
În acest articol
Silozul de iarbă cu trifoi este testat ca sursă de nutrienți pentru culturi într-o fermă din Saxonia, relatează agrarheute într-un articol din 21 noiembrie. Stefan Roch experimentează păstrarea biomasei cosite pentru a o aplica ulterior pe teren, într-un sistem cunoscut drept „cut-for-later”.
Trei parcele pentru comparație
Testul folosește iarbă cu trifoi cosită și însilozată în anul precedent. Pe trei parcele demonstrative sunt comparate păstrarea biomasei pentru fertilizare, utilizarea furajeră și mulcirea. După recoltarea trifoiului pentru însilozare, parcela a fost lucrată cu cultivatorul la 3–4 centimetri, apoi la aproximativ 8 centimetri, pentru a păstra cât mai mult din masa rădăcinilor. Aceste adâncimi descriu pregătirea terenului, nu aplicarea silozului.
Pe teren a fost cultivată rapiță de toamnă, urmată de grâu însămânțat în toamna lui 2026. Aplicarea silozului ca sursă de azot este planificată pentru primăvara lui 2027. Rezultatele finale nu sunt încă disponibile: din acest test nu se poate afirma un spor de producție, o economie realizată sau o cantitate garantată de azot pentru cultura următoare.
Metoda este relevantă și pentru întrebarea cum poate fi mutată biomasa dintr-o parcelă pe alta, inclusiv în sisteme care nu au animale pentru a valorifica furajul. Dar ferma în care se desfășoară demonstrația nu trebuie confundată cu un exemplu de exploatație ecologică fără animale.
Conform prezentării fermei în rețeaua HumusKlimaNetz, actualizată ultima dată în ianuarie 2025, familia Jens Roch lucrează în sistem convențional și crește bovine, inclusiv vaci de lapte. Stefan este fiul proprietarului. Prezentarea descrie și alte variante de folosire a terenului și a biomasei, între care utilizarea furajeră și o parcelă cu subînsămânțare realizată cu drone.
Nutrienții din analiză nu ajung toți imediat la plante
Pentru a evalua silozul ca fertilizant, nu este suficientă cântărirea materialului. O analiză a biomasei poate arăta substanța uscată și conținutul total de azot, fosfor și potasiu. Cantitatea de azot total nu este însă egală cu azotul disponibil imediat culturii: eliberarea prin mineralizare depinde de condițiile din sol și de evoluția materialului organic.
Aceeași distincție este utilă și la alte surse organice. Într-un proiect separat de la Șercaia, AGRONET.ro a prezentat compostarea dejecțiilor bovine. Compostul din dejecții și silozul de iarbă cu trifoi sunt materiale diferite, iar compoziția și momentul eliberării nutrienților trebuie evaluate pentru fiecare.
Ce ar presupune un test local
Pentru o exploatație interesată de metodă, comparația cu o parcelă martor cultivată în aceleași condiții ar putea arăta efectele în propriul sol și climat. Pe lângă analiza biomasei și a solului, calculul trebuie să includă cositul, transportul, depozitarea și împrăștierea, precum și necesarul de furaje al fermei.
Sursele organice au compoziții variabile, astfel că evaluarea lor trebuie legată de necesarul culturii și de rezerva solului. Această nevoie de verificare apare și în proiectul european EcoNutri prezentat de AGRONET.ro, care testează soluții pentru fertilizare eficientă. Proiectul oferă contextul mai larg al validării, nu un rezultat pentru silozul de trifoi din Saxonia.



