În acest articol
Organizațiile de producători din fructe și legume pierd teren în UE, deși au primit 1,06 miliarde de euro din fonduri europene numai în 2023. Raportul special 22/2026 al Curții de Conturi Europene arată că numărul fermierilor membri ai acestor organizații a scăzut cu 39% între 2012 și 2023, iar poziția lor în raport cu marii cumpărători rămâne slabă.
Problema este relevantă și pentru România, unde horticultura este fragmentată între numeroase exploatații mici, iar accesul individual la depozitare, sortare, ambalare și contracte cu marile rețele comerciale este dificil. Auditul european arată că simpla existență a finanțărilor nu este suficientă: organizațiile trebuie să ajungă la dimensiunea și capacitatea comercială necesare pentru a negocia efectiv în numele producătorilor.
1,06 miliarde de euro într-un singur an, dar numărul membrilor scade
Organizațiile de producători sunt concepute tocmai pentru sectoarele în care fermele individuale au o putere de negociere redusă. Membrii își pot concentra oferta, comercializa împreună producția și pot realiza investiții pe care fiecare exploatație le-ar suporta mai greu separat.
În 2023, organizațiile din sectorul fructelor și legumelor au primit 1,06 miliarde de euro din fonduri europene.
Sprijinul a fost utilizat inclusiv pentru:
- modernizarea echipamentelor;
- automatizarea producției;
- reducerea consumului de energie și apă;
- certificarea calității;
- sortare, ambalare și logistică;
- dezvoltarea unor mărci și etichete de calitate;
- adaptarea producției la cererea pieței.
Cu toate acestea, Curtea de Conturi Europeană constată că numărul fermierilor participanți a coborât cu 39% în intervalul 2012–2023, iar organizațiile au pierdut din influența lor pe piață.
În 2024, în sectorul fructelor și legumelor din UE erau recunoscute 1.488 de organizații de producători, cu 187.372 de membri, precum și 69 de asociații ale organizațiilor de producători.
Diferență uriașă între țările UE: de la 0,8% la 86%
Una dintre cele mai importante concluzii ale auditului este diferența foarte mare dintre statele membre.
Ponderea producției comercializate prin organizațiile de producători varia de la 0,8% în Slovenia la 86% în Danemarca.
Curtea apreciază că Belgia și Țările de Jos se numără printre puținele state unde aceste structuri au dobândit o greutate economică suficient de mare pentru a avea o poziție comercială importantă.
Diferențele nu sunt explicate numai prin tradiția de asociere. Auditorii indică și modul diferit în care statele membre aplică sprijinul european. Unele administrații oferă consiliere și permit finanțarea unei game largi de investiții, în timp ce altele au reguli mai restrictive și proceduri mai dificile.
Rezultatul este o piață unică în care fermierii au acces foarte diferit la același instrument european.
De ce dimensiunea organizației contează în negocierea cu retailul
Fructele și legumele sunt într-o poziție particulară în lanțul alimentar. O parte importantă a producției este perisabilă, iar fermierul nu poate păstra marfa luni întregi în așteptarea unui preț mai bun.
Un cultivator care are câteva tone de tomate, căpșuni, mere sau ardei trebuie să găsească rapid un cumpărător. Un retailer, în schimb, poate solicita volume mari, livrări săptămânale, calibrare uniformă, ambalare standardizată și continuitate pe perioade lungi.
Aici intervine avantajul economic al unei organizații de producători. Mai multe ferme pot reuni marfa astfel încât să ofere:
- volume comerciale mari;
- sortimente mai multe;
- livrare pe perioade mai lungi;
- depozitare frigorifică;
- linii comune de sortare și ambalare;
- transport organizat;
- negocierea colectivă a contractelor.
O organizație mică, fără suficienți membri și fără infrastructură proprie, poate exista juridic fără să dobândească automat și putere reală în piață.
România are o problemă și mai mare de fragmentare
Pentru agricultura românească, concluziile auditului european sunt importante tocmai prin structura fermelor.
