În acest articol
Terenurile agricole degradate ale statului vor putea fi concesionate pentru energie, prin licitații publice cu strigare organizate pentru proiecte din surse regenerabile. Datele publicate de Profit.ro arată că legea a fost promulgată și vizează terenurile publice sau private ale statului care nu mai pot fi utilizate pentru producție agricolă.
Măsura nu permite ocuparea automată a terenurilor agricole productive și nu privește proprietățile private ale fermierilor. Concesionarea se va limita la suprafețele administrate de Autoritatea Națională pentru Administrarea Domeniilor Statului, Pescuit și Acvacultură, după verificarea calității solului, a regimului de protecție și a infrastructurii existente.
Ce terenuri vor putea fi concesionate
Legea include două categorii principale de suprafețe:
- terenuri agricole din clasele de calitate a IV-a și a V-a, declarate improprii utilizării agricole pe baza studiilor pedologice și agrochimice;
- terenuri degradate sau neproductive, care și-au pierdut capacitatea de producție agricolă.
Suprafețele nu trebuie să fie deservite de infrastructură de îmbunătățiri funciare. Prin urmare, terenurile incluse în amenajări de irigații, desecare sau alte sisteme funcționale nu ar trebui transferate către proiecte energetice prin acest mecanism.
Vor fi excluse și terenurile aflate în situri Natura 2000, în alte arii protejate sau pe principalele rute de migrație ale speciilor. Planurile de desemnare a zonelor vor fi supuse evaluării de mediu și, când este necesar, evaluării adecvate pentru ariile naturale protejate.
Încadrarea unui teren în clasa a IV-a sau a V-a nu ar trebui să fie suficientă, în lipsa constatării că acesta nu mai poate fi folosit pentru agricultură. Studiul pedologic și agrochimic devine astfel documentul esențial pentru separarea terenurilor degradate de suprafețele care încă pot produce.
Concesiunea nu înseamnă vânzarea terenului
Atribuirea se va face prin licitație publică cu strigare. Terenurile rămân în proprietatea statului, iar investitorul primește dreptul de utilizare în condițiile contractului de concesiune.
Documentațiile de licitație vor trebui să stabilească cel puțin:
- suprafața și amplasamentul;
- tehnologia energetică permisă;
- durata concesiunii;
- redevența de pornire;
- obligațiile privind racordarea și autorizarea;
- condițiile de încetare a contractului;
- obligațiile de refacere a terenului după încheierea proiectului.
Sursa nu indică suprafața totală care va fi scoasă la licitație, durata concretă a viitoarelor concesiuni sau nivelul redevenței pe hectar. Aceste date vor deveni relevante abia după inventarierea terenurilor și publicarea anunțurilor de licitație.
Legea prevede și înființarea unui registru național unic pentru terenurile statului, gestionat de autoritatea responsabilă. Inventarul ar trebui să permită identificarea suprafețelor disponibile, a situației juridice și a contractelor încheiate.
Autorizare în maximum șase luni
Proiectele amplasate în zonele de accelerare pentru energia regenerabilă ar urma să beneficieze de o procedură digitalizată, printr-un ghișeu unic. Investitorul va putea depune și urmări într-un singur sistem cererile pentru:
- avize și acorduri;
- autorizații;
- documentații tehnice;
- condiții de racordare la rețea;
- licențe și comunicări cu instituțiile.
Termenul maxim prevăzut pentru autorizarea acestor proiecte este de șase luni. Legea introduce și posibilitatea aprobării tacite atunci când o autoritate nu răspunde în termenul legal, dar aplicarea acestei reguli va depinde de tipul documentului solicitat și de procedura administrativă corespunzătoare.
Termenul mai scurt nu rezolvă automat problema racordării. Un teren poate fi potrivit pentru panouri fotovoltaice sau turbine eoliene, dar proiectul poate rămâne neviabil dacă rețeaua din zonă nu poate prelua energia sau dacă lucrările de întărire sunt prea costisitoare.
agronet.ro a explicat anterior că investiția fotovoltaică trebuie calculată împreună cu racordarea, stocarea și modernizarea instalațiilor, nu numai în funcție de suprafața disponibilă.
Venituri estimate de peste 100 de milioane de lei anual
Guvernul estimează venituri de 33 de milioane de lei la bugetul de stat în 2026, provenite din concesionarea terenurilor. Pentru perioada 2027–2030 este anticipată o medie anuală de 107,2 milioane de lei.
Aceste valori sunt estimări bugetare, nu venituri garantate. Sumele efectiv încasate vor depinde de numărul terenurilor identificate, interesul investitorilor, valoarea redevențelor, capacitatea de racordare și ritmul organizării licitațiilor.
Veniturile revin statului în calitate de proprietar al terenurilor. Legea nu creează o schemă de sprijin pentru fermieri și nu acordă automat compensații exploatațiilor din apropierea proiectelor.
Terenurile productive nu ar trebui scoase din agricultură
Principalul efect pentru agricultură va depinde de modul în care autoritățile aplică definiția terenului degradat. Dacă studiile sunt corect realizate, mecanismul poate orienta investițiile energetice către suprafețe care nu mai au utilizare agricolă, reducând presiunea asupra terenurilor productive.
Dacă evaluarea este superficială, există riscul ca terenuri cu potențial de ameliorare sau cu o utilizare agricolă redusă, dar încă posibilă, să fie considerate neproductive. Publicarea studiilor, a criteriilor și a inventarului terenurilor va fi importantă pentru verificarea fiecărei concesiuni.
Legea se înscrie în componenta RePowerEU a Planului Național de Redresare și Reziliență. România trebuia să desemneze zonele potrivite accelerării proiectelor regenerabile până la 21 februarie 2026, după o cartografiere coordonată a terenurilor, rețelelor și zonelor sensibile.
Extinderea capacităților regenerabile este susținută și de creșterea producției fotovoltaice la nivel european. În iunie 2026, energia solară a furnizat 25% din consumul de electricitate al Uniunii Europene, după cum arată analiza agronet.ro privind recordul producției solare.
Creșterea producției va necesita și investiții în baterii și flexibilitatea rețelei. Planul european de electrificare urmărește majorarea capacității de stocare de la aproximativ 55 GW în 2026 la 200 GW în 2030.
Pentru sectorul agricol, aplicarea legii trebuie urmărită prin trei elemente concrete: lista terenurilor propuse, studiile care justifică pierderea capacității agricole și condițiile fiecărei licitații. Până la publicarea acestora, nu poate fi stabilit câte hectare vor ieși din administrarea agricolă și unde vor fi dezvoltate primele proiecte.
