În acest articol
La Foi, secerișul s-a întors pentru o zi la coasă, snopi și căruțe, iar imaginile publicate de RMGE Maros Szervezet arată că tradiția nu a fost scoasă din ladă doar pentru fotografii. Pe 2 august 2026, satul Foi (Folyfalva), din comuna Crăciunești, județul Mureș, a găzduit cea de-a șaptea ediție a Sărbătorii Tradiționale a Secerișului, cu oameni veniți la muncă, la masă, la cântec și, mai ales, cu mulți copii care au văzut cum ajungea grâul în snopi înainte ca o combină să rezolve treaba într-o singură trecere.
Anul acesta, AGRONET.ro nu a ajuns la Foi, deși anunțasem sărbătoarea înainte de eveniment. După relatările și fotografiile de după, recunoaștem că avem o mică restanță. Pentru că aici n-a fost doar o demonstrație cu o coasă și câteva costume populare, ci o zi în care aproape un sat întreg s-a mutat pe deal.
Dimineața s-a plecat la seceriș, nu la spectacol
Primele echipe erau pe drum încă de la ora 7:00. După ce s-au strâns la marginea satului, oamenii au pornit cu căruțe trase de cai, tractoare și mașini către terenul de la marginea pădurii dinspre Budiu Mic, la aproximativ patru kilometri de sat. Sub umbrar i-a așteptat mai întâi micul dejun țărănesc. Abia apoi au intrat în lan.
Nouă echipe de secerători au participat anul acesta. Coasa cu greblă pentru adunarea cerealelor a revenit la lucru, spicele au fost strânse, snopii legați și așezați în clăi. Unii dintre cei veniți ca spectatori au intrat și ei în lan, mai ales oamenii care își aminteau că, în copilărie, așa se făcea secerișul acasă. Printre echipe s-au aflat și tineri, tocmai partea pe care organizatorii încearcă să o crească de la un an la altul.
După încheierea lucrului a urmat slujba de mulțumire oficiată de pastorul Labancz Gyula. Secerișul, în forma în care este refăcut aici, nu se încheie pur și simplu când cade ultimul fir de grâu. Vine mulțumirea pentru recoltă și pentru pâine, apoi masa și muzica. Exact această succesiune – muncă, recunoștință, masă și petrecere – a stat vreme îndelungată la baza vechilor sărbători ale secerișului.
Un ceaun de 350 de litri și aproape 500 de oameni
Cifrele spun destul de bine cât a crescut sărbătoarea. Organizatorii au estimat că ediția din 2026 a ajuns la aproape 500 de participanți, un record al manifestării. Aproape 400 de persoane erau deja înscrise înaintea evenimentului, iar cel puțin o treime dintre cei prezenți au fost copii. La prima ediție participaseră abia în jur de o sută de oameni.
Numai echipa gazdelor din Foi a numărat aproximativ 150 de persoane. În pregătirea evenimentului au lucrat, timp de mai multe zile, în jur de 90 de localnici. Au fost aduși baloți de paie pentru șezut, au fost amenajate spațiile din pădure, iar femeile din sat au pregătit mâncarea și prăjiturile.
Și aici apar cifrele care se potrivesc mai bine unei asemenea sărbători decât orice discurs: pentru gătit au fost pregătite aproximativ 150 de kilograme de legume și 50 de kilograme de carne, iar gulașul a fost făcut într-un ceaun de 350 de litri. Din relatările locale, fundul ceaunului a rămas gol. Au venit și pâini făcute în gospodării, produse oferite de brutării din zonă, vin și pălincă din Valea Nirajului.
Apoi au început jocurile. Unii și-au încercat puterea la probe cu potcoave, alții la bătut cuie, iar „kakassacc” a cerut o cu totul altă pricepere: participanții trebuiau să ghicească cât mai exact greutatea unui cocoș. Câteva întreceri mai solicitante au fost amânate din cauza căldurii. Copiii au avut propriile activități și, pentru mulți dintre ei, una dintre atracții au fost caii aduși la eveniment.
De ce se potrivește atât de bine mulțumirea după seceriș
Sărbătoarea de la Foi este o manifestare actuală, dar piesele din care este alcătuită sunt mult mai vechi. Documentarea etnografică prezentată de Muzeul Wosinsky Mór arată că în tradiția maghiară încheierea secerișului era însoțită de obiceiuri prin care munca agricolă devenea și sărbătoare. Din cele mai frumoase spice ale ultimilor snopi se putea face cununa secerișului, purtată apoi în alai, cu cântec și muzică. Boabele păstrate din ea puteau fi amestecate în sămânța folosită la următoarea semănare.
După munca grea venea și ospățul oferit secerătorilor. De aici, în forme diferite de la o localitate la alta, s-au păstrat împreună câteva elemente ușor de recunoscut și astăzi: mersul în grup la câmp, munca în echipă, spicele și snopii, mulțumirea pentru recoltă, masa comună, cântecul și jocul.
La Foi, tradiția este refăcută cu un scop foarte practic: cei care mai știu să mânuiască o coasă, să facă legătura pentru snop sau să ridice o claie îi pot arăta celui de lângă ei. Iar dacă acel „cineva” are zece ani, tradiția mai câștigă o generație.
Copiii nu sunt doar spectatori
Poate acesta este cel mai interesant lucru din evoluția evenimentului. La ediția din 2025, organizată la Cornești, erau deja peste o sută de copii, iar aproximativ două treimi dintre participanți aveau sub 30 de ani. Atunci au intrat în lan 11 echipe de secerători, iar oamenii mai în vârstă le-au arătat celor tineri cum se taie grâul, cum se pregătește legătura pentru snop și cum se ridică clăile.
În 2026, Népújság a găsit aceeași tendință la Foi: tot mai mulți tineri și copii, iar unele localități au început să-și pregătească tot mai atent echipele, căruțele și ținutele pentru ziua secerișului. Ceea ce a început cu aproximativ o sută de participanți a devenit, după șapte ediții, o întâlnire de aproape 500 de oameni.
Aici se vede diferența dintre o tradiție doar expusă și una trăită. Poți pune o coasă într-un muzeu și ea va spune o poveste. Dar când un bunic îi arată unui copil cum se ține coasa, iar după câteva ore amândoi stau la aceeași masă, povestea merge mai departe.
În 2027, secerișul se mută la Budiu Mic
Gazda următoarei ediții va fi satul Budiu Mic (Hagymásbodon). Organizatorii se gândesc deja și la o noutate foarte potrivită pentru povestea evenimentului: refacerea unei vechi mașini de treierat, astfel încât generațiile tinere să poată vedea nu doar cum se tăia grâul, ci și ce se întâmpla după ce snopii plecau de pe câmp. Există chiar ideea ca, în viitor, secerișul să capete și o componentă de concurs între echipe.
Așa că notăm de pe acum Budiu Mic pentru 2027. Anul acesta am privit secerișul de la Foi prin fotografiile și relatările celor care au fost acolo. La anul sperăm să ajungă și AGRONET.ro în căruță, pe deal și lângă lan. Iar dacă se pune în funcțiune și mașina de treierat, cu atât mai bine.