AGRONET.ro a analizat recent evoluția cooperativelor agricole din România. Aproximativ 90% dintre exploatațiile agricole românești au sub 5 hectare, iar România concentrează aproape o treime din numărul total al fermelor din Uniunea Europeană.
Această structură afectează direct puterea comercială a producătorului individual. Problemele apar la negocierea prețului, dar și înainte de vânzare, prin costurile pentru depozitare, sortare, transport, ambalare și acces în marile rețele.
Există totuși semnale că asocierea economică poate produce operatori de dimensiuni importante. Cele 1.682 de cooperative agricole din România care au depus bilanț pentru 2025 au raportat împreună afaceri de peste 7 miliarde de lei. Primele 20 au cumulat aproximativ 2 miliarde de lei, cu 17,6% mai mult decât în anul precedent.
Cooperativele agricole nu trebuie însă confundate automat cu organizațiile de producători recunoscute în sensul reglementărilor europene pentru sectorul fructelor și legumelor. Formele juridice și condițiile de recunoaștere sunt diferite. Comparația arată însă același mecanism economic: prin concentrarea ofertei, o structură comună poate negocia volume și contracte care ar fi dificil de obținut de un fermier individual.
Sectorul fructelor și legumelor din UE valorează circa 80 de miliarde de euro
Miza este importantă și la nivelul întregii economii agricole europene.
Fructele și legumele proaspete generează aproximativ 80 de miliarde de euro, fiind produse în circa două milioane de ferme din Uniunea Europeană.
Acest număr foarte mare de producători se întâlnește pe piață cu un număr mult mai redus de cumpărători mari: retaileri, distribuitori și procesatori.
Organizațiile de producători au fost create inclusiv pentru a reduce această diferență de putere economică. Finanțările sunt legate de valoarea producției comercializate, ceea ce stimulează organizațiile să concentreze cantități mai mari și să adapteze oferta la cererea cumpărătorilor.
Auditul arată însă că organizațiile mari beneficiază mult mai mult de acest mecanism. Ele pot livra volume importante și o gamă mai largă de produse, ceea ce le întărește poziția în negociere.
Finanțarea infrastructurii nu garantează și fidelizarea fermierilor
Scăderea cu 39% a numărului de membri ridică o problemă diferită de cea a investițiilor.
Un depozit frigorific, o linie de sortare sau o instalație de ambalare poate crește competitivitatea unei organizații, dar nu explică de ce fermierul ar trebui să rămână membru.
Pentru producător contează rezultatul economic concret: prețul obținut, rapiditatea încasării, costurile percepute de organizație, posibilitatea de a vinde întreaga recoltă și stabilitatea contractelor.
Curtea de Conturi Europeană consideră că aderarea trebuie făcută mai atractivă și recomandă simplificarea regulilor și reducerea diferențelor dintre sistemele de sprijin aplicate de statele membre.
Pentru România, asocierea poate decide accesul la piață
În horticultură, asocierea nu este doar o problemă de acces la finanțare.
O fermă mică poate produce foarte bine, dar poate avea dificultăți să livreze singură unui lanț comercial care solicită mai multe tone pe săptămână, ambalaj standardizat și continuitate pe întreaga perioadă contractuală.
Prin urmare, diferența economică nu este doar între fermierul membru și cel care lucrează independent, ci între marfa vândută rapid din fermă și produsul sortat, păstrat la rece, ambalat și negociat în volume mari.
Auditul european arată că UE a investit deja sume considerabile pentru construirea acestei capacități. Problema următoarei perioade este dacă organizațiile reușesc să păstreze fermierii în interiorul lor și să transforme infrastructura finanțată în putere comercială.
Pentru România, unde numărul fermelor mici este foarte mare, această problemă este și mai importantă. Fără agregarea producției, investiții comune și contracte negociate pentru volume mai mari, cultivatorul individual rămâne veriga care trebuie să vândă repede într-un lanț în care cumpărătorul are, de regulă, mai multe alternative.
