În acest articol
Peste 100 de tone de cartofi au ajuns hrană pentru bovine la o fermă familială din Cambridgeshire, după ce prețul obținut a coborât la numai 5 lire sterline pe tonă. Familia Croft, care exploatează Bank Farm din Ramsey St Mary's, a declarat pentru BBC că nivelul obișnuit așteptat era cuprins între 120 și 200 de lire sterline pe tonă.
Ferma are aproximativ 162 de hectare și este administrată de aceeași familie de cel puțin cinci generații, cu o istorie documentată din 1904. Prăbușirea prețului a făcut imposibilă valorificarea comercială a unei părți importante din recoltă, astfel că loturile nevândute au fost trimise către ferme zootehnice pentru furajarea bovinelor.
Cazul din Marea Britanie arată cum o recoltă bună se poate transforma într-o pierdere atunci când oferta depășește capacitatea pieței de a absorbi marfa. Producătorii nu pierd doar venitul estimat, ci rămân și cu cheltuielile deja făcute pentru sămânță, fertilizare, tratamente, recoltare, depozitare și transport.
Prețul a coborât cu peste 95% față de nivelul așteptat
La 5 lire sterline pe tonă, cartofii au fost valorificați la numai o mică parte din intervalul de 120-200 de lire sterline pe tonă pe care ferma îl considera normal. La acest nivel, venitul nu poate acoperi cheltuielile de producție.
Prima cantitate trimisă pentru furajarea animalelor a fost de 58 de tone. În total, familia a rămas cu peste 100 de tone pentru care nu a găsit cumpărători pe piața alimentară.
Ferma a încercat să reducă stocurile și prin vânzare directă, oferind saci de câte 25 de kilograme la prețul de 2 lire sterline. O astfel de soluție poate recupera o parte din cheltuieli, dar capacitatea unui magazin de fermă este limitată în raport cu zecile sau sutele de tone recoltate.
Organizația profesională GB Potatoes a atribuit scăderea prețurilor unei combinații între:
- producțiile ridicate obținute în Marea Britanie și Europa;
- stocurile rămase din sezonul anterior, mai mari decât estimările;
- o ofertă totală pe care piața nu a putut să o absoarbă;
- prăbușirea prețurilor pentru cartofii comercializați fără contract.
Situația este diferită pentru producătorii care au contracte stabilite înaintea campaniei și pentru cei care depind de piața liberă. În perioadele de supraproducție, marfa fără un cumpărător stabil este expusă unei scăderi rapide a prețului, mai ales dacă spațiile de depozitare sunt insuficiente sau costisitoare.
Fertilizarea a costat aproximativ 18.400 de lire sterline
Brian Croft, unul dintre membrii familiei, a explicat că ferma folosește aproximativ 40 de tone de fertilizanți pentru cultura cartofului, cumpărați la un preț de circa 460 de lire sterline pe tonă. Numai această categorie de cheltuieli ajunge astfel la aproximativ 18.400 de lire sterline.
La fertilizare se adaugă costurile cu materialul de plantat, pregătirea terenului, irigarea, tratamentele, combustibilul, forța de muncă, recoltarea și păstrarea producției. Cartoful este o cultură cu investiții ridicate pe hectar, iar o diferență mare între prețul planificat și cel primit poate afecta rapid lichiditatea fermei.
Folosirea cartofilor ca hrană pentru animale evită distrugerea completă a produsului, dar nu reprezintă o valorificare comparabilă cu vânzarea pentru consumul uman. Prețul obținut reflectă utilizarea furajeră, nu costurile suportate pentru producerea unei culturi alimentare.
Presiunea asupra pieței cartofului este vizibilă și în România
Problemele descrise în Cambridgeshire nu sunt identice cu cele din România, dar mecanismul economic este asemănător: producția disponibilă depășește cererea imediată, iar fermierul fără depozitare, procesare sau contract de vânzare este obligat să accepte prețul din momentul recoltării.
Producătorii din Lungulețu au semnalat în iulie 2026 că primesc mai puțin de 0,8 lei pe kilogram, nivel pe care îl consideră insuficient pentru acoperirea cheltuielilor. Situația pieței interne este prezentată în articolul AGRONET.ro despre cartofii vânduți sub costurile de producție.
Fermierii români au invocat scăderea cererii, lipsa cumpărătorilor, concurența importurilor și riscul ca o parte din recoltă să rămână pe câmp. Datele prezentate atunci proveneau din declarațiile producătorilor, fără o statistică oficială care să confirme amploarea scăderii consumului la nivel național.
În același timp, comerțul european poate muta presiunea de la o țară la alta. Cartofii noi din România au câștigat teren pe piața poloneză în anumite perioade, în timp ce Polonia continuă să livreze cartofi din recolta veche către România. Schimburile și nemulțumirile producătorilor locali sunt analizate de AGRONET.ro în materialul despre competiția dintre fermierii români și cei polonezi.
Depozitarea nu rezolvă singură supraproducția
Păstrarea cartofilor poate permite amânarea vânzării, dar presupune spații ventilate, controlul temperaturii, energie și finanțarea stocului. Depozitarea nu garantează nici revenirea prețului, mai ales atunci când piața începe un nou sezon cu rezerve importante din recolta anterioară.
Procesarea poate deschide alte canale de valorificare, inclusiv cartofi congelați, fulgi, amidon sau alte produse alimentare. Investițiile au însă nevoie de volume constante, standarde de calitate, energie, personal și contracte pentru produsul finit.
Pentru producător, riscul poate fi limitat prin combinarea mai multor soluții:
- contracte încheiate înaintea plantării;
- eșalonarea soiurilor și a perioadelor de recoltare;
- spații proprii sau comune de depozitare;
- sortarea și ambalarea pentru vânzarea directă;
- cooperarea cu procesatori și comercianți;
- calcularea costului complet înaintea stabilirii suprafeței cultivate.
Cazul familiei Croft arată că volumul mare nu garantează venitul. Atunci când oferta crește mai repede decât cererea, valoarea unei culturi alimentare poate coborî până la nivelul unui furaj, iar întreaga pierdere rămâne în sarcina producătorului.
