De la câmpie semi-aridă la furnizor pentru Europa – Secretul celor 33.000 ha de sere din Almería

Almería produce peste 4 milioane de tone de legume pe circa 33.000 ha de sere, într-o regiune din sud-estul Spaniei care, în urmă cu aproximativ 70 de ani, era o câmpie semi-aridă cu agricultură limitată de vânt și lipsa apei. Datele oficiale ale Guvernului Andaluziei arată că modelul a ajuns în campania 2024/2025 la exporturi de 3,716 miliarde de euro și la o producție horticolă cu 2,3% mai mare decât în sezonul precedent.

Nucleul acestei agriculturi este Campo de Dalías, în provincia Almería, unde serele formează astăzi un peisaj compact vizibil din spațiu. Zona este cunoscută drept „marea de sere”, iar transformarea ei nu s-a bazat pe un singur proiect, ci pe acumularea timp de decenii a unor tehnologii pentru economisirea apei, protejarea culturilor, fertirigare, combatere biologică, sortare și export.

33.000 de hectare fizice devin peste 62.700 de hectare cultivate

Una dintre cifrele care explică productivitatea sistemului este diferența dintre suprafața ocupată de sere și suprafața cultivată într-un an.

Almería are aproximativ 33.000 de hectare de sere, dar în campania 2024/2025 au fost înregistrate 62.743 de hectare cultivate, deoarece numeroase exploatații realizează două cicluri de producție pe aceeași suprafață.

Raportat la producția de peste patru milioane de tone, rezultă orientativ peste 120 de tone de fructe și legume pe fiecare hectar fizic de seră într-un an, atunci când sunt cumulate culturile succesive.

Principalele volume raportate de autoritățile andaluze au fost:

Ardeiul este și cultura cu cea mai mare suprafață, 12.719 hectare cultivate în sezon.

Cum a început agricultura din Campo de Dalías

În anii 1950, regiunea nu semăna cu actualul bazin horticol. Fermierii lucrau într-un climat semi-arid, cu precipitații reduse, vânt puternic și resurse limitate de apă.

Primele soluții au fost relativ simple: straturi de nisip deasupra solului, materie organică și protejarea culturilor cu folii.

Acoperirea cu plastic a redus efectul vântului, a limitat evaporarea și a crescut temperatura din jurul plantelor. Rezultatele au determinat extinderea sistemului.

Ulterior au fost introduse:

• irigarea prin picurare;
• fertirigarea;
• substraturile și culturile fără sol;
• controlul temperaturii și umidității;
• soiuri adaptate culturii protejate;
• combaterea biologică a dăunătorilor;
• automatizarea unor lucrări.

NASA arată că extinderea serelor a fost atât de mare încât aproape întreg Campo de Dalías este astăzi acoperit de structuri agricole.

Apa a fost problema pe care regiunea a trebuit să o rezolve

O asemenea producție nu ar fi fost posibilă într-o regiune atât de uscată fără modificarea radicală a modului în care este administrată apa.

Irigarea prin picurare permite aplicarea apei direct în zona rădăcinilor și asocierea ei cu fertilizarea. În paralel, regiunea utilizează apă subterană, apă regenerată și apă desalinizată.

Planta de desalinizare Campo de Dalías are o capacitate nominală de 30 milioane de metri cubi pe an, iar Ministerul spaniol pentru Tranziție Ecologică a aprobat extinderea acesteia la 40 milioane de metri cubi anual.

Capacitatea actuală poate ajunge la aproximativ 97.200 metri cubi pe zi.

Investiția în desalinizare arată dimensiunea sistemului construit în jurul horticulturii. Apa nu mai este tratată ca o variabilă pe care fermierul speră să o primească prin precipitații, ci ca infrastructură de producție.

57% din suprafața de legume în sere folosește control biologic

Un alt element important al modelului este combaterea dăunătorilor.

În campania 2024/2025, Guvernul Andaluziei raporta 29.519 hectare gestionate prin metode de control biologic, echivalentul a aproximativ 57% din suprafața de legume cultivate în sere.

La ardei, aproape întreaga suprafață – 12.705 hectare – utiliza această tehnologie.

În loc ca protecția culturilor să depindă exclusiv de tratamente chimice, în sere sunt utilizați și prădători sau paraziți naturali ai dăunătorilor.

Această infrastructură biologică a devenit în timp o industrie în sine, alături de producția de semințe, răsaduri, sisteme de irigații, ambalaje și tehnologie pentru sere.

Exporturi de 3,716 miliarde de euro într-un singur sezon

Cantitatea produsă nu explică singură succesul regiunii.

În campania 2024/2025, exporturile horticole din Almería au ajuns la 3,716 miliarde de euro, cu 14% peste sezonul precedent, iar volumul exportat a fost de aproximativ 2,5 milioane de tone.

