În acest articol
Morgan Freeman a transformat o proprietate de 50 de hectare într-un refugiu pentru albine, amenajând terenul din Mississippi cu plante melifere și instalând 26 de stupi, relatează agrarheute. Actorul american a început proiectul în 2014, după ce a aflat despre declinul populațiilor de albine din Statele Unite.
Inițiativa nu este prezentată ca o exploatație apicolă orientată spre producție comercială, ci ca un proiect de conservare. Terenul a fost amenajat astfel încât albinele să găsească surse de hrană pe o perioadă cât mai lungă, prin plantarea de magnolii, trifoi, lavandă și pomi fructiferi favorabili polenizatorilor.
Ce a schimbat pe proprietatea din Mississippi
Morgan Freeman a instalat 26 de stupi și a adaptat vegetația de pe proprietate pentru a susține familiile de albine. Măsurile menționate includ:
- plantarea unor specii cu valoare meliferă;
- menținerea unor suprafețe cu trifoi și lavandă;
- folosirea pomilor fructiferi ca sursă de nectar și polen;
- limitarea utilizării terenului la activități compatibile cu protejarea insectelor;
- păstrarea unui număr redus de animale, în principal cai.
Materialul-sursă nu precizează producția de miere, evoluția efectivelor sau costurile investițiilor. Prin urmare, proiectul poate fi descris ca un exemplu de amenajare favorabilă polenizatorilor, nu ca un model economic evaluat.
Plantele melifere reduc perioadele fără hrană
Pentru albine, existența mai multor specii cu perioade diferite de înflorire poate limita intervalele în care resursele de nectar și polen sunt insuficiente. Diversitatea vegetală este importantă mai ales în zonele în care suprafețele mari sunt ocupate de culturi care înfloresc într-un interval scurt.
Magnoliile, trifoiul, lavanda și pomii fructiferi nu oferă hrană simultan, iar succesiunea înfloririi poate prelungi sezonul de cules. Efectul concret depinde însă de climă, soiuri, suprafețe, densitatea plantelor și starea familiilor de albine.
O proprietate amenajată pentru polenizatori trebuie să asigure și acces la apă, protecție față de vânt și reducerea expunerii la tratamente toxice. Simplul amplasament al stupilor nu este suficient dacă sursele de hrană sunt limitate sau dacă există intervenții chimice în apropiere.
Protejarea albinelor depinde și de activitățile din jur
Riscurile pentru familiile de albine nu provin doar din lipsa plantelor melifere. Tratamentele fitosanitare, dezinsecțiile, bolile, paraziții și temperaturile extreme pot produce pierderi chiar și în zonele cu vegetație diversă.
În România, apicultorii din Ilfov au acuzat pierderi după tratamentele împotriva țânțarilor, însă cauza nu fusese confirmată prin analize de laborator sau constatări oficiale. Cazul arată că protejarea stupinelor depinde și de notificarea corectă a intervențiilor, de produsele folosite și de posibilitatea reală a apicultorilor de a lua măsuri.
Pentru proiectele de conservare, coordonarea cu vecinii și autoritățile locale poate fi la fel de importantă ca amenajarea terenului. Tratamentele aplicate în afara proprietății pot afecta albinele care zboară pe distanțe mai mari în căutarea hranei.
Un exemplu de utilizare neproductivă a terenului
Cele 50 de hectare sunt dedicate în principal conservării, nu maximizării producției agricole. Alegerea permite menținerea unor suprafețe cu vegetație variată și evitarea presiunii pentru obținerea unor randamente comerciale imediate.
Modelul nu poate fi transferat automat într-o fermă care depinde de veniturile obținute de pe fiecare hectar. Unele elemente pot fi însă adaptate la scară mai mică:
- benzi florale la marginea parcelelor;
- garduri vii și zone necosite;
- specii cu înflorire succesivă;
- pomi și arbuști favorabili polenizatorilor;
- puncte de apă amplasate în siguranță;
- coordonarea tratamentelor cu apicultorii.
Proiectul lui Morgan Freeman arată cum un teren poate fi administrat prioritar pentru biodiversitate. Relevanța agricolă nu stă în notorietatea proprietarului, ci în combinarea surselor de hrană, a habitatului și a limitării riscurilor pentru polenizatori.
