În acest articol
Analiza de laborator arată ce lipsește și ce există deja în sol și poate preveni fertilizarea inutilă a grădinii. Recomandările publicate de University of Minnesota Extension arată că rezultatele privind pH-ul, materia organică și nutrienții permit alegerea îngrășământului și a dozei în funcție de situația reală, nu după aspectul plantelor sau după o rețetă generală.
Testarea este utilă înaintea înființării unei grădini, când un gazon este transformat în strat de legume sau atunci când plantele se dezvoltă slab fără o cauză evidentă. Pentru grădinile deja cultivate, sursa recomandă repetarea analizelor la fiecare trei-cinci ani, primăvara înainte de plantare sau toamna după încheierea recoltării.
Ce informații poate oferi analiza solului
Pachetul de bază diferă de la un laborator la altul, dar poate cuprinde:
- textura estimată a solului;
- pH-ul, care indică reacția acidă sau alcalină;
- procentul de materie organică;
- nivelul fosforului și al potasiului;
- recomandări privind fertilizarea și amendamentele;
- necesitatea aplicării varului sau a altor produse pentru corectarea pH-ului.
La cerere pot fi analizate sărurile solubile, nitrații, calciul, magneziul, fierul, zincul, cuprul, manganul sau borul. Testarea contaminanților, inclusiv a plumbului, este relevantă mai ales pentru grădinile amenajate în zone urbane, lângă clădiri vechi ori pe terenuri cu un istoric industrial sau necunoscut.
Azotul, fosforul și potasiul sunt nutrienți esențiali, dar prezența lor naturală în sol nu înseamnă că se află în proporția necesară culturii. O grădină poate avea prea puțin potasiu, dar deja prea mult fosfor. Aplicarea repetată a unui produs cu toate cele trei elemente poate accentua dezechilibrul.
Cum se ia o probă reprezentativă
Rezultatul laboratorului este util numai dacă proba reprezintă întreaga suprafață analizată. O singură mână de pământ luată dintr-un colț al grădinii poate descrie doar situația acelui punct.
Pentru pregătirea probei:
- se recoltează pământ din mai multe locuri ale grădinii, gazonului sau parcelei;
- probele din straturile înălțate se iau din zona cultivată, nu de pe aleile dintre straturi;
- în livezi și vii, recoltarea se face din interiorul rândurilor, între plante;
- toate probele se amestecă într-o găleată;
- dacă pământul este ud, se lasă să se usuce înainte de ambalare;
- din amestec se trimit laboratorului aproximativ 250–500 ml de sol.
Suprafețele care se comportă vizibil diferit ar trebui analizate separat. Un sector în care apa băltește sau plantele rămân mici nu trebuie amestecat automat cu partea productivă a grădinii, deoarece rezultatul mediu poate ascunde problema locală.
Simptomele plantelor nu confirmă singure o carență
Frunzele decolorate, creșterea lentă sau fructele deformate pot fi provocate de nutriție, dar și de apă, temperatură, drenaj, rădăcini afectate ori boli. Fertilizarea făcută doar după simptome riscă să adauge în sol un element care există deja în cantitate suficientă.
Un exemplu este putregaiul apical al tomatelor. AGRONET.ro a explicat în articolul despre pata neagră și alimentarea cu calciu a tomatelor că elementul poate exista în zona rădăcinilor, dar să nu ajungă la fructe din cauza udărilor neregulate, a căldurii sau a problemelor radiculare. Într-o asemenea situație, aplicarea suplimentară de calciu nu corectează automat cauza.
Ordinea practică este verificarea umidității, a drenajului, a rădăcinilor, a pH-ului și a istoricului fertilizării, urmată de alegerea produsului numai dacă analiza justifică intervenția.
Trei teste simple pentru structura solului
Analiza de laborator poate fi completată cu observații făcute direct în grădină. Acestea nu determină exact cantitatea de nutrienți, dar oferă informații despre textură, stabilitate și capacitatea de infiltrare a apei.
