În acest articol
Seceta împinge fermierii francezi spre sorg, ca alternativă la porumb, iar un exemplu relatat de Le Parisien arată motivul interesului: la Corbreuse, în departamentul Essonne, o parcelă de patru hectare rămânea verde la aproximativ 38°C, deși nu mai primise ploaie de la sfârșitul lunii iunie. Cultura beneficiază de un sistem radicular profund, care îi permite să valorifice apa din straturile inferioare ale solului.
Sorgul nu este însă o soluție nouă apărută exclusiv după seceta din 2026. Franța a extins puternic cultura în ultimii ani, iar datele oficiale arată și cât de mult pot oscila suprafețele de la un sezon la altul, în funcție de vreme, marje și perspectivele de valorificare.
Franța a trecut de 100.000 de hectare cu sorg în 2024
Datele Intercéréales indică pentru 2024 aproximativ 100.000 de hectare cultivate cu sorg și o recoltă de circa 452.000 de tone. Aproximativ o treime din producție a mers la export, în principal către alte state ale Uniunii Europene, iar 41% a fost consumată direct în ferme; industria nutriției animale reprezintă o altă destinație importantă.
Camera de Agricultură din Marne indică pentru același an aproximativ 103.000 de hectare de sorg pentru boabe, cu 89% peste nivelul din 2023, ceea ce a plasat Franța pe primul loc în Europa pentru această cultură. Instituția arată că rădăcinile sorgului pot ajunge până la aproximativ doi metri adâncime, unul dintre avantajele sale în perioadele cu deficit de apă.
Creșterea nu a fost însă liniară. FranceAgriMer arată că în 2025 suprafața a scăzut cu 37% față de anul precedent, la 63.253 ha, valoare care include și sorgul furajer. Producția franceză a fost estimată la 270.124 de tone, cu 40% sub recolta din 2024.
Seceta din 2026 readuce sorgul în calculele fermierilor
Interesul a revenit înainte chiar de episoadele severe de secetă din această vară. În raportul pentru anul comercial 2026/2027, serviciul agricol al USDA estima în aprilie o creștere a suprafeței cu sorg din Uniunea Europeană de la 216.000 la 235.000 ha.
Creșterea urma să fie susținută în special de intențiile de însămânțare din Franța, Bulgaria, Slovacia și Slovenia. Pentru Franța, raportul lega direct această orientare de riscul de secetă și de marjele culturilor. USDA menționa și necesarul mai redus de apă, fertilizanți și produse pentru protecția plantelor comparativ cu porumbul. Estimarea se baza însă pe intențiile de însămânțare existente la momentul redactării raportului.
Vara din 2026 a întărit argumentul agronomic. La parcela prezentată de Le Parisien, sorgul își păstrase culoarea verde la mijlocul lunii august, în timp ce terenurile din jur erau puternic afectate de uscăciune. Exemplul nu înseamnă că sorgul este imun la secetă, ci că poate suporta mai bine decât alte culturi de primăvară anumite perioade cu stres hidric.
Piața rămâne limita extinderii rapide
Toleranța la secetă nu este suficientă pentru ca o cultură să intre masiv în rotația unei ferme. Fermierul trebuie să aibă și un cumpărător, iar sorgul nu dispune încă de o piață la fel de mare și de lichidă precum porumbul sau grâul.
În Franța, o parte importantă din producție este utilizată direct pentru furajare sau intră în industria nutriției animale. Exportul asigură o altă ieșire, însă dezvoltarea suprafețelor depinde de capacitatea sectorului de a crește simultan cererea, colectarea și procesarea.
Aceeași problemă apare și în România. La Gîrbovi, în județul Ialomița, AGRONET.ro a prezentat testarea a 15 hibrizi de sorg într-o platformă dedicată agriculturii reziliente. Ferma a analizat cultura ca alternativă la porumb tocmai din cauza repetării anilor secetoși, dar discuția a inclus și desfacerea producției, nu doar comportamentul plantei în câmp.
Franța arată de ce sorgul intră tot mai des în comparație cu porumbul
Contextul francez este relevant și pentru România, unde porumbul neirigat este tot mai expus secetei. AGRONET.ro a analizat deja efectele deficitului de apă asupra porumbului și furajelor din Europa, inclusiv scăderea puternică a producției franceze în 2026.
Pentru o fermă, sorgul poate reduce o parte din riscul agronomic în zonele cu deficit repetat de apă, dar decizia nu se poate baza doar pe rezistența plantei. Producția obținută, prețul, distanța până la cumpărător și existența unei piețe pentru furajare sau procesare rămân decisive.
Experiența Franței arată astfel două lucruri simultan: seceta poate accelera trecerea către culturi mai tolerante la apă puțină, dar suprafețele pot reveni rapid în jos dacă piața și marjele nu susțin schimbarea.
