În acest articol
Caprele și oile sunt folosite pentru a reduce vegetația care alimentează incendiile, iar pășunatul preventiv câștigă sprijin în mai multe regiuni europene. Animalele consumă iarba uscată, lăstarii și arbuștii de talie mică, întrerupând continuitatea combustibilului vegetal, arată Vijesti.
Practica este folosită în Extremadura, Andaluzia, Valencia și Catalonia, unde turmele sunt conduse în zone stabilite împreună cu serviciile de prevenire a incendiilor. Pășunatul nu oprește singur un incendiu puternic, dar poate reduce cantitatea de vegetație uscată și intensitatea focului înainte ca acesta să ajungă la păduri, ferme sau localități.
Extinderea metodei este legată de abandonarea terenurilor agricole și de scăderea numărului de crescători. Suprafețele lăsate nelucrate sunt acoperite treptat de vegetație continuă, care se usucă în perioadele de caniculă. Imaginile satelitare Copernicus arată că unele dintre marile incendii europene se propagă în zone unde pădurile și tufărișurile formează suprafețe compacte, fără spații între ele.
Turmele intră în zonele cu risc stabilite de pompieri
În Catalonia, proiectul „Fire Herds” leagă pășunatul de prevenirea incendiilor și de comercializarea produselor obținute în ferme. Crescătorii duc caprele și oile în sectoarele forestiere desemnate de serviciile regionale, iar brânzeturile și iaurturile sunt vândute cu o etichetă care explică rolul turmelor în întreținerea terenului.
Modelul încearcă să transforme prevenirea într-o activitate economică. Crescătorul primește sprijin pentru pășunatul în zone dificile, iar produsele fermei capătă o legătură directă cu serviciul adus comunității.
În alte regiuni din Spania sunt folosite și bovine sau cai. Rolul animalelor diferă după teren și tipul vegetației: caprele consumă inclusiv arbuști și lăstari, în timp ce oile și bovinele pot menține joasă masa vegetală de pe pășuni și din zonele deschise.
Regiunea Madrid a anunțat folosirea animalelor pe 3.700 de hectare de pădure, cu un cost public de 800.000 de euro. Dimensiunea proiectului arată însă și limita intervenției: incendiile din regiune afectaseră deja aproximativ 27.000 de hectare.
Prevenirea depinde de venitul crescătorilor
Pășunatul controlat este simplu din punct de vedere tehnic, dar presupune costuri cu personalul, transportul animalelor, adăparea, gardurile temporare și supravegherea turmei. În zonele slab populate, crescătorii au nevoie și de infrastructură pentru acces și de protecție împotriva prădătorilor.
Reprezentanții fermierilor spanioli avertizează că tinerii nu vor intra în creșterea caprelor dacă activitatea nu asigură un venit. În aceste condiții, plata pentru prevenirea incendiilor devine o sursă distinctă de venit, alături de lapte, carne și produse procesate.
„Așa cum înțelegem că pompierii trebuie finanțați, trebuie să recunoaștem și munca păstorilor.”
Ideea exprimată de Jordi Vendrell, reprezentant al Fundației Pau Costa, schimbă perspectiva asupra sprijinului public. Subvenția nu ar plăti doar întreținerea animalelor, ci și un serviciu de gestionare a terenului care reduce riscul pentru păduri, locuințe și infrastructură.
Comisia Europeană a inclus pășunatul între măsurile de adaptare la schimbările climatice și de prevenire a incendiilor. Pentru viitoarea Politică Agricolă Comună, aplicabilă din 2028, executivul european intenționează să propună o plată de tranziție pentru fermierii care trec la sisteme pastorale. Măsura este anunțată, dar condițiile și bugetul nu sunt încă stabilite.
Stingerea incendiilor costă mai mult decât întreținerea terenului
Politicile publice europene sunt încă orientate în mare măsură spre avioane, autospeciale și intervenție după izbucnirea focului. Specialiștii în gestionarea incendiilor cer mutarea unei părți din finanțare spre lucrările realizate înaintea sezonului critic.
Pășunatul trebuie repetat, deoarece vegetația crește din nou. El nu înlocuiește benzile de protecție, curățarea mecanică, drumurile forestiere, supravegherea și intervenția pompierilor. În condiții de vânt puternic, jarul poate fi transportat peste zonele pășunate și poate reaprinde vegetația la distanță.
Avantajul este continuitatea. Animalele pot întreține anual suprafețe extinse, inclusiv terenuri unde accesul utilajelor este dificil. În același timp, mențin active fermele zootehnice și reduce abandonul rural, una dintre cauzele acumulării vegetației inflamabile.
Importanța fermierilor în gestionarea incendiilor s-a văzut și în Franța, unde aceștia au transportat apă cu tractoare și cisterne către echipele de intervenție. AGRONET.ro a relatat despre participarea fermierilor francezi și a pompierilor români la incendiile din Gironde, într-o regiune în care focul a afectat aproximativ 42.000 de hectare.
Pășunatul preventiv mută rolul agriculturii înaintea intervenției. În loc ca fermierii să ajute doar la transportul apei după declanșarea incendiului, turmele pot reduce din timp cantitatea de vegetație care arde. Pentru ca sistemul să funcționeze la scară mai mare, crescătorii trebuie plătiți pentru suprafața întreținută și pentru riscurile asumate, nu doar pentru produsele vândute.
