Marile exploatații agricole își consolidează avantajul prin scară, irigații și depozitare, iar primele cinci ferme prezentate de Săptămâna Financiară administrează împreună aproximativ 138.000 de hectare. Suprafețele sunt însă raportate din surse și perioade diferite, iar în unele cazuri reprezintă estimări, nu date oficiale consolidate într-un clasament unic.
Dimensiunea terenului este doar una dintre componentele acestor afaceri. Capacitățile de irigații, depozitarea cerealelor, logistica, accesul la finanțare și integrarea cu zootehnia ori procesarea pot influența mai mult rezistența unei exploatații la secetă și la fluctuațiile prețurilor decât numărul de hectare luat separat.
Agricost administrează cea mai mare suprafață compactă
Agricost, companie controlată de grupul Al Dahra din Emiratele Arabe Unite, exploatează aproximativ 57.000 de hectare în Insula Mare a Brăilei. Terenul este administrat în baza unei concesiuni, astfel că suprafața exploatată nu trebuie confundată cu proprietatea asupra terenului.
Ferma beneficiază de infrastructură de irigații și produce cereale, plante oleaginoase și furaje. Al Dahra a cumpărat Agricost în 2018, tranzacția fiind evaluată în materialul-sursă la aproximativ 200 de milioane de euro.
Poziția Agricost arată importanța suprafețelor compacte. O exploatație întinsă într-un singur perimetru poate organiza mai eficient lucrările, irigațiile, transportul intern și utilizarea utilajelor decât o fermă împărțită în numeroase parcele îndepărtate.
Cerealcom și Intercereal au depășit pragul de 20.000 de hectare
Cerealcom Dolj, grup controlat de Mihai Anghel, ar administra aproximativ 25.000 de hectare. Afacerea include producție vegetală, depozitare și comerț cu cereale, precum și Domeniul Coroanei Segarcea.
Integrarea permite păstrarea unei părți a recoltei și alegerea momentului de vânzare, reducând presiunea valorificării imediate din campanie. Avantajul depinde însă de costurile de finanțare, de capacitatea efectivă de depozitare și de evoluția ulterioară a prețurilor.
Intercereal, companie asociată omului de afaceri Augustin Oancea și grupului Tinmar, ar exploata peste 23.000 de hectare. Dezvoltarea fermei a fost însoțită de investiții în spații de depozitare, logistică și infrastructură agricolă.
JD Agro Cocora și Grup Șerban mizează pe eficiență și integrare
JD Agro Cocora, controlată de investitori danezi, administrează aproximativ 17.500 de hectare în Bărăgan, în principal în județul Ialomița. Compania cultivă grâu, porumb, rapiță și floarea-soarelui și dispune de baze logistice și capacități de depozitare.
Grup Șerban Holding exploatează peste 15.600 de hectare și combină producția vegetală cu creșterea animalelor, panificația și industria alimentară. Compania este listată la Bursa de Valori București, ceea ce îi oferă acces la o sursă suplimentară de capital, dar implică și obligații de raportare către investitori.
| Companie sau grup | Suprafață indicată | Elemente operaționale menționate |
|---|---|---|
| Agricost, Al Dahra | aproximativ 57.000 ha | concesiune, irigații, silozuri, export |
| Cerealcom Dolj | aproximativ 25.000 ha | producție, depozitare, comerț, viticultură |
| Intercereal | peste 23.000 ha | depozitare, logistică, infrastructură |
| JD Agro Cocora | aproximativ 17.500 ha | mecanizare, baze logistice, depozitare |
| Grup Șerban Holding | peste 15.600 ha | producție vegetală, zootehnie, panificație, procesare |
Suprafețele din tabel provin din materialul-sursă și trebuie privite ca valori orientative. Nu este precizat pentru toate companiile dacă terenurile sunt deținute, arendate, concesionate sau administrate prin mai multe societăți.
Cazul Racova arată că dimensiunea nu elimină riscul financiar
Grupul Racova, construit de Adrian Porumboiu, administra la apogeu peste 50.000 de hectare și integra producția vegetală, zootehnia, procesarea și depozitarea. Problemele financiare și restructurările au dus ulterior la reducerea activității și la vânzarea unor active.
Evoluția grupului arată că suprafața mare nu garantează stabilitatea. Nivelul datoriilor, costurile de finanțare, prețurile cerealelor, seceta, randamentele și modul de administrare pot afecta inclusiv exploatațiile integrate.
Concentrarea terenurilor schimbă competiția dintre ferme
Marile exploatații pot negocia volume mai mari de inputuri, pot utiliza mai intens utilajele și pot susține investiții greu accesibile fermelor mici, precum sisteme de irigații, silozuri sau soluții digitale. În același timp, o structură de mari dimensiuni are cheltuieli ridicate cu capitalul circulant și poate acumula pierderi importante într-un an agricol nefavorabil.
Pentru fermele mici și mijlocii, presiunea nu vine numai din concurența pentru cumpărarea terenurilor. Arenda, forța de muncă, serviciile agricole și accesul la depozitare sunt influențate de prezența operatorilor mari în aceeași zonă.
Materialul-sursă indică prețuri de până la 15.000-20.000 de euro pe hectar în unele regiuni, dar nu oferă o bază de date comparabilă pe județe, tipuri de teren și tranzacții. Din acest motiv, asemenea valori nu pot fi aplicate uniform tuturor suprafețelor și nici folosite pentru evaluarea automată a unei exploatații.
Valoarea economică a unei ferme depinde de mai multe elemente: regimul juridic al terenurilor, comasare, acces la apă, fertilitatea solului, infrastructură, contracte, datorii și capacitatea de valorificare a producției. În acest context, consolidarea agriculturii românești se desfășoară nu doar prin acumularea de hectare, ci prin controlul infrastructurii necesare producției și comercializării.
