În acest articol
Problema cerealelor s-a mutat din câmp în transport, iar ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna, a avertizat în conferința oficială de la Palatul Victoria din 16 septembrie că fermierii români întâmpină dificultăți în găsirea vagoanelor, locomotivelor și rutelor necesare pentru a-și duce cerealele spre Portul Constanța. În același timp, Franța a solicitat cereale din România pentru furajarea animalelor, iar Ucraina a cerut condiții mai bune pentru tranzitul mărfurilor prin țară.
Situația apare într-un an agricol foarte diferit de la o regiune la alta. Tánczos Barna a indicat Timiș, Bihor și Satu Mare printre județele puternic afectate de secetă, în timp ce alte zone au beneficiat de condiții mai bune pentru cereale decât în anii precedenți.
Vagoanele și traseele spre Constanța devin o miză pentru fermieri
Potrivit ministrului, unele companii feroviare încheie cu precădere contracte cu operatori implicați în transportul mărfurilor din Ucraina. În acest context, agricultorii români pot avea dificultăți în asigurarea capacității necesare pentru transportul propriei recolte.
„Pentru noi cel mai important este să ajutăm fermierul din România.”
Tánczos Barna a precizat că România poate sprijini tranzitul cerealelor ucrainene, dar că autoritățile trebuie simultan să asigure posibilitatea fermierilor români de a-și valorifica producția.
La Ministerul Transporturilor au avut loc discuții privind identificarea unor soluții pentru:
- sloturi de transport feroviar;
- disponibilitatea vagoanelor;
- locomotive;
- trasee și rute către Constanța;
- accesul efectiv al cerealelor românești la infrastructura portuară.
Problema transportului a fost ridicată și de Forumul APPR. Pe 21 septembrie, organizația a inclus logistica cerealelor printre temele discutate cu Ministerul Agriculturii.
Diferență de peste 42 euro/tonă între Banat și Constanța
Presiunea logistică este importantă și prin prisma diferențelor dintre prețurile din interiorul țării și cele din port.
Pentru săptămâna 7–13 septembrie 2026, datele analizate de AGRONET.ro indicau:
Piață | Condiție | Grâu de panificație |
|---|---|---|
Portul Constanța | FOB | 228,64 euro/tonă |
Banat | plecare din siloz | 186,19 euro/tonă |
Muntenia | plecare din siloz | 200,28 euro/tonă |
Oltenia | plecare din siloz | 186,76 euro/tonă |
Între reperul FOB Constanța și cel din Banat exista o diferență de 42,45 euro/tonă.
Valorile nu sunt direct comparabile ca preț net pentru fermier, deoarece condițiile comerciale sunt diferite. Tocmai această diferență arată însă importanța transportului, manipulării, depozitării și accesului la infrastructura de export în formarea valorii finale a cerealelor.
Un preț mai ridicat în port nu ajută automat producătorul dacă marfa nu poate ajunge acolo la timp sau dacă transportul consumă o parte prea mare din diferență.
Franța a solicitat cereale pentru furajarea animalelor
O altă informație comunicată de ministrul Agriculturii este solicitarea primită din Franța pentru cereale destinate furajării animalelor, pe fondul secetei din această țară.
Cererea externă ar putea reprezenta o oportunitate pentru producătorii români care au recolte disponibile, însă accesul efectiv la cumpărător depinde din nou de logistică.
România se află astfel într-o situație în care există simultan:
- producție disponibilă în anumite regiuni;
- cerere externă pentru cereale;
- fluxuri importante de tranzit din Ucraina;
- capacitate limitată de transport în anumite momente;
- presiune asupra rutelor către Portul Constanța.
Pentru agricultor, problema devine una de preț net obținut după transport, nu doar de cotația nominală a cerealelor.
Vestul țării intră în această competiție cu producții afectate de secetă
Situația este și mai dificilă pentru fermierii din vest, unde seceta a redus puternic recoltele.
În Bihor, AGRONET.ro a relatat despre producții locale de porumb coborâte până la 350 kg/ha, față de aproximativ 6 tone/ha într-un an normal. Direcția pentru Agricultură estima grade de calamitate de 70–100% în unele zone.
Pentru aceste exploatații, problema transportului vine după pierderea unei părți importante din producție. Pentru fermele din regiunile cu recolte mai bune, capacitatea de a scoate marfa spre export devine una dintre condițiile principale pentru transformarea producției în venit.
În ambele situații, anul agricol nu se încheie odată cu recoltarea. Prețul primit de fermier depinde de calitate și de piață, dar și de posibilitatea concretă de a încărca marfa într-un vagon, de a găsi o rută disponibilă și de a ajunge la cumpărător fără ca logistica să consume marja fermei.
