În acest articol
Vetrele de sfeclă de zahăr cu plante firave și frunze palide, împreună cu rădăcini încărcate de radicele fine, sunt un semnal de control în câmp. Rizomania trebuie luată în calcul, dar confirmarea nu se face doar după aspect: simptomele se pot confunda cu alte probleme ale rădăcinii și ale solului.
La sfârșit de august, o sfeclă de zahăr rămasă în urmă în vetre, cu frunze decolorate și rădăcini „bărbate”, merită verificată atent. Rizomania este asociată cu Benyvirus necrobetae, denumit și BNYVV, transmis prin organismul din sol Polymyxa betae. În solurile calde și umede, mai ales după perioade favorabile infecției, vetrele pot deveni mai evidente.
Ce se observă în câmp, fără a pune diagnosticul
Vetre de plante mai mici, cu creștere neuniformă față de restul solei; la începutul verii poate apărea și o încetinire evidentă a dezvoltării.
Frunze verde-pal, uneori cu aspect mai erect și translucid după ploaie; îngălbenirea urmată de necroză pe nervuri este descrisă ca simptom caracteristic, dar rar.
Ofilire mai timpurie în perioadele secetoase, în special în zonele afectate.
La scoaterea unor plante reprezentative: multe radicele fine, uneori parțial necrozate, care dau rădăcinii aspectul de „barbă”; rădăcina poate fi îngustată, iar inelul vascular poate prezenta brunificări la secționare.
Când și cum verifici rizomania
Delimitează vatra și compară plante din centrul ei cu plante de la margine și dintr-o zonă aparent sănătoasă a solei.
Scoate cu grijă rădăcini din ambele zone și urmărește dacă aspectul de „barbă” este repetitiv, nu izolat la o singură plantă.
Notează istoricul parcelei: sfeclă cultivată anterior, băltiri sau irigare, lucrări executate când solul era umed, intrări de utilaje ori transport de pământ din alte sole.
Fotografiază vatra, plantele și rădăcinile, apoi păstrează observațiile pentru agronom sau specialistul în protecția plantelor.
Cere confirmare printr-un laborator ori prin specialist. Pentru BNYVV sunt utilizate teste serologice și metode moleculare; alegerea și prelevarea probelor trebuie stabilite de specialist.
De ce contează istoricul solei
Vectorul poate păstra virusul în sol ani la rând. EPPO arată că materialul infectiv poate persista mai mult de 15 ani în rădăcini uscate și în sol uscat. De aceea, o vatră confirmată nu trebuie privită doar ca o problemă a culturii din acest an, ci ca informație pentru deciziile următoare din acea parcelă.
Cum reduci riscul de răspândire în fermă
Evită transferul bulgărilor de pământ de pe solele cu suspiciuni către sole curate; curăță utilajele, remorcile și roțile înainte de mutarea între parcele.
Planifică lucrările astfel încât solele fără simptome să fie lucrate înaintea celor cu vetre suspecte, atunci când organizarea fermei permite.
Gestionează atent apa de spălare, resturile de rădăcini și pământul aderent, deoarece acestea pot contribui la deplasarea organismului vector și a virusului.
Păstrează harta vetrelor și discută alegerea varietății, rotația și amplasarea viitoare a culturii cu agronomul, pe baza rezultatului de confirmare și a istoricului solei.
Nu conta pe o intervenție chimică drept soluție directă pentru această problemă de sol; orice produs fitosanitar se utilizează numai pentru destinația de pe eticheta valabilă și la recomandarea specialistului.
Relevanța pentru România și cadrul fitosanitar
România este inclusă de EPPO în distribuția raportată pentru BNYVV, iar o listă EPPO publicată în martie 1994 menționa deja țara. În regulile UE, BNYVV este tratat ca organism de carantină pentru anumite zone protejate, cu cerințe specifice legate de unele materiale de înmulțire. O suspiciune dintr-o solă nu stabilește însă, singură, statutul fitosanitar sau obligații pentru fermă: pentru pașii aplicabili situației concrete, contactează specialistul și autoritatea fitosanitară competentă.
Consultă și fișa practică din Sănătatea fermei.
