În acest articol
Prețul de 40-50 de bani pe kilogram îi face pe cultivatori să lase pepenii pe câmp, deoarece încasările nu mai justifică recoltarea și transportul. Un fermier din Călărași afirmă, într-un material publicat de Gândul, că a valorificat aproximativ 50 de tone dintr-o producție estimată la cel puțin 300 de tone, obținută pe cinci hectare. Restul de circa 250 de tone ar fi rămas nerecoltat.
Situația nu indică lipsa producției, ci imposibilitatea valorificării acesteia la un preț care să acopere munca, recoltarea și transportul. Fermierii citați susțin că ofertele cumpărătorilor au coborât până la 40 de bani pe kilogram, iar marfa nu se vinde nici la acest nivel. Unii cultivatori anunță deja că vor reduce suprafețele în sezonul următor.
Oferta mare reduce puterea de negociere a fermierilor
Presiunea asupra prețului era vizibilă în sudul Doljului înainte ca pepenii să rămână pe câmp. Un material publicat de AGRONET.ro arăta că prețul de achiziție coborâse la 40-50 de bani pe kilogram după o recoltă considerată bună.
În comuna Călărași, din apropierea orașului Dăbuleni, producția este împărțită între peste o mie de cultivatori, în timp ce colectarea, formarea loturilor și transportul sunt gestionate de un număr redus de cumpărători și intermediari. Fermierii trebuie să vândă repede, deoarece pepenii ajunși la maturitate nu pot rămâne mult timp în câmp fără să piardă din calitate.
În aceste condiții, producătorul are trei variante, toate cu costuri sau pierderi:
- acceptă prețul oferit la marginea câmpului;
- suportă recoltarea și transportul către o piață în care vânzarea nu este garantată;
- lasă producția nerecoltată, atunci când cheltuiala suplimentară ar majora pierderea.
Diferență mare între prețul din fermă și cel de la tarabă
În piețele din București, pepenii de Dăbuleni se vindeau în prima parte a lunii iulie cu 3-5 lei pe kilogram, în funcție de soi, calibru și calitate, potrivit unui alt articol AGRONET.ro.
Veriga pieței | Preț raportat în iulie 2026 |
|---|---|
Achiziție de la producător | 0,40-0,50 lei/kg |
Vânzare în Piața Obor | 3-5 lei/kg |
Diferența nu reprezintă integral câștigul comerciantului. Prețul final include sortarea, încărcarea, transportul, taxele de piață, pierderile și riscul ca o parte din marfă să nu fie vândută. Totuși, intervalul arată că o parte redusă din valoarea plătită de consumator ajunge la fermier atunci când producția este cedată direct din câmp.
Problema este accentuată de concentrarea recoltei într-o perioadă scurtă. Când mulți cultivatori scot simultan cantități mari la vânzare, iar numărul cumpărătorilor capabili să preia și să transporte loturile este limitat, negocierea pornește în avantajul intermediarilor.
Recolta abandonată transformă producția bună în pierdere
Fermierul din Călărași citat de Gândul estimează că terenul său de cinci hectare trebuia să producă minimum 300 de tone, echivalentul unui randament de aproximativ 60 de tone la hectar. Din cantitatea estimată, numai 50 de tone ar fi fost recoltate, iar aproximativ 83% din producție ar fi rămas pe câmp.
Aceste date descriu situația exploatației respective și nu pot fi extinse automat la întregul județ. Materialul menționează că în Dolj sunt cultivate circa 3.500 de hectare cu pepeni, dar nu oferă o evaluare oficială a cantității abandonate sau a pierderilor totale înregistrate de producători.
La un preț de 0,40-0,50 lei pe kilogram, cele 250 de tone rămase pe teren ar fi avut o valoare brută de 100.000-125.000 de lei dacă întreaga cantitate ar fi putut fi vândută. Calculul nu reprezintă venitul pierdut efectiv, deoarece nu include calitatea comercială, costurile recoltării, transportul, sortarea sau cantitățile care ar fi rămas nevândute.
Reducerea suprafețelor poate fi prima consecință
Un alt cultivator citat afirmă că a mărit suprafața după rezultatele mai bune din anul precedent, dar intenționează să cultive cel mult jumătate din suprafața actuală în sezonul următor. O asemenea decizie reduce expunerea fermei la o nouă prăbușire a prețului, însă nu rezolvă problema colectării și a negocierii.
Pentru fermele din bazinele legumicole, rezultatul sezonului depinde nu numai de producția la hectar, ci și de existența unor canale de vânzare pregătite înainte de recoltare. Asocierea producătorilor, formarea unor loturi uniforme, sortarea și negocierea comună cu magazinele sau exportatorii pot reduce dependența de cumpărătorii sezonieri.
Pepenii au cumpărători în România și în afara țării, dar producătorii nu controlează suficient drumul mărfii dintre câmp și piața finală. Atât timp cât oferta rămâne fragmentată, iar fermierii sunt obligați să vândă într-un interval foarte scurt, o recoltă bună poate duce la scăderea prețului și la abandonarea unei părți din producție.
