În acest articol
Uniunea Europeană pregătește o restricție amplă pentru PFAS, substanțe chimice persistente care pot contamina apa, solul și lanțul alimentar, însă interdicția generală nu este încă adoptată. Procedura europeană se află în etapa evaluării științifice, în timp ce Franța, Danemarca și Suedia au introdus sau pregătesc măsuri naționale pentru anumite produse, arată informațiile prezentate de Intelligent Living.
PFAS este denumirea folosită pentru substanțele perfluoroalchilate și polifluoroalchilate, o familie care cuprinde mii de compuși sintetici. Aceștia sunt utilizați pentru rezistența la apă, grăsimi, pete și temperaturi ridicate, inclusiv în ambalaje alimentare, textile impermeabile, spume pentru stingerea incendiilor, vase antiaderente și diferite aplicații industriale.
Sunt numite frecvent „substanțe chimice eterne” deoarece se descompun foarte greu. Odată ajunse în mediu, pot rămâne perioade lungi în apă și sol, se pot deplasa către culturi sau animale și pot intra în lanțul alimentar.
Restricția generală a UE nu a fost încă adoptată
Danemarca, Germania, Țările de Jos, Norvegia și Suedia au depus în ianuarie 2023 o propunere comună pentru restricționarea extinsă a PFAS în cadrul regulamentului european REACH privind substanțele chimice.
Dosarul este analizat de comitetele științifice ale Agenției Europene pentru Produse Chimice. Evaluarea urmărește atât riscurile pentru sănătate și mediu, cât și costurile economice și disponibilitatea alternativelor.
Calendarul prezentat indică următoarele etape:
- finalizarea opiniilor științifice până la sfârșitul anului 2026;
- elaborarea unei propuneri legislative de către Comisia Europeană;
- consultarea și votul statelor membre;
- stabilirea unor perioade de tranziție și a eventualelor derogări.
Prin urmare, nu există în prezent o interdicție europeană generală pentru toate PFAS și toate utilizările. Forma finală, calendarul și excepțiile vor fi cunoscute numai după încheierea procedurii.
Agricultura este expusă prin apă, sol și nămoluri
Pentru ferme, principala problemă nu este utilizarea directă a PFAS ca input agricol, ci contaminarea resurselor folosite în producție. Substanțele pot ajunge în terenurile agricole prin apă poluată, depuneri atmosferice, nămoluri, composturi contaminate sau scurgeri din apropierea unor amplasamente industriale.
Riscurile practice pot apărea în mai multe puncte:
- apa utilizată pentru irigații;
- apa pentru adăparea animalelor;
- solurile aflate lângă surse industriale sau zone de intervenție cu spume antiincendiu;
- furajele produse pe terenuri contaminate;
- laptele, ouăle, carnea, peștele și produsele vegetale;
- ambalajele aflate în contact direct cu alimentele.
Persistența ridicată complică remedierea. Spre deosebire de poluanții care se degradează într-un interval relativ scurt, PFAS pot necesita investigații extinse, limitarea utilizării apei și solului sau tehnologii costisitoare de tratare.
Ambalajele alimentare intră printre primele utilizări restricționate
PFAS sunt folosite în unele ambalaje din hârtie și carton pentru a împiedica pătrunderea grăsimilor și umezelii. Printre produsele vizate se pot afla ambalaje pentru mâncare, hârtie tratată, recipiente din fibre și alte materiale destinate contactului cu alimentele.
Regulile europene pentru ambalaje prevăd restricții privind PFAS peste anumite limite în materialele care intră în contact cu produsele alimentare. Pentru procesatori și producătorii care vând direct, efectele pot include schimbarea furnizorilor, verificarea declarațiilor de conformitate și înlocuirea unor materiale.
