În acest articol
Transportul poate ajunge la aproape 30% din valoarea unei comenzi de făină, iar costul logistic a devenit principalul obstacol pentru Cooperativa Biruința Olteniei în încercarea de a vinde în afara României. Adrian Alexandru Ignat, reprezentantul cooperativei, arată că pentru o comandă de aproximativ 150 de lei, cu o greutate de 25–30 kg, livrarea internă poate costa circa 43 de lei.
Calculul este simplu: 43 de lei transport la o comandă de 150 de lei înseamnă 28,7% din valoarea produselor. Pentru export, costul ar fi și mai mare, ceea ce poate face neatractivă o comandă de făină, un produs greu și cu valoare relativ redusă pe kilogram.
AGRONET.ro a prezentat deja investiția prin care Cooperativa Biruința Olteniei a trecut de la vânzarea cerealelor la făină. Cooperativa a investit circa 2,2 milioane de euro în moară, fabrica de peleți și utilaje, iar acum problema nu mai este capacitatea de procesare, ci cât costă să ducă produsul finit până la client.
Un sac mai valoros decât grâul, dar mult mai scump de transportat
Procesarea cerealelor permite fermierilor să păstreze mai multă valoare în cooperativă. În loc să vândă grâul imediat după recoltare, acesta este măcinat, ambalat și comercializat direct.
Dar fiecare etapă suplimentară aduce și costuri noi.
Pentru o comandă de 25–30 kg și o valoare de 150 de lei, rezultă o valoare medie a produsului de aproximativ 5–6 lei/kg. Un cost de transport de 43 de lei înseamnă încă aproximativ 1,4–1,7 lei/kg adăugați numai pentru livrare.
În cazul unei expedieri internaționale, această componentă poate crește suficient de mult încât produsul să piardă competitivitate înainte de a ajunge pe raft.
Republica Moldova este aproape, dar logistica rămâne scumpă
Cooperativa ar vrea să intre inclusiv pe piața din Republica Moldova.
Distanța relativ redusă nu rezolvă însă problema economică. Făina ocupă volum, are greutate mare și nu are o valoare suficient de ridicată pe kilogram pentru a absorbi ușor costurile de transport transfrontalier.
Adrian Alexandru Ignat spune că făina produsă în Olt a ajuns chiar până în Australia, dar nu printr-un export comercial. Un client venit la fermă a cumpărat 20 kg și le-a transportat personal cu avionul.
Exemplul arată că există interes pentru produs, dar nu și un model logistic rentabil pentru livrări mici, individuale, pe distanțe mari.
Supermarketurile cer pachete de un kilogram
O a doua limită este ambalarea.
Linia cooperativei este configurată în prezent pentru saci de 5 kg, în timp ce marile rețele comerciale au cerut ambalaje de 1 kg.
Adaptarea liniei ar presupune, potrivit cooperativei, o investiție de aproximativ 10.000 de euro.
Suma nu este foarte mare în raport cu investiția totală făcută în procesare, dar devine dificilă după trei ani cu secetă și prețuri slabe pentru produsele agricole.
Această situație arată o problemă frecventă în integrarea pe verticală: investiția mare în moară sau fabrică nu este ultima cheltuială. Pentru accesul la retail sunt necesare alte investiții în ambalare, etichetare, logistică și distribuție.
Modelul actual funcționează mai bine pentru clienții care cumpără cantități mari
Cooperativa și-a găsit deocamdată o nișă mai potrivită structurii actuale de cost.
Clienții care fac pâine acasă cumpără frecvent 10–15 kg de făină odată, ceea ce permite împărțirea costului transportului pe o cantitate mai mare de produs.
Vânzarea se face în principal prin magazinul online propriu și prin câteva băcănii.
Primele cantități de făină au fost produse cu aproximativ doi ani în urmă, iar vânzările constante au început în septembrie 2025.
Pentru export, una dintre variantele analizate este colaborarea cu depozitele care aprovizionează magazinele românești din diaspora. Într-un astfel de model, transportul poate fi împărțit pe paleți sau loturi mai mari, ceea ce reduce costul logistic raportat la kilogram.
Lecția pentru fermele care vor să treacă la procesare
Cazul Biruința Olteniei arată că procesarea nu rezolvă automat problema valorificării.
Transformarea grâului în făină poate crește valoarea produsului, dar succesul economic depinde de întregul traseu:
- procesare;
- ambalare;
- depozitare;
- distribuție;
- transport;
- acces la retail sau clientul final.
Pentru produse grele și relativ ieftine pe kilogram, logistica poate deveni decisivă.
În cazul cooperativei din Olt, transportul intern de aproape 30% din valoarea unei comenzi arată exact unde se poate pierde o parte importantă din valoarea adăugată câștigată prin procesare.
