În acest articol
Angajamentul European pentru Pui începe să intre și în achizițiile restaurantelor din România, dar nu este o nouă obligație legală a Uniunii Europene. Este un standard voluntar de aprovizionare, mai strict decât legislația actuală, pe care companiile îl pot impune furnizorilor. Un raport publicat de proiectul Fără Pui Convențional al Asociației F.R.E.E. arată că, dintre restaurantele evaluate în România, Eggland este singurul care și-a asumat public până acum respectarea criteriilor European Chicken Commitment – ECC.
Pentru fermele avicole, subiectul este important mai ales dacă asemenea cerințe se extind de la restaurante către retail și procesatori. ECC limitează densitatea la 30 kg de greutate vie/m², cere linii genetice cu rezultate mai bune de bunăstare, lumină și elemente de îmbogățire a mediului, condiții specifice la sacrificare și verificări independente. Cu alte cuvinte, un angajament luat de cumpărător se transformă în condiții tehnice care trebuie îndeplinite în fermă.
ECC este voluntar, legislația UE permite în prezent densități mai mari
Diferența față de legislația obligatorie este semnificativă. Directiva europeană pentru puii crescuți pentru carne stabilește ca regulă generală o densitate maximă de 33 kg/m², dar permite, în anumite condiții, creșterea la 39 kg/m² și chiar la 42 kg/m². ECC coboară plafonul la 30 kg/m².
Raportată strict la cantitatea maximă de greutate vie permisă pe aceeași suprafață, trecerea la 30 kg/m² înseamnă:
- aproximativ 9% mai puțin față de plafonul de 33 kg/m²;
- aproximativ 23% mai puțin față de 39 kg/m²;
- aproximativ 29% mai puțin față de 42 kg/m².
Calculul nu poate fi transformat direct într-o scădere identică a producției anuale, deoarece rezultatul final depinde de greutatea la livrare, durata ciclului, numărul de serii și genetica utilizată. Arată însă dimensiunea schimbării pe care o fermă poate fi nevoită să o gestioneze dacă un client mare trece la ECC.
Ce ar trebui să schimbe o fermă pentru un contract ECC
Angajamentul nu se rezumă la mai mult spațiu pentru fiecare pasăre. Criteriile utilizate la nivel european includ:
- maximum 30 kg/m²;
- utilizarea unor linii genetice aprobate pentru rezultate superioare de bunăstare;
- minimum 50 lux de lumină, inclusiv lumină naturală;
- minimum doi metri de stinghii utilizabile la 1.000 de păsări;
- cel puțin două elemente pentru ciugulit la 1.000 de păsări;
- respectarea unor cerințe de calitate a aerului;
- eliminarea cuștilor și a sistemelor pe mai multe niveluri;
- asomare prin metode prevăzute de angajament;
Pentru crescător, aceste condiții pot însemna modificarea densității, investiții în hală și echipamente, alegerea altor linii de pui și schimbări în relația cu abatorul. De aceea, trecerea la un asemenea standard este relevantă economic doar dacă există contracte și prețuri care acoperă noua structură de cost.
Studiul din România indică interes pentru pui cu creștere mai lentă
Raportul restaurantelor vine după o cercetare realizată de Asociația F.R.E.E. împreună cu MKOR privind comportamentul consumatorilor români.
Potrivit MKOR, 76% dintre respondenți au declarat că ar alege pui cu creștere lentă dacă produsul ar fi disponibil, iar 59% au indicat drept atribut dorit o creștere într-un ritm perceput ca natural, „fără acceleratori de creștere”. De asemenea, 95% spun că verifică eticheta înainte de cumpărare, însă numai aproximativ jumătate consideră că informațiile disponibile sunt suficiente pentru o alegere informată.
Aceste rezultate măsoară intenții și percepții ale consumatorilor, nu volume efective de cumpărare și nici disponibilitatea de a plăti orice diferență de preț. Pentru producători, semnalul devine relevant atunci când intenția consumatorului se transformă în specificație de achiziție a restaurantului sau retailerului.
Un singur restaurant din raport are deocamdată angajament public
Evaluarea realizată de Asociația F.R.E.E. arată că Eggland și-a asumat public respectarea ECC. Alte două restaurante incluse în analiză și-au exprimat interesul, dar fără un angajament formal, iar alte trei au transmis informații privind aprovizionarea cu carne de pui fără să adere la standard. Pentru restul operatorilor evaluați nu a fost identificat un angajament public.
Această situație arată că ECC nu este încă o condiție generalizată pe piața românească a restaurantelor. Totuși, există deja exemple și în producție. AGRICOLA afirmă că produsul său „Puiul Fericit”, bazat pe linia Hubbard JA757, respectă criteriile European Chicken Commitment, inclusiv densitatea de maximum 30 kg/m² și o perioadă de creștere de minimum 56 de zile.
EFSA cere și ea îmbunătățirea condițiilor, dar ECC nu trebuie confundat cu legea
Separat de acest angajament privat, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a publicat în 2023 o evaluare științifică amplă privind bunăstarea puilor de carne. EFSA recomandă reducerea densității, acces la structuri și materiale care permit comportamente naturale, așternut adecvat și evitarea unor sisteme care limitează puternic mișcarea. Avizul a fost pregătit pentru a sprijini revizuirea legislației europene privind bunăstarea animalelor.
Există, așadar, două procese diferite: ECC este un angajament voluntar al companiilor, în timp ce eventualele modificări ale normelor obligatorii trebuie adoptate prin legislația UE.
Această diferență este esențială pentru fermieri. Un crescător nu este obligat astăzi, doar pentru că produce carne de pui în România, să respecte plafonul ECC de 30 kg/m². Îl poate însă întâlni ca cerință contractuală dacă livrează către o companie care și-a asumat standardul.
Pentru avicultura românească, condițiile de achiziție ale clienților mari pot conta mult
Sectorul avicol românesc lucrează cu volume mari. AGRONET.ro arăta, pe baza datelor INS, că în iunie 2026 au fost sacrificate 35,364 milioane de păsări, iar producția de carne de pasăre a ajuns la 56.776 de tone, cu 9,5% peste iunie 2025.
La asemenea volume, schimbarea specificațiilor cerute de restaurante, retaileri sau procesatori poate avea efect asupra întregului lanț: genetica din ferme, capacitatea halelor, timpul de creștere, programarea seriilor, abatorizarea și, în final, prețul cărnii.
Pentru ferme, întrebarea economică nu este dacă un standard voluntar este „bun” sau „rău”, ci cine suportă costul tranziției și dacă există un contract suficient de lung și un preț care justifică investiția. Dacă ECC va câștiga teren în România, cele mai importante informații pentru producători vor fi volumele cerute de cumpărători, termenul de tranziție și prima de preț oferită pentru carnea care respectă noile condiții.
