În acest articol
Parlamentul European a respins clasificarea uleiului de soia drept materie primă cu risc ILUC ridicat, o decizie care menține deschisă una dintre piețele importante pentru procesarea boabelor cultivate în Uniunea Europeană. Potrivit Seed World Europe, Euroseeds și organizațiile din lanțul cerealelor, furajelor, uleiurilor și biocombustibililor consideră că propunerea Comisiei Europene ar fi putut reduce atractivitatea economică a culturii de soia și ar fi intrat în conflict cu obiectivul UE de a produce mai multe proteine vegetale.
Parlamentul a adoptat la 8 iulie 2026 o rezoluție prin care s-a opus Regulamentului delegat (UE) 2026/2680. Actul ar fi modificat regulile și datele folosite pentru identificarea materiilor prime cu risc ridicat de schimbare indirectă a utilizării terenurilor, denumit ILUC. Dosarul revine acum Comisiei Europene, astfel că problema nu este închisă.
De ce contează uleiul pentru întreaga piață a soiei
Soia furnizează două produse principale după procesare: șrotul bogat în proteină, utilizat în hrana animalelor, și uleiul, destinat industriei alimentare, utilizărilor tehnice sau biocombustibililor. Deși cererea europeană pentru această cultură este legată în primul rând de șrot, veniturile procesatorilor depind de valorificarea ambelor componente.
O limitare a folosirii uleiului de soia în biocombustibili ar putea reduce competitivitatea unităților europene de procesare. Efectul s-ar putea transmite către cultivatori printr-o cerere mai mică pentru boabele produse în UE, prin presiune asupra prețurilor sau prin reducerea interesului pentru contracte și investiții.
Aceasta este principala obiecție formulată de Euroseeds, COCERAL, Copa-Cogeca, Donau Soja, European Biodiesel Board, FEDIOL, FEFAC și GAFTA. Organizațiile nu contestă necesitatea criteriilor de durabilitate, dar susțin că metodologia propusă nu reflecta suficient diferențele dintre originile, sistemele de producție și piețele soiei.
Ce înseamnă riscul ILUC
Schimbarea indirectă a utilizării terenurilor apare atunci când o cerere suplimentară pentru o cultură determină, prin efectele pieței, extinderea producției agricole pe terenuri cu stocuri mari de carbon, precum pădurile sau zonele umede. În baza Directivei privind energia din surse regenerabile, materiile prime considerate cu risc ILUC ridicat sunt limitate în contribuția lor la obiectivele europene pentru energia regenerabilă.
Dificultatea, în cazul soiei, este că aceeași cultură deservește simultan piețele furajelor, alimentelor, industriei și energiei. Clasificarea uleiului poate influența astfel rentabilitatea întregului lanț, chiar dacă șrotul proteic rămâne principalul produs urmărit de procesatori.
Organizațiile care au cerut respingerea actului delegat au reclamat probleme legate de transparența datelor, metodologia de calcul și atribuirea extinderii terenurilor. Ele au apreciat, de asemenea, că certificarea drept materie primă cu risc ILUC redus ar presupune cerințe documentare greu de aplicat pentru mulți fermieri.
UE vrea să-și mărească producția internă de proteine
Decizia Parlamentului vine în momentul în care Comisia Europeană urmărește reducerea dependenței de proteinele vegetale importate. În 2025, numai 25% din proteinele provenite din semințe oleaginoase și culturi proteice utilizate în Uniune erau produse intern, iar ținta pentru 2035 este de 35%, potrivit unei analize AGRONET.ro despre Planul european pentru proteine.
Indicator | Nivel |
|---|---|
Proteine din oleaginoase și culturi proteice produse în UE în 2025 | 25% |
Ținta europeană pentru 2035 | 35% |
Oferta estimată de oleaginoase în sezonul 2026/2027 | 32,7 milioane de tone |
Producția estimată de șrot în 2026/2027 | 30,4 milioane de tone |
Planul european poate susține cererea pentru soia, mazăre proteică, bob, lupin și șroturi de rapiță sau floarea-soarelui, însă nu introduce în această etapă plăți directe noi și nu garantează un preț mai bun pentru fermieri. Rentabilitatea va depinde de producție, conținutul de proteină, capacitatea de procesare și contractele cu fabricile de furaje și exploatațiile zootehnice.
În acest context, reducerea unei piețe pentru uleiul de soia ar putea slăbi chiar lanțul pe care UE încearcă să-l dezvolte. Cultivarea internă nu depinde doar de suprafețe și soiuri, ci și de existența unor cumpărători capabili să valorifice atât șrotul, cât și uleiul.
Impactul asupra fermierilor și amelioratorilor
Pentru cultivatori, soia poate aduce diversificarea rotației și o reducere a necesarului de azot mineral datorită capacității plantei de a fixa azotul atmosferic. Aceste avantaje agronomice nu sunt însă suficiente dacă marja economică a culturii scade sau dacă procesatorii reduc achizițiile.
Pentru sectorul semincer, predictibilitatea pieței contează deoarece ameliorarea soiurilor necesită investiții pe termen lung. Prioritățile includ:
- adaptarea perioadei de maturitate la diferite regiuni europene;
- stabilitatea producției;
- conținutul de proteină;
- rezistența la boli și cădere;
- toleranța la secetă și temperaturi ridicate;
- multiplicarea și testarea semințelor în condiții locale.
Euroseeds avertizează că incertitudinea privind piața soiei se poate transmite până la programele de ameliorare. Companiile investesc în soiuri noi numai dacă estimează că fermierii vor continua să cultive soia și că procesatorii vor cumpăra producția.
Sectorul obținuse deja, în iulie 2026, o clarificare separată privind materialul de înmulțire. Semințele de soia destinate însămânțării au fost scoase din sfera obligațiilor EUDR, după ce organizațiile de profil au susținut că semințele certificate circulă într-un lanț controlat și diferit de cel al boabelor destinate consumului sau procesării.
Comisia trebuie să refacă sau să retragă propunerea
Rezoluția Parlamentului European împiedică intrarea în vigoare a actului delegat în forma contestată, dar nu stabilește o soluție definitivă pentru uleiul de soia. Comisia poate reanaliza metodologia, datele și diferențierea dintre sistemele de producție înainte de a prezenta o nouă abordare.
Pentru fermieri, elementul decisiv va fi dacă viitoarele reguli reușesc să păstreze criteriile de durabilitate fără a reduce nejustificat piața soiei europene. O politică pentru biocombustibili poate avea efecte directe asupra procesării, cererii de boabe, prețului la poarta fermei și investițiilor în semințe, chiar dacă măsura este formulată inițial doar pentru ulei.
