În acest articol
China testează bariere din bambus pentru stabilizarea dunelor, într-o încercare de a înlocui grătarele din paie, care se degradează rapid, și structurile din plastic, care pot lăsa deșeuri în sol, relatează Interesting Engineering. Sistemele dezvoltate de cercetători ai Academiei Chineze de Silvicultură includ panouri împletite pentru oprirea nisipului și tăvi care colectează apa de ploaie.
Tehnologia urmărește reducerea deplasării nisipului în regiunile aride din nordul Chinei, unde infrastructura, așezările și terenurile utilizabile sunt expuse permanent acțiunii vântului. Primele teste de teren au fost realizate în provincia Qinghai și în regiunea autonomă Mongolia Interioară.
Barierele din bambus ar putea rezista până la zece ani
Metodele mecanice folosite în mod obișnuit pentru fixarea nisipului includ grătare din paie, garduri și plase sintetice. Paiele au avantajul unui material biodegradabil și accesibil, dar în condiții deșertice se pot transforma în praf după doi sau trei ani.
Articolul citat susține că barierele din bambus ar putea avea o durată de utilizare cuprinsă între trei și zece ani. Estimarea provine din informațiile prezentate de echipa de cercetare și nu este însoțită în materialul disponibil de un studiu tehnic complet care să permită compararea tuturor condițiilor de testare.
Bambusul este prelucrat și împletit sub forma unor pătrate pentru stabilizarea suprafeței sau a unor bariere mai înalte, destinate reducerii vitezei vântului. Materialul este regenerabil și biodegradabil, iar cercetătorii îl prezintă ca alternativă la plasele din plastic, care rezistă mai mult decât paiele, dar pot genera deșeuri persistente.
Potrivit datelor citate de publicație din presa chineză, noul sistem ar putea reduce costurile totale cu peste 20%. Valoarea nu poate fi însă aplicată automat altor regiuni, deoarece depinde de prețul bambusului, distanța de transport, durata de exploatare, densitatea barierelor și necesarul de întreținere.
Tăvile colectează precipitațiile rare
Pe lângă barierele care reduc mișcarea nisipului, cercetătorii au realizat tăvi din fibre de bambus și lemn. Acestea sunt concepute pentru a colecta precipitațiile rare și pentru a conduce apa către straturile mai adânci ale solului.
Soluția încearcă să combine două funcții:
- reducerea vitezei vântului la nivelul solului;
- creșterea cantității de apă care pătrunde în zona rădăcinilor.
În regiunile aride, simpla oprire a nisipului nu este suficientă pentru refacerea vegetației. Stabilitatea pe termen lung depinde de umiditate, materia organică din sol, speciile introduse și capacitatea plantelor de a rezista la secetă.
Echipa chineză experimentează și cultivarea ciupercilor comestibile în terenuri nisipoase aflate sub protecția barierelor. Obiectivul este acumularea de materie organică și îmbunătățirea treptată a solului, dar materialul-sursă nu oferă rezultate privind producția, costurile sau durata necesară refacerii fertilității.
Deșertificarea afectează peste un sfert din teritoriul Chinei
Publicația indică faptul că deșertificarea afectează aproximativ 27,4% din suprafața Chinei și are efecte directe asupra a circa 400 de milioane de persoane. Fenomenul înseamnă degradarea terenurilor uscate, pierderea vegetației și reducerea capacității solului de a susține agricultura sau alte utilizări productive.
Printre cauzele menționate se află pășunatul excesiv, defrișările și presiunile climatice. Efectele nu se limitează la extinderea zonelor cu aspect deșertic. Deplasarea nisipului poate bloca drumuri, afecta localități, acoperi suprafețe agricole și majora costurile de întreținere a infrastructurii.
Unul dintre punctele vulnerabile este autostrada care traversează deșertul Taklimakan, importantă pentru transport și exploatarea resurselor din regiunea Xinjiang. Barierele din paie instalate de-a lungul traseului s-au degradat în proporție de peste 70%, potrivit datelor citate în material, iar nisipul a continuat să creeze blocaje.
China caută materiale mai durabile pentru Marele Zid Verde
Sistemul din bambus este analizat în cadrul eforturilor mai ample de combatere a deșertificării din nordul Chinei. Programul forestier Three-North Shelterbelt, cunoscut și ca „Marele Zid Verde”, acoperă regiuni întinse din nord-vestul, nordul și nord-estul țării.
Strategia combină perdele vegetale, bariere mecanice și lucrări pentru stabilizarea dunelor. Rezultatele depind însă de alegerea speciilor și de adaptarea lor la condițiile locale. Unele plante utilizate anterior au creat probleme suplimentare, inclusiv cantități mari de polen și reacții alergice în comunitățile apropiate.
Bambusul nu ar urma să fie cultivat neapărat direct în toate zonele deșertice, ci folosit ca materie primă procesată și transportată către amplasamente. Această diferență este importantă, deoarece multe specii de bambus au nevoie de condiții de umiditate care nu există în regiunile aride unde sunt montate barierele.
Relevanța pentru terenurile degradate din România
Soluția chineză nu poate fi transferată direct în România fără teste privind rezistența la vânt, precipitațiile, înghețul, costul materialului și disponibilitatea locală. Principiul folosirii unor structuri biodegradabile pentru reducerea eroziunii eoliene poate fi însă relevant în zonele cu soluri nisipoase și vegetație redusă.
În România, riscul de degradare a terenurilor este amplificat de secetă, temperaturi ridicate și pierderea apei din sol. AGRONET.ro a prezentat efectele suprapunerii secetei atmosferice, pedologice și hidrologice, inclusiv presiunea asupra irigațiilor și producției agricole.
Pentru terenurile afectate de eroziune eoliană, eficiența unei bariere depinde de amplasare, înălțime, densitate și capacitatea de a menține o acoperire vegetală. Materialele biodegradabile pot oferi protecție temporară, dar nu înlocuiesc măsurile de refacere a solului, perdelele forestiere, rotația culturilor și gestionarea apei.
De asemenea, statutul unui teren degradat trebuie stabilit prin evaluări pedologice, nu doar prin aspectul suprafeței. Legislația românească privind terenurile agricole neproductive diferențiază suprafețele care și-au pierdut capacitatea de producție de terenurile care mai pot fi ameliorate și utilizate agricol.
Testele din China arată că bambusul poate deveni un material pentru protecția temporară a dunelor, dar eficiența pe termen lung va depinde de comportarea după mai mulți ani, costul întreținerii și capacitatea sistemului de a susține refacerea vegetației. Rezultatele disponibile indică o tehnologie aflată în dezvoltare, nu o soluție universală pentru deșertificare.
