În acest articol
Seceta îi împinge pe unii fermieri francezi spre culturi cu necesar mai redus de apă, iar în Alsacia patru producători au introdus în rotație năut, linte și alte plante mai puțin obișnuite pentru regiune, dezvoltând în paralel vânzarea locală sub marca Graines d’Alsace, relatează Mediafax.
Inițiativa din apropierea orașului Strasbourg arată o posibilă direcție de adaptare pentru fermele expuse repetat secetei: schimbarea parțială a structurii culturilor, dar numai atunci când există și o piață pentru producția obținută. Cei patru fermieri spun că produc în prezent peste 100 de tone pe an, cantitate de două ori mai mare decât în 2023.
De la culturile tradiționale la năut și linte
Proiectul s-a dezvoltat în zona Illkirch-Graffenstaden, la sud de Strasbourg, după ce unul dintre fermieri, Cédric Steinlé, a început să testeze culturi care până atunci erau rare în regiune. Ulterior, trei producători din apropiere i s-au alăturat, iar grupul funcționează în prezent sub forma unei mici cooperative.
În ferme au fost introduse, între altele:
- năut;
- linte;
- fasole roșie;
- semințe de chia.
Producătorii au ales aceste culturi inclusiv pentru necesarul mai redus de apă și pentru posibilitatea de a diminua unele tratamente fitosanitare. În cazul leguminoaselor, există și avantajul agronomic al fixării biologice a azotului, ceea ce le poate face utile în rotația culturilor.
Această caracteristică nu înseamnă însă că plantele sunt ferite de efectele caniculei. Steinlé explică faptul că temperaturile foarte ridicate pot opri dezvoltarea, iar florile pot cădea înainte de formarea recoltei.
Seceta pune presiune tot mai mare pe agricultura franceză
Schimbarea făcută de fermierii alsacieni vine într-un an dificil pentru agricultura franceză. AGRONET.ro a relatat că recolta de porumb a Franței ar putea coborî în 2026 la cel mai redus nivel din ultimii 50 de ani, după săptămâni de secetă și temperaturi ridicate.
Datele FranceAgriMer indicau în iulie o deteriorare puternică a culturilor de porumb, iar estimările analizate atunci plasau producția franceză la aproximativ 8,9 milioane de tone, cu posibilitatea unei scăderi sub 8 milioane de tone dacă vremea nefavorabilă continua.
Problema depășește Franța. Deficitul de apă și temperaturile ridicate obligă fermele din mai multe regiuni europene să caute combinații între soiuri mai tolerante, schimbarea culturilor și tehnologii adaptate condițiilor locale. În Austria, de exemplu, o nouă stațiune agricolă va testa culturile în condiții reale de secetă, fără irigare artificială.
Adaptarea funcționează numai dacă există cumpărători
Experiența celor patru agricultori francezi are și o componentă comercială importantă. Ei nu s-au limitat la schimbarea culturilor, ci au dezvoltat o marcă proprie și vând producția către cantine ale companiilor, spitale și magazine din regiune.
Această legătură directă cu piața reduce unul dintre riscurile introducerii unei culturi mai puțin răspândite: obținerea unei recolte pentru care ferma nu are un cumpărător stabil.
Grupul afirmă că producția sa anuală depășește 100 de tone și că s-a dublat față de 2023. Creșterea indică existența unei cereri locale, însă exemplul nu poate fi transferat automat în alte regiuni sau ferme, unde condițiile pedoclimatice, tehnologia și posibilitățile de valorificare sunt diferite.
Leguminoasele pot avea un rol mai mare și pe piața europeană
Interesul pentru culturile proteice nu este determinat numai de secetă. Uniunea Europeană urmărește și reducerea dependenței de proteinele vegetale importate. Planul european pentru proteine analizat de AGRONET.ro poate susține cererea pentru culturi precum soia, mazărea, bobul și lupinul, în special pentru furajarea animalelor.
Pentru ferme, alegerea unei culturi alternative rămâne însă o decizie economică și agronomică, nu doar climatică. Toleranța mai bună la deficitul de apă trebuie analizată împreună cu randamentul, costurile de înființare, utilajele disponibile, rotația și, mai ales, posibilitatea de valorificare.
Exemplul din Alsacia arată că diversificarea poate reduce expunerea unei ferme la culturile foarte vulnerabile la secetă, dar nu elimină riscul climatic. Temperaturile extreme pot afecta inclusiv plante considerate mai bine adaptate la deficitul de apă, iar stabilitatea economică depinde în final atât de recolta obținută, cât și de existența unei piețe.
