În acest articol
Vremea tot mai instabilă mărește costurile și riscurile din livezi, iar pomicultorii ajung să investească mai mult pentru a proteja o producție care poate fi compromisă de îngheț, grindină, secetă sau ploi excesive. Într-un reportaj publicat de HotNews, familia Oprea, care exploatează livada Crăița Merelor din Aninoșani, județul Dâmbovița, descrie o problemă care se vede direct în prețul fructelor: cheltuielile cresc, în timp ce riscul de a pierde recolta rămâne ridicat pe aproape întreg ciclul de producție.
În 2026, livada familiei Oprea a intrat într-un sezon mai bun decât precedentul, fără pagube produse de îngheț la începutul vegetației. În iunie, însă, ploile abundente au creat un alt risc pentru cireșe: crăparea și putrezirea fructelor înainte de recoltare.
Pentru pomicultor, problema economică este că majoritatea cheltuielilor au fost deja făcute în momentul în care apare un asemenea fenomen. Tăierile, tratamentele, cositul, irigarea, forța de muncă și celelalte lucrări nu dispar din costuri dacă fructele sunt pierdute înainte de comercializare.
Grindina poate transforma rapid o recoltă bună într-o pierdere
Grindina rămâne unul dintre riscurile majore în livezi. Fructele lovite pot cădea înainte de maturitate sau pot rămâne pe pom, dar cu defecte care le reduc valoarea comercială.
Climatologii citați de HotNews atrag atenția că furtunile severe pot deveni mai intense, inclusiv prin apariția unor episoade cu grindină de dimensiuni mari. Pentru o livadă, câteva minute de furtună pot afecta producția acumulată în luni de lucrări și investiții.
Familia Oprea ia în calcul instalarea plaselor antigrindină peste plantațiile intensive și, pe termen mai lung, investiții în structuri de protecție. Sunt soluții costisitoare, dar miza este reducerea variațiilor foarte mari de la un sezon la altul.
Riscul climatic nu este izolat la nivelul unei ferme. AGRONET.ro a prezentat recent prognoza pentru producția europeană de mere în 2026, care arată efectele cumulate ale înghețului, secetei, valurilor de căldură, grindinei și ploilor abundente în principalele regiuni pomicole.
Europa pierde 15,6% din recolta de mere, România doar 2,7%
Datele World Apple and Pear Association analizate de AGRONET.ro indică pentru principalele țări producătoare din UE o recoltă de aproximativ 9,5 milioane de tone de mere în 2026, cu 15,6% mai mică decât în sezonul precedent și cu 14,3% sub media ultimilor trei ani.
România se află într-o situație mai bună decât mulți dintre principalii producători europeni:
Țara | Producție estimată în 2026 | Evoluție anuală |
|---|---|---|
Polonia | 2,60 milioane tone | aproximativ -30% |
Italia | 2,25 milioane tone | aproape stabilă |
Franța | 1,16 milioane tone | -24% |
Germania | 1,01 milioane tone | -10% |
România | 430.000 tone | -2,7% |
Belgia | 195.000 tone | -25% |
Austria | aproximativ 90.000 tone | -35% |
Pentru România sunt estimate 430.000 de tone, față de 442.000 de tone în sezonul anterior. Oferta europeană mai redusă poate influența piața, dar prețul primit de fiecare fermier va depinde în continuare de soi, calibru, calitate, momentul vânzării și capacitatea de păstrare a fructelor.
Un an fără producție se transferă în costurile sezonului următor
Familia Oprea spune că efectul unei recolte pierdute nu se termină odată cu încheierea sezonului. După un an slab, exploatația intră în următorul ciclu de producție cu datorii sau cu mai puțin capital disponibil pentru lucrări și investiții.
În livada din Aninoșani, producția de mere ar fi fost redusă cu aproximativ 90% în sezonul precedent din cauza înghețului. Această cifră se referă la situația exploatației prezentate în reportaj, nu la producția națională.
Corina Oprea arată că, în urmă cu doi ani, merele fermei erau comercializate cu aproximativ 6–10 lei/kg, în funcție de soi. După sezonul cu producție foarte redusă, prețul s-a situat în jurul valorii de 10 lei/kg, iar pentru 2026 producătorul speră la un nivel de aproximativ 8 lei/kg.
În același timp, costurile fermei au continuat să crească.
„Toată lumea are impresia că merele, de exemplu, nu ar trebui să fie scumpe. De parcă mărul crește singur.”
În spatele unui kilogram de mere sunt însă luni de lucrări, de la tăieri și întreținerea solului până la tratamente, irigare, cules, depozitare și vânzare.
Clima începe să se vadă direct în inflația alimentară
Efectul nu se limitează la situația unei exploatații. O analiză a Băncii Centrale Europene, citată în reportaj, estimează că șocurile asupra recoltelor explică aproximativ 30% din volatilitatea inflației alimentare pe termen mediu în zona euro.
Legătura este directă: când un fenomen climatic reduce oferta de fructe, aceeași cerere se întâlnește cu o cantitate mai mică disponibilă. În același timp, producătorul trebuie să își acopere costurile deja efectuate și investițiile suplimentare pentru protecția viitoarelor recolte.
Acest mecanism se vede mai ales la fructe, unde producția nu poate fi refăcută în același sezon după pierderea florilor sau a fructelor.
Adaptarea costă, dar pierderea recoltei poate costa mai mult
Pentru livezile comerciale, adaptarea presupune investiții în plase antigrindină, irigații, soiuri și tehnologii adaptate noilor condiții, dar și în infrastructura de după recoltare.
AGRONET.ro a analizat anterior rolul depozitării, sortării și ambalării în pomicultura comercială. Camerele frigorifice și instalațiile cu atmosferă controlată permit producătorilor să nu fie obligați să vândă întreaga recoltă imediat după cules, când oferta este ridicată.
Pentru fermele mici și mijlocii, însă, problema este cumulativă. Investițiile pentru protecția livezii trebuie făcute în același timp cu cele pentru depozitare și valorificare, într-un sector în care un singur episod de îngheț sau grindină poate reduce drastic veniturile anuale.
Familia Oprea a încercat să reducă această dependență prin diversificarea afacerii. Din 2021, exploatația are și o pensiune lângă livadă și organizează activități pentru familii și grupuri de elevi. Veniturile obținute astfel sunt folosite inclusiv pentru susținerea investițiilor în plantație.
Pentru pomicultori, problema nu mai este doar cât costă să producă un kilogram de fructe într-un an normal, ci cât trebuie investit pentru ca livada să poată produce și în anii în care condițiile normale devin tot mai rare. În această ecuație, costul plaselor, al apei, al depozitării sau al diversificării afacerii ajunge treptat să fie inclus și în prețul fructelor.