Test | Cum se face | Ce indică |
|---|---|---|
Testul panglicii | Solul umed este frământat și presat între degete | Textura și proporția aproximativă de argilă |
Testul de stabilitate | Un bulgăre este pus într-o sită introdusă în apă | Rezistența agregatelor la ploi și eroziune |
Testul de infiltrare | Apa este turnată într-un cilindru introdus parțial în pământ | Viteza cu care solul absoarbe apa |
Solul cu mai multă argilă păstrează de regulă mai bine apa și nutrienții, dar se poate compacta, drena lent și încălzi mai greu primăvara. Solul nisipos se drenează repede, însă pierde mai ușor apa și o parte dintre elementele nutritive.
La testul de stabilitate, un bulgăre care se destramă imediat în apă indică agregate slabe. Un bulgăre care rămâne în mare parte intact sugerează o structură mai rezistentă la ploi puternice.
Infiltrarea lentă poate semnala compactare sau structură deficitară. Materia organică, culturile de acoperire și reducerea lucrărilor care pulverizează solul pot îmbunătăți în timp pătrunderea apei.
Prea mult compost poate însemna prea mult fosfor
Compostul și gunoiul de grajd aduc materie organică și nutrienți, dar nu trebuie aplicate fără limită. Compoziția lor poate varia, iar utilizarea repetată poate acumula fosfor și potasiu peste necesarul plantelor.
O analiză a 137.845 de teste realizate de laboratorul University of Minnesota între 1988 și 2021 a găsit, în cazul metodei Bray, o valoare mediană a fosforului de 68 ppm în solurile din peluze și grădini, comparativ cu 26 ppm în terenurile agricole. Pentru cultivarea legumelor, sursa consideră suficientă o valoare de 20 ppm în condițiile și metodologia respective.
Aceste praguri provin din Minnesota și nu trebuie transferate automat solurilor din România. Metoda de analiză, pH-ul și recomandările laboratorului influențează interpretarea. Datele arată însă că fertilizarea excesivă poate apărea inclusiv în grădinile în care sunt folosite produse organice.
Excesul de fosfor înseamnă bani cheltuiți inutil și poate contribui la poluarea apelor dacă particulele de sol sau nutrienții ajung în râuri și lacuri. AGRONET.ro a prezentat dimensiunea mai largă a problemei în analiza despre costurile poluării agricole cu azot în Uniunea Europeană.
Cum se alege îngrășământul
Raportul de laborator trebuie comparat cu valorile N-P-K înscrise pe eticheta produsului. Alegerea unui îngrășământ „universal” poate furniza prea mult dintr-un element și insuficient din altul.
Dacă solul are suficient fosfor, dar are nevoie de azot sau potasiu, este de preferat un produs care nu adaugă din nou fosfor. Aceeași regulă se aplică și compostului: cantitățile mari trebuie considerate o sursă de nutrienți, nu doar un material care îmbunătățește structura.
Îngrășămintele organice eliberează de regulă nutrienții mai lent și pot îmbunătăți proprietățile fizice ale solului. Produsele minerale pun elementele mai repede la dispoziția plantelor, dar pot produce arsuri sau acumulări de săruri dacă sunt administrate în exces. Ambele categorii pot fi folosite greșit.
În exploatațiile mai mari, analiza probelor poate fi completată prin cartarea diferențelor din interiorul parcelelor. Articolul AGRONET.ro despre utilizarea hărților de sol pentru fertilizarea diferențiată arată că pH-ul, materia organică și nivelul unor nutrienți pot varia chiar în aceeași solă. Utilitatea hărților depinde însă de calitatea probelor, interpretarea agronomică și compatibilitatea echipamentelor.
Analiza solului nu garantează singură o recoltă bună, dar elimină o parte importantă din presupuneri. Ea permite folosirea compostului, gunoiului de grajd și îngrășămintelor numai acolo unde sunt necesare, reducând costurile și riscul dezechilibrelor care se acumulează de la un sezon la altul.
