În acest articol
Procesarea alimentară iese din reculul industriei românești, cu o creștere de circa 15% a cifrei de afaceri externe, într-o perioadă în care aceeași componentă a industriei, în ansamblu, a scăzut cu 5,5% în termeni anuali reali. Datele din Raportul asupra inflației din august 2026 al Băncii Naționale a României arată astfel o evoluție mai interesantă decât simpla creștere a exporturilor agricole: sectorul agroalimentar susține comerțul exterior atât prin materia primă, cât și prin produse prelucrate.
În trimestrul I 2026, exporturile totale de bunuri ale României au crescut cu numai 2%. În interiorul acestei evoluții modeste, materiile prime agricole au avansat cu 13,9%, fiind grupa cu cea mai consistentă contribuție pozitivă la exporturi. În același timp, BNR indică industria alimentară drept una dintre rarele excepții pozitive între exporturile de bunuri industriale.
Agroalimentarul a mers în sens opus unei mari părți din industrie
Diferențele dintre indicatorii publicați de BNR arată cât de mult s-a desprins sectorul agroalimentar de evoluția generală a industriei:
Indicator | Evoluție | Perioadă |
|---|---|---|
Exporturi totale de bunuri | +2% | trimestrul I 2026 |
Cifra de afaceri externă din industrie | -5,5% real | trimestrul I 2026 |
Exporturi de materii prime agricole | +13,9% | trimestrul I 2026 |
Cifra de afaceri externă din industria alimentară | circa +15% | trimestrul I 2026 |
Deficitul balanței bunurilor | -7,7% | trimestrul I 2026 |
Cei doi indicatori agroalimentari nu măsoară exact același lucru: procentul de 13,9% privește exporturile de materii prime agricole, în timp ce nivelul de circa 15% se referă la dinamica cifrei de afaceri externe a industriei alimentare. Împreună însă, ei arată că performanța nu s-a limitat la expedierea cerealelor și a altor produse agricole neprelucrate.
BNR pune creșterea exporturilor de materii prime pe seama recoltei bune din 2025. În cazul produselor prelucrate, banca centrală indică un factor diferit: investițiile realizate în ultimii ani atât în sectorul primar, cât și în procesare, care au contribuit la majorarea livrărilor externe.
De ce creșterea procesării este mai importantă decât un nou record de volum
Pentru agricultura românească, diferența dintre cele două tipuri de export este importantă. O recoltă mare poate ridica rapid volumele de cereale vândute peste graniță, dar nu garantează automat prețuri mai bune pentru fermieri.
Un exemplu este piața orzului. AGRONET.ro a arătat că România asigura 65% din exporturile de orz ale UE către țări terțe la jumătatea lunii august 2026, însă exporturile totale ale Uniunii erau cu 71% sub nivelul sezonului precedent. În același timp, cotația națională de referință pentru orzul furajer coborâse cu aproximativ 8% între sfârșitul lunii mai și începutul lunii august.
Este una dintre vulnerabilitățile unui model bazat puternic pe materia primă: România poate avea volume mari disponibile și poate ocupa o poziție importantă la export, dar venitul fermierului rămâne dependent de cererea internațională, logistică, capacitatea de depozitare și presiunea de vânzare din perioada recoltei.
Creșterea livrărilor externe ale industriei alimentare introduce o a doua posibilitate: o parte mai mare din producție să fie absorbită de procesare înainte de export. Pentru ferme, acest lucru poate însemna o piață internă de desfacere mai diversificată, dacă dezvoltarea fabricilor se traduce în achiziții mai mari de materie primă locală.
Industria alimentară a câștigat și la capitolul costuri
Raportul BNR mai conține un indicator relevant pentru evoluția procesării. Dinamica anuală a costurilor unitare cu forța de muncă din industria alimentară a fost de numai 2,3%, în medie, în perioada ianuarie–mai 2026, față de aproximativ 20% în 2025.
Comparația nu reprezintă exclusiv un câștig de productivitate. BNR precizează că nivelul foarte ridicat din 2025 a fost influențat și de eliminarea facilităților fiscale pentru salariații din industria alimentară și de decizia unor companii de a compensa o parte din reducerea salariilor nete prin majorarea salariilor brute.
Totuși, temperarea costurilor a coincis cu o evoluție favorabilă atât pe piața externă, cât și la nivelul prețurilor. Inflația anuală pentru alimentele procesate a coborât de la 7,9% în martie la 7,4% în iunie 2026, BNR atribuind această evoluție atât contextului de pe piețele agricole, cât și reducerii ritmului de creștere a costurilor cu forța de muncă.
Miza este dacă România poate păstra mai multă valoare între fermă și export
Datele BNR oferă astfel o imagine diferită de formula cunoscută în care România produce materie primă și o trimite direct peste graniță. Materiile prime agricole continuă să fie foarte importante pentru export, dar industria alimentară apare în același raport ca una dintre puținele componente industriale care reușesc să își mărească activitatea pe piețele externe.
Tendința explică și interesul pentru investiții în procesare, depozitare și logistică. România pregătește, de exemplu, împreună cu Banca Mondială, programul AgriConnect pentru ferme mici și procesatori, care ar urma să includă instrumente pentru producție, procesare, depozitare, ambalare, distribuție și export. Programul se află încă în pregătire, fără un buget și un calendar de acces publicate.
În același timp, evoluția comerțului exterior arată efectul economic mai larg. Deficitul balanței bunurilor s-a redus cu 7,7% în trimestrul I, iar în primele cinci luni dezechilibrul comercial a fost cu aproape 4% mai mic decât în aceeași perioadă din 2025. Reducerea nu poate fi atribuită doar agriculturii, deoarece au contribuit și restrângerea importurilor și evoluțiile altor sectoare, însă materiile prime agricole au fost principala grupă care a susținut creșterea exporturilor.
Pentru sectorul agricol, indicatorul de urmărit în lunile următoare nu este doar câte tone de cereale ies prin porturi, ci dacă avansul de circa 15% al activității externe din industria alimentară se menține. O creștere durabilă a procesării ar însemna că o parte mai mare din valoarea creată între recoltă și produsul final rămâne în economia românească înainte ca marfa să ajungă la export.
