În acest articol
Mirosul de gunoi de grajd din jurul orașelor poate veni din lucrări agricole normale, mai ales după recoltare, când terenurile sunt fertilizate organic, arată o analiză publicată de Cotidianul. Pentru fermieri, însă, diferența dintre o fertilizare utilă și o problemă de mediu este dată de modul, momentul și cantitatea în care dejecțiile sunt depozitate și aplicate.
Gunoiul de grajd furnizează solului materie organică și nutrienți și poate reduce necesarul unor îngrășăminte minerale. Mirosul puternic care apare după împrăștiere nu demonstrează, de unul singur, existența unei poluări accidentale. În același timp, nici utilizarea unui fertilizant organic nu garantează automat o agricultură mai puțin poluantă: azotul pierdut sub formă de amoniac sau nitrați poate ajunge în atmosferă ori în apă dacă aplicarea este făcută necorespunzător.
De ce miroase după împrăștierea gunoiului de grajd
Aplicarea dejecțiilor pe teren eliberează compuși volatili, iar o parte din azot se poate pierde sub formă de amoniac. Vântul poate transporta mirosul la distanțe considerabile, ceea ce explică de ce acesta poate fi resimțit în cartiere aflate la marginea orașelor, chiar dacă terenul fertilizat se află în exteriorul zonei construite.
Fenomenul este mai vizibil la sfârșitul verii și începutul toamnei, când multe suprafețe sunt eliberate după recoltare și intră în etapa de pregătire pentru culturile următoare.
Sursa mirosului nu poate fi însă stabilită numai după percepția locuitorilor. Stațiile de epurare, depozitele de deșeuri, instalațiile zootehnice și alte activități pot produce efecte similare, iar identificarea cauzei concrete revine autorităților competente.
Gunoiul de grajd este fertilizant, dar aplicarea este reglementată
În România, fertilizarea organică nu se desfășoară fără reguli. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor precizează că Programul de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole este obligatoriu.
Pentru exploatații, regulile privesc inclusiv:
- perioadele în care anumite fertilizări sunt interzise;
- capacitatea de depozitare a gunoiului de grajd;
- cantitatea de azot administrată;
- distanțele de protecție față de ape;
- condițiile terenului în momentul aplicării;
- evidențele și planurile de fertilizare.
AGRONET.ro a prezentat recent procesul prin care aceste reguli urmează să fie actualizate în cadrul proiectului RAPID. Revizuirea vizează inclusiv gestionarea gunoiului de grajd și reducerea emisiilor de amoniac, însă actualele obligații rămân aplicabile până la aprobarea noilor documente.
Incorporarea rapidă reduce pierderile de amoniac
Modul de aplicare contează atât pentru miros, cât și pentru cantitatea de azot care rămâne disponibilă culturii.
Regulile europene privind reducerea emisiilor de amoniac includ tehnici de aplicare cu emisii reduse și introducerea rapidă a dejecțiilor în sol. Directiva europeană privind reducerea emisiilor naționale enumeră, între măsurile disponibile statelor membre, incorporarea gunoiului de grajd și a dejecțiilor lichide în terenul arabil în termen de patru ore de la împrăștiere.
Documentele europene privind cele mai bune practici recomandă, acolo unde condițiile permit, introducerea gunoiului în sol cât mai repede după aplicare. Efectul urmărit este reducerea volatilizării amoniacului și păstrarea unei cantități mai mari de azot pentru plante.
Pentru fermier, pierderea de amoniac nu este doar o problemă de mediu. Este și pierdere de nutrient care nu mai ajunge la cultură.
Materia organică ajută solul, dar doza rămâne decisivă
Gunoiul de grajd are o valoare agronomică importantă deoarece aduce atât elemente nutritive, cât și materie organică. Utilizarea sa poate contribui la fertilitatea solului și la reducerea cantității de fertilizanți minerali cumpărați.
Această resursă capătă o importanță mai mare într-o Uniune Europeană dependentă de importuri pentru o parte a necesarului de îngrășăminte. AGRONET.ro a analizat inclusiv noile reguli pentru fertilizanții RENURE, obținuți prin recuperarea azotului din dejecții zootehnice.
Dar fertilizarea organică în exces poate crea aceleași probleme de bază ca administrarea necontrolată a altor surse de azot. Cantitatea trebuie corelată cu necesarul culturii, nutrienții existenți în sol și perioada în care plantele îi pot utiliza.
România are în continuare probleme cu poluarea cu nutrienți
Argumentul că gunoiul de grajd este o resursă agricolă nu elimină necesitatea controlului.
Datele Comisiei Europene analizate de AGRONET.ro arată că, în perioada 2020–2023, 54,7% dintre punctele românești de monitorizare a apelor de suprafață erau clasificate drept eutrofe sau susceptibile de eutrofizare. Procentul se referă la punctele monitorizate, nu la suprafața țării sau la volumul total de apă.
În apele subterane, 10,7% dintre punctele monitorizate au înregistrat concentrații medii anuale de cel puțin 50 mg/l de nitrați.
Aceste date explică de ce gestionarea gunoiului de grajd este tratată simultan ca problemă agronomică și de mediu.
Mirosul nu spune singur dacă fertilizarea este făcută corect
Pentru locuitorii zonelor periurbane, mirosul poate fi un efect temporar al unei lucrări agricole perfect legitime. Pentru autorități și fermieri, însă, întrebarea relevantă este dacă fertilizarea respectă regulile privind cantitatea, perioada, depozitarea, distanțele de protecție și modul de aplicare.
O agricultură care reciclează nutrienții din dejecții poate reduce consumul de îngrășăminte minerale și poate valorifica mai bine resursele produse în fermă. Beneficiul apare însă numai dacă nutrienții rămân în sol și sunt utilizați de culturi, nu dacă sunt pierduți în aer sau apă.
În zonele unde orașele s-au extins până lângă terenurile agricole, conflictele legate de miros vor deveni probabil mai frecvente. Reducerea lor depinde atât de informarea locuitorilor, cât și de folosirea unor tehnologii de aplicare care limitează emisiile și de respectarea regulilor de fertilizare.
