În acest articol
Cuscuta este o buruiană parazită care poate slăbi puternic plantele-gazdă, iar infestările trebuie eliminate înainte ca planta să formeze semințe. Un material publicat de Mediafax atrage atenția asupra riscului pentru grădini, însă problema depășește spațiile gospodărești: unele specii de Cuscuta atacă și culturi agricole, inclusiv lucernă, tomate, ardei, sfeclă și pepeni.
Cuscuta, numită și amarbel în materialul citat, este ușor de recunoscut după tulpinile foarte subțiri, galbene până la portocalii, care se încolăcesc în jurul plantelor. Spre deosebire de buruienile obișnuite, după ce găsește o gazdă nu mai depinde de legătura cu solul, ci își extrage apa și substanțele nutritive direct din țesuturile plantei parazitate.
Cuscuta se fixează direct în țesuturile plantei-gazdă
Genul Cuscuta cuprinde peste 150 de specii, potrivit University of California Statewide Integrated Pest Management Program. Unele au un număr restrâns de gazde, în timp ce altele pot parazita numeroase plante cultivate și buruieni.
După germinare, tulpina tânără trebuie să găsească o plantă-gazdă într-un interval relativ scurt. Dacă reușește, se răsucește în jurul acesteia și formează structuri specializate, numite haustori, care pătrund în țesuturile vasculare. Legătura inițială cu solul se usucă ulterior, iar parazitul ajunge să depindă aproape complet de gazdă.
Din acest motiv, recomandarea de a trata cuscuta ca pe o buruiană obișnuită și de a o „smulge de la rădăcină” nu descrie bine modul în care trebuie gestionată o infestare deja instalată. Odată atașată, planta nu mai are o rădăcină funcțională în sol care să reprezinte principala țintă a intervenției.
Semințele pot rămâne viabile în sol peste 20 de ani
Una dintre cele mai importante probleme este rezerva de semințe. University of California arată că o singură plantă poate produce câteva mii de semințe, iar o parte dintre acestea pot rămâne viabile în sol mai mult de 20 de ani, în funcție de specie și de condițiile de mediu.
Această longevitate explică de ce o infestare lăsată să ajungă la fructificare poate deveni o problemă pentru mai mulți ani.
Răspândirea se poate produce prin:
- material vegetal infestat;
- sol transportat dintr-o zonă contaminată;
- utilaje și echipamente;
- noroi rămas pe încălțăminte sau pe roțile utilajelor;
- semințe de cultură contaminate;
- apă, în cazul anumitor specii și condiții.
În plus, cuscuta se poate extinde direct de la o plantă-gazdă la alta atunci când acestea sunt apropiate, formând mase dense de tulpini încâlcite.
Lucerna se numără printre culturile vulnerabile
Problema are importanță agricolă mai ales în culturile sensibile. Ghidurile University of California menționează lucerna între gazdele mai multor specii de Cuscuta, alături de tomate, ardei, sfeclă, pepeni și alte plante cultivate.
În lucerniere, combaterea este dificilă după ce parazitul s-a fixat. Ghidul UC IPM pentru lucernă recomandă intervenția timpurie și eliminarea focarelor izolate înainte ca acestea să se extindă și înainte de formarea semințelor. Odată atașată, cuscuta nu poate fi eliminată doar prin lucrarea solului, pentru că nu mai depinde de acesta.
Infestările pot reduce vigoarea și creșterea plantelor-gazdă. În situații severe, plantele pot muri, iar stresul produs de parazit le poate face mai vulnerabile la alte probleme fitosanitare.
Ce trebuie făcut când apare un focar
Prevenția și intervenția înainte de producerea semințelor sunt cele mai importante măsuri.
În cazul unei infestări reduse:
- planta parazitată trebuie verificată pentru toate punctele de prindere ale cuscutei;
- porțiunea plantei-gazdă trebuie îndepărtată sub punctul de atașare al parazitului;
- dacă infestarea este extinsă, este mai sigură eliminarea plantei-gazdă împreună cu cuscuta;
- materialul infestat trebuie scos din zonă astfel încât fragmentele sau semințele să nu fie răspândite;
- locul trebuie urmărit ulterior pentru noi plante răsărite.
University of Florida IFAS Extension avertizează că simpla îndepărtare manuală a firelor de cuscută nu este întotdeauna suficientă, deoarece parazitul poate reîncepe creșterea din fragmente rămase pe planta-gazdă.
În culturile agricole, metoda de combatere trebuie aleasă în funcție de specie, cultură și stadiul infestării. Există situații în care sunt utilizate erbicide preemergente sau tratamente aplicate foarte devreme, dar produsele și dozele diferă între culturi și între țări. Pentru România trebuie respectată omologarea în vigoare și eticheta produsului autorizat.
Prevenția începe cu materialul semincer și utilajele curate
Într-un teren fără cuscută, obiectivul principal este evitarea introducerii semințelor. Folosirea semințelor verificate și curățarea utilajelor după lucrul într-o parcelă infestată reduc riscul de transport al buruienii.
Trebuie urmărite și buruienile din apropierea culturii. Ele pot funcționa ca gazde intermediare de pe care cuscuta trece ulterior pe plantele cultivate. Într-un focar nou, eliminarea rapidă înainte de înflorire și formarea semințelor poate face diferența dintre o problemă localizată și o rezervă de semințe care persistă ani întregi în sol.