Valoarea totală a comercializării a ajuns la 4,501 miliarde de euro.

Prețul mediu raportat pentru principalele produse horticole a fost de aproximativ 0,89 euro/kg, cu aproape 12% peste campania anterioară.

Ardeiul a generat cea mai mare valoare, urmat de tomate și castraveți.

Această structură arată că succesul Almeriei nu vine numai din producție. În jurul fermelor există cooperative, firme de sortare și ambalare, transportatori, exportatori, furnizori de tehnologie și relații comerciale stabile cu marile piețe europene.

Fermele nu sunt uriașe

Dimensiunea sectorului poate crea impresia unei agriculturi dominate de exploatații foarte mari.

Datele strategiei regionale pentru horticultura protejată arată însă contrariul: Andaluzia are peste 20.000 de exploatații specializate în legume de seră, cu o suprafață agricolă utilă medie de aproximativ două hectare.

Forța sistemului nu vine, așadar, numai din mărimea individuală a fermelor, ci din concentrarea geografică și economică.

În aceeași zonă există producători, cooperative, cercetare, logistică, furnizori de inputuri și clienți pentru volume foarte mari.

Un fermier cu două hectare nu trebuie să construiască singur întregul lanț dintre sămânță și supermarket.

„Marea de plastic” a modificat inclusiv temperatura locală

Concentrarea acoperișurilor albe a produs și un efect climatic neobișnuit.

Cercetările prezentate de NASA arată că reflectivitatea suprafeței – albedoul – a crescut puternic odată cu extinderea serelor.

În perioada 1983–2006, cercetătorii Universității din Almería au identificat în zona intensiv cultivată o tendință locală de răcire de aproximativ 0,3 grade Celsius pe deceniu, în timp ce regiunile apropiate se încălzeau.

Efectul este local și provine din faptul că foliile albe reflectă o cantitate mai mare de radiație solară decât terenul neacoperit.

Nu înseamnă că serele reprezintă o soluție generală pentru schimbările climatice, ci arată cât de mare este transformarea fizică produsă de acest sistem agricol.

Modelul are și costuri

Performanța economică nu elimină problemele.

Sectorul are nevoie de volume mari de plastic, iar colectarea și reciclarea acestuia reprezintă o provocare permanentă. Resursa de apă rămâne limitată, motiv pentru care regiunea investește în desalinizare și reutilizare.

În plus, horticultura intensivă depinde de o forță de muncă numeroasă, în bună parte migrantă. În unele zone din Almería au fost documentate condiții dificile de locuire pentru muncitorii sezonieri.

Prin urmare, modelul nu trebuie prezentat drept o soluție fără costuri. Performanța agricolă este rezultatul unui sistem foarte intensiv, care necesită permanent investiții în apă, infrastructură, reciclare și forță de muncă.

România pierde teren tocmai la culturile pe care Spania le intensifică

Comparația devine relevantă pentru România atunci când sunt analizate culturile produse în aceste sere.

AGRONET.ro a arătat că producția românească de ardei a scăzut cu 26,9% într-un deceniu, în timp ce producția Spaniei a crescut cu 23,9%.

La castraveți, România a pierdut aproape 37% din producție, într-o perioadă în care mai mulți concurenți vest-europeni și-au mărit volumele.

În același timp, suprafața europeană destinată unor legume cultivate în câmp se reduce, iar producția protejată câștigă teren.

Almería arată de ce.

Un hectar de seră nu este folosit neapărat pentru o singură cultură pe an, producția este controlată mai precis, iar livrările pot acoperi perioade în care oferta din câmp este redusă.

Pentru supermarket și pentru exportator, continuitatea livrării poate conta aproape la fel de mult ca prețul.

Lecția Almeriei nu este „să construim sere”

Cea mai simplă interpretare ar fi că România trebuie doar să mărească suprafața de solarii și sere.

Experiența Campo de Dalías arată însă că sera reprezintă numai partea vizibilă.

În spatele celor 33.000 de hectare există apă, fertirigare, cercetare, combatere biologică, genetică, cooperative, sortare, ambalare, transport și o piață capabilă să absoarbă milioane de tone.

De aceea, diferența dintre o investiție într-o seră și construirea unui bazin horticol competitiv este enormă.

România poate finanța structurile de producție, dar competitivitatea apare atunci când fermierul are și apă sigură, acces la tehnologie, organizare comercială și posibilitatea de a livra volume constante.

Almería a avut nevoie de aproximativ șapte decenii pentru a construi acest sistem. Cele patru milioane de tone de legume sunt rezultatul final vizibil; adevărata investiție este întregul lanț construit în jurul fiecărui hectar de seră.