În acest articol
Brazilia cere UE să refacă regulile pentru biocombustibilii din soia, după ce Parlamentul European a blocat planul Comisiei de a clasifica uleiul de soia drept materie primă cu risc ridicat de schimbare indirectă a utilizării terenurilor, relatează Euractiv. Pentru fermierii români, dosarul are o miză directă: restrângerea utilizării uleiului de soia în biocombustibili ar putea afecta economia procesării boabelor, într-un an în care suprafața cultivată cu soia în România a coborât deja cu 22,2%.
Brazilia contestă metodologia prin care Comisia Europeană a vrut să includă soia în categoria materiilor prime cu risc ILUC ridicat. Ministrul brazilian al mediului, João Paulo Capobianco, susține că datele naționale privind defrișările și schimbarea utilizării terenurilor arată pentru Brazilia un risc sub pragul european de 10% și cere ca aceste informații să fie luate în calcul într-o nouă propunere.
Parlamentul a blocat clasificarea soiei la 8 iulie
Dosarul nu pornește de la zero. AGRONET.ro a analizat votul Parlamentului European din 8 iulie 2026, prin care eurodeputații s-au opus actului delegat pregătit de Comisie.
Potrivit Observatorului Legislativ al Parlamentului European, rezoluția de opoziție a fost adoptată cu 388 de voturi pentru, 248 împotrivă și 24 de abțineri. Parlamentul a contestat inclusiv modificarea metodologiei și a perioadei de referință folosite pentru evaluarea extinderii suprafețelor cultivate cu soia.
Regulile europene existente sunt stabilite prin Regulamentul delegat (UE) 2019/807. Pentru ca o materie primă să fie clasificată drept cu risc ILUC ridicat trebuie îndeplinite cumulativ două condiții principale: suprafața globală de producție să se fi extins în medie cu peste 1% anual și cu peste 100.000 de hectare, iar mai mult de 10% din această extindere să fi avut loc pe terenuri cu stocuri ridicate de carbon.
Element | Regula sau situația |
|---|---|
Creșterea suprafeței globale | peste 1% anual și peste 100.000 ha |
Extinderea pe terenuri cu stoc ridicat de carbon | peste 10% |
Evaluarea anterioară pentru soia | 8%, sub pragul de 10% |
Propunerea Comisiei din 2026 | clasificarea soiei drept risc ILUC ridicat |
Votul Parlamentului, 8 iulie 2026 | 388 pentru respingere, 248 împotrivă, 24 abțineri |
Efectul propunerii respinse | reducerea treptată a contribuției biocombustibililor din soia la țintele UE până în 2030 |
Evaluarea anterioară a Comisiei plasa extinderea culturii de soia pe terenuri cu stocuri ridicate de carbon la aproximativ 8%, sub pragul de 10%. Tocmai schimbarea metodologiei prin care soia ar fi trecut peste criteriul de risc a fost una dintre principalele obiecții ale Parlamentului.
Brazilia cere folosirea datelor proprii despre defrișări
Capobianco susține că datele Institutului Național pentru Cercetări Spațiale din Brazilia arată o situație diferită de cea rezultată din metodologia Comisiei și afirmă că Brasilia discută deja cu instituțiile europene pentru găsirea unei soluții.
Poziția Braziliei este importantă deoarece țara este unul dintre marii furnizori de boabe de soia ai Uniunii Europene. Statele Unite sunt un alt furnizor major, în timp ce Ucraina are o poziție importantă în importurile europene de ulei de soia.
Argentina a intervenit separat în dosar. Reprezentanții guvernului și ai exportatorilor argentinieni au avut discuții cu Comisia Europeană la 16 iulie și au propus modificări ale modului în care sunt evaluate suprafețele cultivate și riscul ILUC.
Pentru Argentina, miza comercială este semnificativă. Țara furniza aproximativ 22% din importurile de ulei de soia ale UE în 2021, însă ponderea sa coborâse la numai 5% în 2025, potrivit datelor Eurostat citate de Euractiv.
Regula ar fi afectat și soia cultivată în UE
Disputa nu privește exclusiv importurile din Brazilia, Argentina sau Statele Unite. Clasificarea propusă de Comisie ar fi fost aplicabilă și uleiului provenit din soia cultivată în interiorul Uniunii Europene.
Aceasta este partea relevantă pentru România.
După procesarea boabelor rezultă în principal șrot proteic și ulei. Șrotul este utilizat în hrana animalelor, iar uleiul poate fi valorificat în industria alimentară, în utilizări tehnice sau pentru biocombustibili. Rentabilitatea unei fabrici depinde de capacitatea de a valorifica ambele produse.
O piață mai mică pentru ulei poate reduce venitul total al procesatorului și, implicit, disponibilitatea acestuia de a plăti pentru materia primă. Analiza AGRONET.ro privind votul Parlamentului arăta că efectul se poate transmite către fermieri prin prețuri mai slabe, contracte mai puține sau un interes mai redus pentru procesarea soiei europene.
România a coborât la 100.400 de hectare cu soia
Dosarul european apare într-un moment în care fermierii români au redus deja puternic suprafața.
Datele analizate de AGRONET.ro pentru culturile de primăvară din 2026 arată că România a însămânțat 100.400 de hectare cu soia, cu 28.700 de hectare mai puțin decât în 2025.
Scăderea este de 22,2%, una dintre cele mai puternice reduceri procentuale dintre principalele culturi de primăvară.
Soia în România | 2026 |
|---|---|
Suprafață cultivată | 100.400 ha |
Diferență față de 2025 | -28.700 ha |
Evoluție procentuală | -22,2% |
În acest context, o reducere a cererii industriale pentru ulei ar adăuga un factor de presiune unei culturi care pierde deja teren în România.
UE vrea, în același timp, să producă mai multe proteine vegetale
Dosarul ILUC se intersectează și cu o altă prioritate europeană: reducerea dependenței de proteine importate.
Planul european pentru proteine analizat de AGRONET.ro pornește de la faptul că numai aproximativ 25% din proteinele provenite din oleaginoase și culturi proteice folosite în UE erau produse intern în 2025. Obiectivul politic pentru 2035 este de 35%.
Soia este importantă tocmai pentru producția de șrot cu conținut ridicat de proteină. Dacă UE urmărește creșterea producției interne, rentabilitatea procesării boabelor devine o componentă importantă a strategiei.
Aceasta explică de ce organizații din agricultură, procesare, industria semințelor și biocombustibili au susținut respingerea clasificării generale a soiei drept materie primă cu risc ILUC ridicat. Argumentul lor este că regulile de mediu trebuie să poată diferenția între sistemele de producție și originea materiei prime.
Comisia trebuie să decidă cum revine cu metodologia
Votul Parlamentului nu elimină sistemul european de control al riscului ILUC și nici nu stabilește că soia nu poate fi reevaluată. El împiedică însă aplicarea actului delegat în forma contestată.
Brazilia și Argentina încearcă acum să influențeze etapa următoare, cerând ca viitoarea metodologie să folosească date și perioade de referință pe care le consideră mai reprezentative pentru extinderea reală a culturilor.
La momentul publicării informațiilor de către Euractiv, Comisia Europeană nu comunicase o poziție privind solicitarea Braziliei.
Pentru fermierii români, rezultatul important va fi modul în care Bruxellesul separă soia asociată extinderii pe terenuri cu stoc ridicat de carbon de producția care respectă criteriile europene de durabilitate. O clasificare generală poate afecta inclusiv piața boabelor cultivate în România, în timp ce o metodologie diferențiată ar putea păstra accesul uleiului provenit din lanțuri considerate sustenabile la piața biocombustibililor.