Operatorii din sectorul agroalimentar vor trebui să urmărească separat:
- limitele aplicabile materialelor aflate în contact cu alimentele;
- obligațiile producătorilor de ambalaje;
- documentele de conformitate transmise cumpărătorilor;
- termenele de epuizare sau înlocuire a stocurilor;
- eventualele cerințe suplimentare introduse la nivel național.
Restricția nu înseamnă că fiecare ambalaj impermeabil sau rezistent la grăsimi conține automat PFAS. Compoziția trebuie verificată prin documentația produsului sau prin analize specifice.
Apa potabilă are limite obligatorii
Normele europene pentru apa potabilă includ parametri referitori la PFAS, ceea ce obligă autoritățile și furnizorii să monitorizeze concentrațiile acestor substanțe.
Pentru fermele care folosesc surse proprii, precum puțuri sau foraje, o analiză obișnuită a apei nu include automat întreaga familie PFAS. Testarea necesită metode de laborator dedicate și poate fi justificată în special în apropierea unor aeroporturi, baze militare, platforme industriale, depozite de deșeuri sau amplasamente unde au fost utilizate spume antiincendiu.
Prezența PFAS nu poate fi determinată după gustul, mirosul sau aspectul apei. O sursă aparent curată poate avea nevoie de analiză dacă există un istoric local de contaminare.
Statele membre avansează în ritmuri diferite
Unele țări nu au așteptat finalizarea procedurii europene. Danemarca a introdus restricții pentru ambalaje alimentare din hârtie și carton și a extins măsurile către anumite textile și produse de impermeabilizare.
Franța aplică interdicții pentru unele categorii de produse în care există alternative fără PFAS. Suedia a anunțat că pregătește restricții naționale pentru îmbrăcăminte, încălțăminte, produse de impermeabilizare, vase de bucătărie, cosmetice și ceară pentru schiuri, cu aplicare estimată de la 1 ianuarie 2028.
Diferențele dintre legislațiile naționale pot crea obligații distincte pentru companiile agroalimentare care exportă în mai multe state. Un ambalaj acceptat într-o țară poate necesita verificări sau înlocuire pe altă piață.
Costurile pot ajunge la ferme și procesatori
Pentru agricultură și industria alimentară, eliminarea PFAS poate genera costuri în mai multe etape ale lanțului:
- schimbarea ambalajelor;
- testarea apei și a materiilor prime;
- înlocuirea echipamentelor sau materialelor tratate;
- gestionarea terenurilor contaminate;
- filtrarea apei;
- documentarea trasabilității;
- retragerea produselor care depășesc limitele legale.
Impactul nu va fi identic pentru toate exploatațiile. Fermele aflate departe de surse cunoscute de poluare pot avea un risc redus, în timp ce producătorii din zone contaminate pot întâmpina restricții privind apa, furajele sau comercializarea alimentelor.
Înaintea unor investiții în sisteme de filtrare sau analize extinse, este necesară identificarea riscului local și consultarea autorităților competente. Filtrele obișnuite nu elimină toate tipurile de PFAS, iar eficiența depinde de substanța prezentă, concentrație și tehnologia folosită.
Ce trebuie urmărit în perioada următoare
Decizia europeană va stabili ce utilizări sunt interzise, ce domenii primesc derogări și cât timp vor avea companiile pentru adaptare. Unele aplicații medicale, industriale sau considerate esențiale pot primi perioade mai lungi de tranziție.
Pentru fermieri și procesatori, efectul imediat este mai redus decât sugerează formularea unei interdicții generale. Schimbările deja aplicabile sau apropiate privesc în primul rând apa potabilă, ambalajele alimentare și anumite produse de consum.
Riscul pe termen lung este legat de contaminarea existentă. Oprirea utilizărilor noi reduce emisiile viitoare, dar nu elimină PFAS deja acumulate în apă și sol. Din acest motiv, monitorizarea, identificarea surselor și stabilirea responsabilității pentru depoluare vor rămâne teme importante și după adoptarea restricției europene.
