În acest articol
Pășunatul cu oi în parcurile fotovoltaice poate deveni o sursă separată de venit pentru crescători, iar modelul începe să fie relevant și pentru România, unde proiectele agrivoltaice și investițiile solare din agricultură se extind. O analiză economică prezentată de agrarheute arată că venitul nu vine doar din animale, ci și din serviciul de întreținere a vegetației oferit operatorului parcului fotovoltaic.
Pentru un crescător român, ideea este mai interesantă decât simpla asociere dintre oi și panouri. Operatorul centralei trebuie să controleze periodic iarba și vegetația dintre rândurile de module. Dacă lucrarea este făcută prin pășunat, fermierul poate obține acces la suprafață pentru animale și, în funcție de contract, o plată pentru întreținerea terenului.
România are deja proiecte agrivoltaice de mari dimensiuni
Modelul nu este străin de piața românească. AGRONET.ro a prezentat proiectul agrivoltaic de 410 MW de la Șimand, județul Arad, care ar urma să ocupe aproape 325 de hectare de teren agricol extravilan, pe suprafețe unde există culturi și pășuni.
Proiectul de la Șimand nu trebuie confundat cu un parc în care pășunatul cu oi este deja aplicat comercial. El arată însă dimensiunea la care începe să ajungă conceptul de utilizare simultană a terenului pentru agricultură și producerea energiei.
În paralel, investițiile solare ale fermelor cresc rapid. În sesiunea încheiată la 14 august, AFIR a primit 1.177 de proiecte pentru producerea energiei solare, cu peste 282 de milioane de euro ajutor nerambursabil solicitat. Schema respectivă este destinată autoconsumului și nu reprezintă o finanțare pentru pășunatul în parcuri solare, dar arată interesul foarte mare al agriculturii românești pentru fotovoltaice.
Pajiștile sunt terenul cel mai apropiat de acest model
Cadrul românesc permite, în anumite condiții, folosirea duală a terenurilor agricole pentru producție agricolă și energie regenerabilă. Legea fondului funciar include capacitățile regenerabile între obiectivele care pot fi amplasate pe teren agricol extravilan în condițiile prevăzute de art. 92 și reglementează distinct utilizarea în sistem dual. Pentru pajiștile permanente există și o procedură specifică privind utilizarea terenului pentru asemenea investiții.
Pentru crescătorii de ovine, acesta este punctul practic important: un parc proiectat pentru utilizare duală poate păstra o funcție agricolă reală dacă suprafața dintre panouri continuă să fie pășunată.
Nu rezultă însă că orice teren ocupat de panouri devine automat eligibil pentru pășunat sau pentru plăți agricole. Categoria terenului, proiectul tehnic, suprafața efectiv disponibilă animalelor și regulile aplicabile exploatației trebuie verificate pentru fiecare amplasament.
Cum poate câștiga crescătorul
În modelul analizat în străinătate, venitul fermierului are două componente.
Prima rămâne activitatea zootehnică obișnuită: miei, animale de reproducție și celelalte produse ale fermei. A doua este serviciul prestat proprietarului centralei prin menținerea vegetației la un nivel care să nu afecteze exploatarea instalației.
Analiza economică folosită ca reper a calculat randamente ale capitalului de 16–31% pentru exploatațiile care își cresc propriile oi-mame și de 22–43% pentru modelul bazat pe cumpărarea anuală a mieilor destinați pășunatului.
Aceste procente nu pot fi transferate direct unei ferme din România. Costul forței de muncă, prețul mieilor, durata sezonului de pășunat, tariful pentru întreținerea unui hectar de parc fotovoltaic și costurile cu transportul și apa sunt diferite. Reperul util este structura afacerii, nu procentul de rentabilitate obținut într-o altă piață.
Contractul cu parcul solar poate conta la fel de mult ca pășunea
Pentru un crescător român, rentabilitatea ar depinde în primul rând de contractul negociat cu operatorul centralei. Înainte de introducerea oilor ar trebui stabilite cel puțin:
- suprafața efectivă disponibilă pentru pășunat;
- perioada anuală în care animalele pot rămâne în parc;
- plata pentru întreținerea vegetației și modul de calcul;
- cine suportă costul apei și al instalațiilor de adăpare;
- împărțirea parcelei pentru pășunat rotațional;
- responsabilitatea pentru garduri și acces;
- condițiile pentru intervențiile tehnice ale operatorului;
- răspunderea pentru eventualele pagube produse instalațiilor;
- modul de evacuare temporară a turmei în caz de lucrări sau urgențe.
Un parc de câteva zeci sau sute de hectare poate părea o pășune ieftină, dar devine dificil de exploatat dacă apa trebuie transportată zilnic pe distanțe mari sau dacă animalele trebuie mutate frecvent pentru intervenții tehnice.
Panourile pot reduce costul cosirii pentru operator
Avantajul economic există și pentru proprietarul centralei. Vegetația trebuie controlată pentru acces, mentenanță și exploatarea instalației. În mod obișnuit, aceasta înseamnă cosire mecanică, lucrări cu motounelte și personal.
O turmă bine gestionată poate prelua o parte din aceste lucrări. Operatorul economisește intervenții mecanice, iar crescătorul primește acces la masă vegetală care altfel ar fi cosită fără a genera producție zootehnică.
De aici apare posibilitatea unui tarif plătit crescătorului pentru hectarele întreținute, separat de venitul obținut din animale.
Pentru oierii români, veniturile alternative au devenit mai importante
Momentul este relevant și prin situația economică a sectorului ovin. Crescătorii români au intrat în 2026 sub presiunea restricțiilor sanitar-veterinare, a problemelor de export și a costurilor cu furajele. Ministerul Agriculturii pregătește inclusiv trei forme de sprijin pentru fermele de ovine, dar cuantumurile și condițiile nu sunt încă stabilite.
În acest context, contractele pentru întreținerea parcurilor fotovoltaice nu ar înlocui piața mieilor, laptele sau subvențiile, dar ar putea adăuga o sursă de venit mai puțin dependentă de prețul animalelor.
Pentru România, oportunitatea reală va apărea acolo unde se întâlnesc trei condiții: un parc fotovoltaic proiectat astfel încât să permită activitatea agricolă, o turmă aflată suficient de aproape și un contract prin care economia realizată de operator la întreținerea terenului este împărțită cu crescătorul.
