuie să verifice deciziile locale și capacitatea surselor proprii, fără să confunde apa din rețeaua publică cu puțurile sau captările autorizate pentru activități comerciale.
Grecia a introdus măsuri de urgență pe șapte insule
Problemele sunt regionale. În Grecia, șapte insule au declarat stare de urgență din cauza secetei pentru a proteja rezervele disponibile, potrivit informațiilor citate de Economedia. Situația arată că presiunea asupra apei nu privește numai culturile agricole, ci și populația, turismul și industria.
Atunci când aceeași sursă deservește mai mulți utilizatori, alimentarea populației are prioritate. Agricultura poate primi debite mai mici sau poate fi limitată la anumite intervale, chiar dacă cererea culturilor crește tocmai în perioadele de caniculă.
Prognozele agricole pot necesita revizuire
Comisia Europeană estimase pentru sezonul 2026/2027 o producție de cereale de 273,7 milioane de tone în Uniunea Europeană. AGRONET.ro a arătat însă că prognoza fusese întocmită înaintea actualelor valuri de căldură, astfel încât eventualele pierderi din culturile de vară nu erau incluse integral.
Porumbul, floarea-soarelui, soia, legumele și culturile furajere sunt mai expuse dacă deficitul de apă coincide cu fazele de înflorire, fecundare sau umplere a boabelor. Efectul nu poate fi dedus numai din temperatura aerului; sunt necesare date despre umiditatea solului, durata stresului, precipitații și accesul efectiv la irigații.
Ce trebuie urmărit în fiecare exploatație
În perioadele cu temperaturi foarte ridicate, planificarea nu trebuie făcută numai după cantitatea de ploaie prognozată. Fermierii trebuie să urmărească și:
- rezerva de apă din sol pe adâncimea explorată de rădăcini;
- evapotranspirația și viteza vântului;
- debitul comunicat pentru amenajarea de irigații;
- intervalele în care apa poate fi livrată;
- pierderile din canale și timpul necesar până la parcelă;
- prioritatea parcelelor și faza de vegetație;
- disponibilitatea apei pentru animale;
- restricțiile emise de autoritățile locale sau bazinale.
Analiza climatică indică o creștere a probabilității secetelor severe, dar nu stabilește producția finală a unei ferme. Pentru agricultori, diferența este făcută de accesul real la apă, capacitatea de stocare, eficiența irigării și viteza cu care pot adapta lucrările la perioadele de căldură extremă.
