În acest articol
O păstrăvărie din Gura Teghii s-a închis după 16 ani, iar familia care a operat-o afirmă că decizia a fost provocată de costurile administrative, nu de lipsa clienților, relatează Agrointeligența. Anunțul privește activitatea piscicolă asociată Cabanei Bombonel, nu închiderea tuturor activităților economice desfășurate de familie.
Andreea Nicoleta Leonte susține că păstrăvăria trebuia să suporte anual patru monitorizări, pentru care laboratorul se deplasa aproximativ 80 de kilometri de la Buzău la Gura Teghii. Potrivit calculelor prezentate de familie, fiecare deplasare costa aproximativ 2.500 de lei, iar cheltuielile anuale cu deplasările ajungeau la aproape 10.000 de lei.
Împreună cu analizele, costul apei și alte obligații, suma totală ar fi ajuns la aproximativ 14.000 de lei pe an. La un preț de vânzare indicat de 45 de lei pe kilogram, păstrăvăria trebuia să comercializeze peste 311 kilograme de pește numai pentru acoperirea acestor cheltuieli, înainte de plata puietului, furajelor, energiei, tratamentelor și muncii.
Valorile provin din declarațiile familiei. Materialele disponibile nu includ facturile, contractul cu laboratorul, autorizațiile sau calculul oficial al tarifelor, astfel încât structura completă a celor 14.000 de lei nu poate fi verificată independent.
Administrația apelor invocă obligațiile privind captarea și evacuarea apei
O relatare publicată de Buzoienii.ro prezintă și poziția atribuită Direcției Apelor Buzău. Instituția arată că păstrăvăria evacua în râul Păltinișul Mic ape considerate tehnologice și că legislația prevede minimum patru controale pe an. Exploatația era taxată și pentru apa preluată din râu pentru alimentarea bazinelor.
Această explicație justifică existența monitorizării din perspectiva protecției resursei de apă, dar nu lămurește modul de calcul al costurilor reclamate de familie. Nu sunt prezentate într-un document oficial public:
- temeiul exact pentru cele patru verificări;
- parametrii analizați la fiecare control;
- tariful analizelor;
- costul și modul de facturare a deplasării laboratorului;
- cantitatea de apă pentru care era taxată exploatația;
- costurile necesare încetării activității;
- posibilitatea diferențierii tarifelor după dimensiunea producției.
Fără aceste elemente nu poate fi stabilit dacă suma reclamată rezultă direct din tarife administrative, din serviciile unui laborator, din distanța până la exploatație sau din cumularea mai multor obligații.
O obligație justificată poate deveni disproporționată pentru o fermă mică
Controlul calității apei este necesar într-o exploatație piscicolă. Peștii depind de o apă suficient de curată, iar evacuarea din bazine poate influența cursul în care aceasta revine. Problema ridicată de cazul din Gura Teghii este însă proporționalitatea costului.
O cheltuială anuală fixă este suportată diferit de o fermă mare și de o păstrăvărie cu producție redusă. Atunci când deplasarea laboratorului reprezintă o parte importantă a facturii, amplasarea într-o zonă montană poate deveni un dezavantaj economic, chiar dacă exploatația are clienți și poate produce.
În aceste condiții, dimensiunea fermei, volumul apei utilizate, cantitatea de pește produsă și riscul real de poluare ar putea fi criterii relevante pentru stabilirea frecvenței și costului monitorizărilor. Materialele disponibile nu arată dacă actualul sistem permite o astfel de diferențiere.
Regulile aplicabile activităților comerciale nu trebuie confundate cu cele pentru consumul unei gospodării. După cum a explicat agronet.ro în analiza privind folosirea apei din fântânile proprii, obligațiile depind de scopul utilizării, debit, instalații și efectele captării asupra resursei. O păstrăvărie comercială intră într-un regim diferit de folosirea casnică a apei.
Fermele mici suportă mai greu costurile fixe
Închiderea păstrăvăriei se adaugă problemelor întâlnite de exploatațiile mici din alte sectoare zootehnice. O analiză agronet.ro arată că fermele mici de animale pierd accesul la piață atunci când costurile colectării, procesării, transportului și autorizării nu pot fi distribuite asupra unor volume suficiente.
În cazul păstrăvăriei din Gura Teghii, familia afirmă că piața exista. Activitatea ar fi devenit nerentabilă după includerea obligațiilor legate de apă și monitorizare în costul fiecărui kilogram de pește.
Situația arată că sprijinirea micilor producători nu ține numai de finanțarea investiției inițiale. O fermă poate avea bazine, clienți și capacitate de producție, dar poate ieși din piață dacă obligațiile recurente sunt prea mari în raport cu volumul vândut.
Programul AgriConnect, pregătit pentru ferme mici și procesatori, se află încă în negociere și nu este o sesiune deschisă. În plus, finanțarea unei investiții nu rezolvă automat problema tarifelor și a costurilor administrative anuale.
Sunt necesare costurile oficiale și formula de calcul
Cazul nu poate fi evaluat complet numai pe baza mesajului familiei sau a unei replici rezumate în presă. Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița ar trebui să precizeze public obligațiile aplicabile exploatației, tarifele, formula de calcul și motivele pentru care monitorizarea nu poate fi adaptată dimensiunii producătorului.
Este necesară și separarea costurilor publice de cele percepute de prestatorii de servicii. Dacă cea mai mare parte a sumei provine din deplasarea laboratorului, soluția poate ține de organizarea prelevării, contractarea regională sau gruparea controalelor, nu de eliminarea monitorizării apei.
Închiderea unei păstrăvării nu demonstrează singură că toate regulile sunt greșite. Arată însă că o obligație identică poate avea efecte economice foarte diferite, iar lipsa tarifelor proporționale poate scoate din piață tocmai exploatațiile mici pe care politicile agricole declară că vor să le păstreze în zonele rurale.
