În acest articol
Fermierii din sudul Doljului vând repede, dar negociază slab, deși lubenițele cultivate în zona Dăbuleni ajung pe piețele din România și la cumpărători din Polonia și Ucraina. Producătorii depind de intermediari și de două depozite private, iar prețul de achiziție a coborât la 40-50 de bani pe kilogram după o recoltă considerată bună, potrivit unui reportaj publicat de G4Food.
În comuna Călărași, aflată la câțiva kilometri de Dăbuleni, sunt peste o mie de cultivatori. Producția este fragmentată între numeroase exploatații, în timp ce colectarea, formarea loturilor și livrarea către piețele externe sunt controlate de un număr redus de comercianți și intermediari.
Pentru fermieri, sistemul are avantajul că lubenițele sunt preluate rapid. Dezavantajul este că producătorii au puțin spațiu de negociere, deoarece fructele ajunse la maturitate nu pot rămâne mult timp în câmp fără pierderi de calitate și cantitate.
Cea mai mare parte a recoltei pleacă la export
Căldura a scurtat perioada de recoltare în sezonul 2026. Primarul comunei Călărași, Sorin Sandu, afirmă că cea mai mare parte a producției a fost trimisă în Polonia și Ucraina.
Distribuția indicată de edil este următoarea:
- cea mai mare parte a producției a plecat către Polonia și Ucraina;
- aproximativ 20-30% a ajuns în marile piețe din Pucheni și Târgu Jiu;
- mai puțin de 2-3% a fost vândut direct de producători în piețele din țară.
Sursa nu precizează cantitatea totală exportată, volumul livrat în fiecare stat sau prețurile obținute la destinație. Prin urmare, nu poate fi calculată valoarea exporturilor și nici diferența dintre prețul primit de fermier și cel achitat de cumpărătorul extern.
Exporturile nu se desfășoară, în general, în baza unor contracte directe între fiecare cultivator și clientul din străinătate. Comercianții vin sezonier, lucrează cu intermediari locali și adună marfa în depozitele private înainte de încărcarea transporturilor.
Prețul de 40-50 de bani nu este stabilit de producători
După o recoltă bună, prețul de achiziție a coborât la 40-50 de bani pe kilogram. Fermierii spun că nu pot amâna livrarea pentru a aștepta o ofertă mai bună, deoarece lubenițele coapte au o perioadă scurtă de valorificare.
„Noi nu vindem când vrem noi, vindem când vine cumpărătorul. Dacă astăzi prețul este 50 de bani și nu accepți, mâine poate nu mai vine nimeni. Lubenița nu poate aștepta după piață.”
Situația este influențată de raportul dezechilibrat dintre oferta fragmentată și cererea concentrată. Sute de agricultori recoltează în aceeași perioadă, în timp ce numărul cumpărătorilor care pot forma loturi, organiza transportul și prelua rapid volume mari este redus.
Prețurile observate în alte verigi ale pieței sunt considerabil mai mari, însă comparațiile trebuie făcute cu prudență. La începutul lunii iulie, pepenii de Dăbuleni erau vânduți în Piața Obor din București cu 3-5 lei pe kilogram, în funcție de soi, calibru și calitate, potrivit unui articol AGRONET.ro despre prețurile pepenilor în piețele Capitalei.
Diferența nu poate fi considerată integral câștig al comerciantului. Prețul de la tarabă include transportul, sortarea, manipularea, taxele, pierderile și riscul ca o parte din marfă să nu fie vândută. Totuși, distanța dintre cele două niveluri arată cât de puțin din valoarea finală poate rămâne la producător atunci când acesta livrează direct din câmp.
Depozitul public nu a primit ordin de începere
Autoritățile din Călărași așteaptă construirea unui depozit pentru colectarea și valorificarea legumelor și fructelor. Investiția a fost finanțată și licitată prin Compania Națională de Investiții, dar nu a primit ordinul de începere a lucrărilor.
Potrivit primarului, proiectul a fost oprit împreună cu alte investiții considerate neprioritare. Materialul disponibil nu precizează valoarea contractului, capacitatea proiectată a depozitului, facilitățile care ar urma să fie construite sau un termen estimat pentru reluarea investiției.
Un centru administrat în interesul producătorilor ar putea ajuta la:
- colectarea producției de la mai multe exploatații;
- sortarea lubenițelor după calibru și calitate;
- formarea unor loturi comerciale uniforme;
- negocierea unor cantități mai mari;
- organizarea directă a transporturilor;
- reducerea dependenței de cumpărătorii sezonieri.
În cazul lubenițelor, depozitarea nu poate amâna vânzarea pe termen lung, așa cum se întâmplă la cereale. Infrastructura ar putea însă oferi fermierilor timp pentru sortare și organizare și ar putea concentra oferta într-un volum suficient pentru contracte comerciale mai bine negociate.
Standardele comerciale influențează și alegerea semințelor
Puterea cumpărătorilor nu se limitează la stabilirea prețului. Cerințele comerciale privind dimensiunea, uniformitatea și momentul livrării influențează inclusiv hibrizii cultivați.
Mulți fermieri din Dăbuleni aleg semințe din import pentru a ieși mai devreme pe piață și pentru a obține fructe cu dimensiuni apropiate. Comercianții și magazinele caută frecvent pepeni de 6-8 kilograme, mai ușor de transportat, ambalat și expus.
Soiurile tradiționale pot produce fructe cu greutăți mai variate și pot ajunge mai târziu la maturitate, într-o perioadă în care oferta este deja mare. Motivele pentru care cultivatorii se orientează către hibrizi străini sunt prezentate în articolul AGRONET.ro despre semințele folosite în zona Dăbuleni.
Adaptarea la cerințele cumpărătorilor poate ușura vânzarea, dar nu garantează un preț care să acopere investițiile în semințe, folie, apă, motorină, răsaduri și forță de muncă.
Seceta și accesul la apă limitează contractele ferme
Încheierea unor contracte înaintea sezonului este dificilă și din cauza riscurilor de producție. Grindina, canicula și seceta pot reduce rapid cantitatea disponibilă, iar un fermier nu poate garanta întotdeauna volumul cerut de un cumpărător.
Problema apei este tot mai importantă în sudul Doljului. După degradarea infrastructurii publice de irigații, numeroși agricultori au forat puțuri, iar noile obligații privind autorizarea captărilor provoacă îngrijorare din cauza costurilor și procedurilor.
În același județ, deficitul de apă afectează și culturile de porumb și floarea-soarelui. Până la 700 de hectare erau amenințate de secetă la 23 iulie 2026, conform materialului AGRONET.ro despre pagubele agricole raportate în Dolj.
Pentru cultivatorii de lubenițe, investițiile într-un depozit sau într-o organizație comună nu elimină riscul climatic, dar pot reduce riscul comercial. Asocierea ar permite formarea unor loturi mai mari, împărțirea costurilor logistice și negocierea cu mai mulți cumpărători.
Problema nu este lipsa pieței, ci controlul valorificării
Lubenițele din Dăbuleni au cumpărători în România și în afara țării. Slăbiciunea sistemului apare între recoltare și vânzarea finală: producătorii sunt numeroși și slab coordonați, iar depozitarea, transportul și relația cu piețele externe sunt gestionate de alți operatori.
În absența unui centru funcțional de colectare și a unor forme eficiente de asociere, fermierii rămân obligați să vândă atunci când apare cumpărătorul. Recolta pleacă repede, dar prețul este decis în mare măsură în afara fermei.
