În acest articol
Asocierea a făcut diferența între vânzare și abandonarea recoltei, într-un sezon în care producția de pepeni din zona Dăbuleni-Călărași a ajuns până la 70 de tone la hectar, față de 40-50 de tone în alți ani, relatează Știrile ProTV. În timp ce sute de tone rămân pe câmp deoarece prețul a coborât sub 50 de bani pe kilogram, membrii unei cooperative au primit prioritate la valorificare.
Suprarecolta nu s-a transformat automat în venituri mai mari. Pentru cultivatorii fără cumpărători stabili, costul culesului a ajuns să depășească valoarea mărfii, iar unii fermieri au permis oamenilor să ia pepenii gratuit. Nici această soluție nu a atras suficienți doritori, deoarece încărcarea și transportul rămân în sarcina celui care preia marfa.
Producția de 70 de tone la hectar a blocat piața locală
Randamentul raportat în zona Dăbuleni-Călărași a ajuns în unele ferme la aproximativ 70 de tone pe hectar, cu 20-30 de tone peste nivelul de 40-50 de tone întâlnit în alți ani.
Creșterea producției a coincis cu extinderea suprafețelor cultivate. Unii fermieri au semănat mai mult după rezultatele considerate bune din sezonul precedent, fără să aibă însă contracte sau garanții pentru preluarea cantităților suplimentare.
Când numeroase exploatații recoltează simultan, iar pepenii trebuie vânduți într-un interval scurt, oferta poate depăși capacitatea piețelor, a comercianților și a transportatorilor de a absorbi marfa. Producătorii ajung astfel să concureze între ei prin preț, iar costurile de recoltare devin decisive.
AGRONET.roa prezentat anterior cazul unui fermier care estima că aproximativ 250 de tone dintr-o producție de cel puțin 300 de tone au rămas nerecoltate pe cinci hectare.
Sub 50 de bani pe kilogram, culesul mărește pierderea
Prețul oferit producătorilor a coborât sub 0,50 lei pe kilogram. La acest nivel, fermierii afirmă că veniturile nu mai acoperă culesul, manipularea și încărcarea mărfii.
Problema poate fi ilustrată prin valoarea brută a producției, fără a confunda încasarea cu profitul:
Randament | Preț la producător | Valoare brută pe hectar |
|---|---|---|
70 tone/ha | 0,40 lei/kg | 28.000 de lei/ha |
70 tone/ha | 0,50 lei/kg | 35.000 de lei/ha |
Aceste valori nu includ costurile cu semințele, răsadurile, irigațiile, tratamentele, forța de muncă, recoltarea, ambalarea sau transportul. Dacă recoltarea și livrarea adaugă cheltuieli mai mari decât suma care poate fi obținută, lăsarea pepenilor pe câmp poate limita pierderea suplimentară.
O parte a producției va fi încorporată în sol. Această utilizare recuperează o cantitate redusă de materie organică, dar nu compensează investiția făcută pentru obținerea recoltei.
Cooperativa a garantat prioritate pentru 40 de producători
Situația diferă pentru fermierii care au intrat într-o cooperativă. Administratorul unui depozit a declarat că aproximativ 40 de membri au primit prioritate la preluarea producției.
Avantajul nu constă doar în existența unui cumpărător. Cooperativa poate coordona suprafețele cultivate, perioada de recoltare, sortarea, depozitarea și formarea unor loturi suficient de mari pentru comercianți.
Membrii au fost îndrumați să limiteze suprafețele și să evite cultivarea unor cantități mari fără o garanție de vânzare. Această planificare reduce riscul ca producția tuturor fermierilor să ajungă simultan pe piață.
Pentru un cumpărător mare, asocierea oferă câteva avantaje practice:
- cantități mai previzibile;
- marfă sortată după criterii comune;
- programarea livrărilor;
- un singur punct de negociere;
- continuitate pe durata sezonului;
- trasabilitate mai ușor de gestionat.
Rezultatul prezentat de sursă nu înseamnă că apartenența la o cooperativă garantează profitul. Prețul, calitatea, costurile și contractele rămân decisive. În sezonul actual, însă, membrii organizației au avut acces prioritar la canalul de vânzare.
Procesarea nu poate fi improvizată în momentul supraproducției
Unii cultivatori au recunoscut că nu au contactat unități de procesare, considerând că nu ar fi avut șanse să livreze marfa. Răspunsul arată distanța dintre producătorii individuali și industria care ar putea utiliza pepenii pentru sucuri, piureuri sau alte produse.
Procesarea nu poate prelua automat orice cantitate rămasă în câmp. Fabricile au nevoie de:
- contracte încheiate înaintea sezonului;
- un volum minim și un calendar de livrare;
- caracteristici de calitate și maturitate;
- condiții de transport;
- capacitate disponibilă în linia de producție;
- un preț care să acopere materia primă și procesarea.
Pepenii au și un termen scurt de păstrare. Fermierii citați afirmă că fructele mature se degradează în câteva zile, ceea ce limitează timpul disponibil pentru găsirea unui cumpărător, organizarea transportului sau donarea către instituții sociale.
Lipsa organizării afectează și alte produse
Problema nu este limitată la pepeni. Direcția Silvică Mureș a anunțat că nu va mai recolta afinele de pădure în acest an, deoarece costurile sunt ridicate și nu au existat firme interesate să preia fructele.
Afinele se vând în piețe cu aproximativ 25-35 de lei pe kilogram, însă acest preț cu amănuntul nu poate fi comparat direct cu valoarea la care ar fi cumpărată marfa din pădure. Culesul manual, colectarea din zone dispersate, sortarea, pierderile și transportul reduc suma care poate reveni celui care deține sau recoltează produsul.
Atât în cazul pepenilor, cât și al afinelor, existența unei producții mari nu este suficientă. Marfa are valoare economică numai atunci când există forță de muncă, logistică, cumpărători și un preț care acoperă costurile.
Planificarea suprafețelor devine esențială pentru sezonul următor
Unii cultivatori anunță deja că vor reduce suprafața cu pepeni. Decizia poate micșora expunerea individuală, dar nu rezolvă problema pieței dacă este luată separat de fiecare fermier și fără informații despre planurile celorlalți producători.
Experiența cooperativei indică o diferență între extinderea bazată pe rezultatul unui singur an și planificarea bazată pe capacitatea reală de vânzare. Pentru sezonul următor, suprafața cultivată trebuie corelată cu:
- contractele și comenzile estimate;
- capacitatea de recoltare;
- spațiile de sortare și depozitare;
- transportul disponibil;
- alternativele de procesare;
- calendarul celorlalți producători din bazin.
În zona Dăbuleni-Călărași, problema sezonului 2026 nu este lipsa producției, ci lipsa organizării necesare pentru a o transforma în marfă vândută. Fermierii care au cultivat individual și fără o piață stabilită suportă pierderile suprarecoltei, în timp ce producătorii asociați au avut prioritate la livrare.
