Roșiile din Maramureș au ajuns la 4 tone/ha unde a existat irigare – Apa, principala problemă a fermierilor

Irigarea a susținut producții mai bune la roșiile din Maramureș, în timp ce accesul limitat la apă a crescut costurile fermierilor.

Szilárd-Ervin SzőgyényiPublicat 21 septembrie 2026 la 17:223 min citire
Rânduri de roșii cultivate în câmp, cu sistem de irigare activ și o ladă cu tomate coapte în prim-plan.
Pentru parcelele aflate departe de surse de apă, transportul cu cisterne și investițiile în puțuri au mărit presiunea pe costurile legumicultorilor.
În acest articol

Apa a făcut diferența în culturile de roșii din Maramureș, unde fermele care au putut iriga au ajuns la producții estimate de aproape 4.000 kg/ha, față de circa 3.500 kg/ha în exploatațiile cu acces mai limitat la apă, potrivit declarațiilor făcute pentru AGERPRES de Vasile Hărănguș, vicepreședintele Asociației Legumicultorilor Maramureș. Fermierii au traversat aproximativ două luni cu temperaturi de 35–39°C, iar lipsa apei a ridicat costurile de producție.

Rezultatele sunt importante mai ales prin contrastul cu condițiile din această vară. La începutul lunii august, AGRONET.ro relata că Maramureșul traversa episoade severe de caniculă, cu temperaturi de până la 36,5°C în intervalul analizat și fără precipitații utile pentru culturile aflate sub stres hidric.

Irigarea a separat parcelele cu rezultate mai bune de cele cu acces limitat la apă

Asociația Legumicultorilor Maramureș estimează că producția de tomate s-a apropiat de 4 tone/ha acolo unde fermierii au avut posibilitatea să ude constant culturile. În exploatațiile medii și în parcelele individuale cu resurse mai reduse de apă, producția indicată este de aproximativ 3,5 tone/ha.

În fermele mici, rezultatele au fost diferite de la o parcelă la alta. Udarea prin picurare sau chiar manuală a permis salvarea unor culturi care altfel ar fi fost puternic afectate de căldură.

Problema principală nu a fost numai cantitatea de apă necesară, ci și accesul la sursă. Pentru terenurile situate departe de râuri, fermierii au avut cheltuieli suplimentare cu transportul apei, inclusiv cu cisterne.

Vasile Hărănguș estimează că forarea unui puț poate depăși 5.000 de euro. Pentru parcelele apropiate, asocierea mai multor fermieri ar putea distribui costul investiției, însă existența unei surse suficiente de apă nu este garantată doar prin realizarea forajului.

Cartofii, estimați la aproximativ 5 tone la hectar

În cazul cartofului, fermierii membri ai asociației au indicat pentru această toamnă o producție de aproximativ 5.000 kg/ha. O parte din recoltă este destinată consumului propriu, iar o altă parte ajunge în hrana animalelor, în special în gospodăriile care cresc porci.

La nivel național, sezonul cartofului a început favorabil în unele dintre marile bazine de producție. În august, AGRONET.ro relata despre ferme din centrul țării care obțineau recolte cu aproximativ 30% peste nivelul unui an obișnuit. Situația din Maramureș este însă diferită prin structura exploatațiilor și prin ponderea producției păstrate pentru consumul gospodăriilor sau pentru animale.

Accesul la piață rămâne o problemă pentru producătorii locali de cartofi. Reprezentanții sectorului spun că o parte mai redusă din producția județului ajunge direct la consumatori, în condițiile concurenței cartofilor proveniți din import și din marile zone producătoare din centrul țării.

Roșiile sunt valorificate și după procesare

Pentru tomate, piața locală oferă mai multe variante de valorificare. Mirela Vereș, directorul Centrului de Consultanță Agricolă Maramureș, a declarat pentru AGERPRES că producătorii vând atât legumele proaspete, cât și produse obținute prin procesare la scară mică.

Printre acestea se numără:

  • bulionul;
  • sucul de roșii;
  • roșiile conservate împreună cu alte legume;
  • ketchup-ul preparat în gospodării.

Produsele sunt comercializate inclusiv la târgul săptămânal al producătorilor din Baia Mare, în piețele municipiului și prin magazine locale de legume și fructe.

Pentru legumicultorii din Maramureș, sezonul 2026 arată cât de direct se transferă deficitul de apă în costurile fermei. Culturile care au avut irigare au trecut mai bine peste perioadele cu temperaturi extreme, în timp ce producătorii fără surse apropiate de apă au fost obligați să plătească transportul acesteia sau să analizeze investiții în puțuri. În condițiile unor veri tot mai dificile, accesul la apă devine astfel una dintre principalele condiții pentru menținerea producției legumicole.

Urmărește-ne pe

Comunitatea AGRONET.ro

Discuții

Poți scrie acum. Îți cerem contul numai la publicare.

Se încarcă discuția…

Păstrează discuția utilă și respectuoasă. Comentariile sunt verificate înainte de publicare. Regulile comunității