În acest articol
Anghinarea poate produce peste 10 tone la hectar în România, dar cifra de 60.000 de euro/ha trebuie citită ca venit brut teoretic, nu ca profit garantat. Cercetări realizate în România de Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București au raportat producții de 11,88–12,47 tone/ha pentru soiul Unirea, în variante în care plantele au fost protejate peste iarnă.
Calculul care duce la 60.000 de euro este simplu: 15 tone/ha vândute integral cu 4 euro/kg înseamnă încasări de 60.000 de euro. Din această valoare trebuie însă scăzute toate cheltuielile cu înființarea culturii, irigațiile, fertilizarea, protecția plantelor, forța de muncă, recoltarea, sortarea, ambalarea, răcirea și transportul. În plus, nu există în datele instituționale consultate o cotație românească la poarta fermei care să permită folosirea unui preț de 4 euro/kg drept reper comercial pentru producătorii din România.
Experimentele din România au trecut de 12 tone la hectar
Datele cele mai utile pentru un fermier român vin chiar din cercetări realizate în sudul țării. Într-un experiment al USAMV București, anghinarea a fost testată în condițiile climatice din România, unde temperaturile negative din timpul iernii reprezintă una dintre principalele diferențe față de regiunile mediteraneene.
Cercetarea asupra soiului Unirea a arătat că protejarea plantelor cu pământ sau paie a crescut masa inflorescențelor cu 10,1–15,6% față de varianta neprotejată. Producțiile obținute au ajuns la:
- 11,88 tone/ha în una dintre variantele de protecție;
- 12,47 tone/ha în cealaltă variantă;
- o recoltare începută cu aproximativ trei săptămâni mai devreme față de cultura neprotejată.
Rezultatele arată că anghinarea poate produce comercial în România, însă tehnologia nu poate fi copiată direct din Italia sau Spania. Iernarea este una dintre problemele care trebuie rezolvate în condițiile locale.
Cât ar însemna venitul brut la producții obținute în România
Dacă folosim producțiile raportate de USAMV și aplicăm, strict ca scenariu matematic, prețuri de 2–4 euro/kg, rezultatele ar arăta astfel:
Producție | La 2 euro/kg | La 3 euro/kg | La 4 euro/kg |
|---|---|---|---|
11,88 t/ha | 23.760 euro/ha | 35.640 euro/ha | 47.520 euro/ha |
12,47 t/ha | 24.940 euro/ha | 37.410 euro/ha | 49.880 euro/ha |
15 t/ha | 30.000 euro/ha | 45.000 euro/ha | 60.000 euro/ha |
Aceste valori sunt venituri brute teoretice, calculate în ipoteza că întreaga producție este vandabilă și poate fi comercializată la același preț. Ele nu reprezintă profitul fermei.
De fapt, prețul este variabila decisivă. O cultură care produce 12–15 tone/ha nu generează automat venituri de zeci de mii de euro dacă piața locală nu poate absorbi marfa la prețul folosit în calcul.
Anghinarea este o cultură perenă, dar România îi complică iernarea
Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură – FAO descrie anghinarea drept o plantă perenă originară din zona mediteraneeană și nordul Africii. În condițiile descrise de baza EcoCrop, cultura ajunge la producția maximă aproximativ în al treilea an și poate avea o durată economică de circa cinci ani. Umiditatea relativă ridicată a aerului favorizează calitatea produsului.
Pentru România, cercetările USAMV indică însă o limitare importantă: sensibilitatea la temperaturile negative. Asta înseamnă că modelul unei plantații perene presupune costuri și lucrări suplimentare pentru trecerea iernii, iar rezultatele vor varia mult în funcție de zonă.
Anghinarea a fost testată și în alte cercetări românești. O teză realizată la USAMV București a analizat cultura în perioada 2007–2010 la Peretu, județul Teleorman, urmărind comportarea plantelor, productivitatea și calitatea recoltei în condițiile Câmpiei Române. Cercetarea recomanda, pentru cultura ecologică din zona experimentată, terenuri cu îmburuienare redusă și înființarea culturii inclusiv prin semănat direct în a doua jumătate a lunii aprilie.
Există potențial agronomic, dar piața este adevărata problemă
La nivel european, anghinarea rămâne legată în primul rând de producția mediteraneeană. Eurostat include anghinarea în grupa legumelor cu frunze și tulpini, alături de salată, spanac, cicoare, andive și sparanghel. Această categorie reprezenta 18,2% din suprafața UE destinată legumelor proaspete în 2022.
Comisia Europeană include anghinarea și în calendarul legumelor care pot apărea vara în zona climatică temperată din care face parte România, ceea ce arată că specia nu este exclusă agronomic de climatul local.
Problema pentru o fermă comercială este însă diferită: cui vinde 10, 15 sau 20 de tone de anghinare de pe fiecare hectar?
Spre deosebire de tomate, ardei sau varză, anghinarea nu are în România o piață de masă comparabilă. Tocmai de aceea, cultura are mai degrabă profilul unui produs de nișă, unde contractul de desfacere poate fi mai important decât producția maximă.
Posibile canale sunt sectorul HoReCa, magazinele specializate, procesarea, vânzarea directă și, în funcție de materia primă solicitată, industria produselor pe bază de plante. Dar pentru o investiție comercială, existența cumpărătorului și specificațiile cerute ar trebui stabilite înaintea extinderii suprafeței.
Recoltarea și păstrarea pot ridica semnificativ costurile
Un alt element care separă venitul brut de profit este costul recoltării. University of California Agriculture and Natural Resources descrie anghinarea drept o cultură cu necesar ridicat de muncă, în special la recoltare și manipularea după recoltare. Pentru piața în stare proaspătă, inflorescențele sunt sortate după dimensiune și calitate, iar răcirea rapidă este importantă pentru păstrarea calității.
Aceeași sursă arată că irigarea este importantă în perioada de vegetație, în special atunci când se formează inflorescențele. Excesul de apă poate însă favoriza putrezirea rădăcinilor, ceea ce face drenajul la fel de important ca disponibilitatea apei.
Pentru o fermă românească, investiția trebuie astfel calculată pe întregul lanț: cultură, forță de muncă, recoltare, sortare, ambalare, eventual răcire și livrare.
60.000 de euro pe hectar este posibil matematic, nu demonstrat economic pentru România
Producțiile de peste 10 tone/ha sunt susținute de experiențe realizate în România, iar atingerea nivelului de 15 tone/ha nu poate fi exclusă în condiții tehnologice și climatice favorabile. Dar afirmația că un hectar de anghinare „aduce 60.000 de euro” amestecă venitul brut cu profitul.
Pentru ca cifra să fie obținută, fermierul ar trebui simultan să recolteze 15 tone comercializabile la hectar, să găsească cumpărători pentru întreaga cantitate și să obțină în medie 4 euro/kg. Abia după scăderea costurilor s-ar putea discuta despre profit.
În România, anghinarea poate fi o cultură de nișă cu valoare ridicată, dar tocmai dimensiunea redusă a pieței face prudentă testarea pe o suprafață mică și construirea canalului de vânzare înaintea extinderii. La această cultură, diferența dintre o afacere profitabilă și marfă greu de valorificat nu este dată numai de tonele obținute la hectar, ci de prețul efectiv pe care fermierul îl poate încasa.
