În acest articol
Un legumicultor din Olt vinde rubarbă la 10 lei legătura în Piața Cibin din Sibiu, după ce a găsit pentru această cultură rară o cerere pe care nu o are în zona de producție, relatează Ora de Sibiu. Costel Dumitrașcu, din comuna Vișina, transportă săptămânal câțiva saci de rubarbă, fiecare legătură având aproximativ 600 de grame.
Cazul arată cum o cultură de nișă poate completa veniturile unei exploatații legumicole atunci când producătorul identifică o piață în care produsul este cunoscut și căutat. Rubarba nu se vinde în cantități mari, potrivit fermierului, dar are cumpărători fideli în Sibiu, spre deosebire de localitatea din Olt în care este cultivată.
La prețul indicat, valoarea de vânzare este de aproximativ 16,67 lei pe kilogram. Acesta este prețul practicat la tarabă pentru legături de circa 600 de grame și nu reprezintă o cotație generală pentru rubarbă sau un reper valabil în toate piețele.
Cultura a pornit din răsadurile rămase
Costel Dumitrașcu spune că a plantat câteva rânduri de rubarbă între solarii, folosind răsadurile care îi rămăseseră. În zona sa, planta este puțin consumată, iar producătorul afirmă că este singurul cultivator local.
Rubarba este o plantă perenă, valorificată pentru pețiolurile frunzelor, cu gust acrișor. În alimentație este folosită în special pentru:
- compot;
- gem și dulceață;
- plăcinte și alte deserturi;
- siropuri;
- sosuri și preparate dulci-acrișoare.
Deși este încadrată botanic între legume, în bucătărie este utilizată adesea asemănător unui fruct. Frunzele nu se consumă, iar valorificarea este concentrată asupra pețiolurilor.
Piața potrivită contează mai mult decât volumul
Fermierul merge de 25 de ani în Piața Cibin pentru a-și vinde legumele. Rubarba ocupă doar o parte redusă a ofertei sale, însă îi permite să se adreseze unei categorii de consumatori care caută în mod specific produsul.
Pentru o cultură rară, cererea nu este distribuită uniform. Un produs poate rămâne nevândut într-o piață în care cumpărătorii nu îl cunosc, dar poate avea clienți constanți într-o zonă unde există o tradiție de consum.
Acest model presupune mai mult decât alegerea plantei. Producătorul trebuie să identifice:
- localitatea în care există cerere;
- cantitatea care poate fi vândută săptămânal;
- forma de prezentare preferată de cumpărători;
- costul transportului până la piață;
- pierderile produse de căldură și depozitare;
- prețul care acoperă recoltarea, legarea și deplasarea.
În cazul rubarbei din Vișina, desfacerea depinde de transportul săptămânal până la Sibiu. Distanța și timpul petrecut la tarabă trebuie incluse în calculul economic, nu doar cheltuiala de cultivare.
Produsele rare pot evita concurența directă
Culturile diferențiate pot oferi unui mic producător o piață mai puțin aglomerată decât legumele cultivate pe suprafețe mari. Avantajul apare atunci când produsul are cumpărători care îi cunosc utilizarea și acceptă un preț suficient pentru acoperirea costurilor.
O situație asemănătoare este întâlnită la soiurile rare de tomate. agronet.ro a prezentat modul în care produsele agricole diferențiate pot obține o valoare mai mare, dacă producătorii găsesc canale potrivite de comercializare și explică gustul, originea și utilizarea produsului.
Raritatea nu garantează însă profitul. O cultură de nișă poate avea:
| Element | Posibil avantaj | Risc pentru producător |
|---|---|---|
| Concurență | Număr redus de ofertanți | Piață restrânsă |
| Preț | Poate fi mai mare decât la produsele comune | Vânzări mici sau neregulate |
| Producție | Completează gama fermei | Tehnologie mai puțin cunoscută |
| Comercializare | Atrage clienți fideli | Necesită explicarea produsului |
| Transport | Poate fi livrată în loturi mici | Cost ridicat raportat la volum |
Pentru fermier, testarea pe suprafețe mici reduce riscul înaintea extinderii culturii. Creșterea producției are sens numai dacă cererea poate absorbi cantitățile suplimentare.
Vânzările din piață au slăbit pe timpul caniculei
Producătorul spune că vânzările din Piața Cibin sunt mai reduse decât în trecut, iar tinerii vin rar la tarabe. În perioadele caniculare scade și numărul cumpărătorilor vârstnici, în timp ce legumele se pot deteriora mai repede.
Această situație afectează în special fermierii care transportă produse proaspete pe distanțe mari și nu le pot păstra la temperatură controlată. Marfa nevândută în aceeași zi poate genera pierderi care reduc sau elimină marja obținută din produsele comercializate.
Pentru culturile perisabile, producătorul trebuie să coreleze cantitatea recoltată cu vânzările probabile. În zilele foarte calde, volumele mai mici și aprovizionarea mai frecventă pot limita degradarea, dar cresc costul transportului pe unitatea de produs.
Vânzarea directă presupune documente și etichetare
Fermierii care își comercializează produsele în piețe trebuie să respecte regulile privind atestatul de producător, carnetul de comercializare, transportul mărfii și etichetarea la tarabă.
agronet.ro a detaliat obligațiile producătorilor agricoli care vând în piețe. Eticheta trebuie să permită identificarea producătorului, originii mărfii, produsului, datei obținerii și prețului.
Carnetul de comercializare poate fi folosit numai pentru produsele obținute în ferma titularului. Transportul din Olt către piața din Sibiu trebuie, de asemenea, înscris în documentele aplicabile, cu sortimentele și cantitățile deplasate.
Rubarba rămâne o cultură complementară
Datele disponibile nu indică suprafața cultivată, producția anuală sau costurile fermierului din Vișina. Nu se poate stabili, prin urmare, profitabilitatea culturii ori ponderea acesteia în veniturile exploatației.
Informațiile arată însă că rubarba funcționează ca produs complementar: este cultivată pe câteva rânduri, transportată în loturi mici și vândută într-o piață unde există cumpărători care o cunosc.
Pentru alți legumicultori, exemplul nu justifică extinderea automată a culturii. Înaintea plantării sunt necesare verificarea cererii locale, estimarea costurilor de transport și discuții cu piețe, magazine specializate, cofetării, procesatori artizanali sau restaurante care ar putea cumpăra constant.
