România are a patra suprafață viticolă din UE, dar produce doar 2,4% din vin – Unde se pierde valoarea

România are a patra suprafață viticolă din UE, dar produce doar 2,4% din vinul Uniunii, iar această diferență descrie mai bine poziția reală a sectorului decât simplul număr de hectare. Cele mai recente date anuale ale Organizației Internaționale a Viei și Vinului, publicate în mai 2026 în raportul „State of the World Wine Sector in 2025”, indică pentru România 187.000 de hectare plantate cu viță-de-vie și o producție de 3,3 milioane de hectolitri de vin în 2025. În Uniunea Europeană, România este astfel a patra după suprafața viticolă și a șasea după producția de vin.

Diferența este mare: România deține aproximativ 5,8% din cele 3,2 milioane de hectare de vie ale UE, dar numai aproximativ 2,4% din cele 136 de milioane de hectolitri de vin produse în Uniune. La nivel mondial, OIV plasează România pe locul nouă între țările cu cele mai întinse suprafețe viticole și pe locul 13 la producția de vin. Suprafața OIV include viile pentru toate destinațiile – vin, struguri de masă și stafide, precum și plantațiile tinere –, motiv pentru care raportarea directă a hectolitrilor la întreaga suprafață nu reprezintă un randament viticol propriu-zis.

România produce un hectolitru din 41 produse în Uniunea Europeană

Italia, Franța și Spania domină industria comunitară și realizează împreună aproximativ 80% din producția de vin a UE. România se află după Germania și Portugalia, dar înaintea Ungariei, Austriei și Greciei. Dacă extindem comparația dincolo de UE, Rusia, cu 5,7 milioane de hectolitri în 2025, trece înaintea României, ceea ce plasează țara noastră pe locul șapte între marii producători europeni incluși în statisticile OIV.

Sursa tabelului: Organizația Internațională a Viei și Vinului – State of the World Wine Sector in 2025. Procentele de producție sunt calculate din totalul UE de 136 milioane hl, iar procentele de suprafață din totalul de aproximativ 3,2 milioane ha. OIV publică în tabelul principal al suprafețelor doar țările cu cel puțin 50.000 ha, motiv pentru care Austria nu apare cu o valoare în această coloană.

Cele 187.000 de hectare nu se transformă într-o forță comercială comparabilă

Producția românească a crescut cu 3,7% față de 2024, până la 3,3 milioane de hectolitri, însă a rămas cu 17,6% sub media ultimilor cinci ani. OIV indică pentru recolta din 2025 înghețuri târzii de primăvară, grindină și o disponibilitate foarte neuniformă a apei, cu secetă persistentă în unele regiuni din vest. Datele și explicațiile OIV pentru România

Problema nu este însă numai agronomică. Ultima anchetă structurală comparabilă a Eurostat pentru vii, realizată pentru 2020, arăta că România avea aproximativ 800.000 de exploatații viticole, adică 37,9% din toate exploatațiile viticole ale UE. Era cea mai mare pondere din Uniune. Această structură este relevantă pentru competitivitate: o ofertă foarte fragmentată este mai dificil de standardizat, agregat și comercializat pe piețe externe decât producția organizată în jurul unor cooperative, asociații regionale și exportatori capabili să ofere volume constante. Sursa statisticii este Eurostat – „Restructuring of vineyards in the EU continues”.

Iar comerțul exterior arată distanța dintre potențial și rezultat. Pentru 2024, datele UN Comtrade publicate prin World Bank WITS indică pentru România exporturi de 42,59 milioane de dolari la codul HS 2204 – vin din struguri proaspeți, inclusiv vinuri fortificate și anumite musturi. Importurile României din aceeași categorie au fost de 143,16 milioane de dolari. Cu alte cuvinte, valoarea importurilor a fost de aproximativ 3,4 ori mai mare decât cea a exporturilor. Sursele sunt World Bank WITS – exporturile României, HS 2204, 2024 și World Bank WITS – importurile României, HS 2204, 2024.

Există totuși puncte de intrare deja construite. Cele mai mari trei piețe pentru exporturile românești din această categorie au fost în 2024 Țările de Jos, cu 10,45 milioane de dolari, Germania, cu 9,80 milioane, și Regatul Unit, cu 5,81 milioane. Împreună, aceste trei piețe au absorbit peste 61% din valoarea exporturilor românești raportate de WITS.

Așadar, România nu pornește de la zero. Problema este trecerea de la prezențe comerciale punctuale la o politică prin care piețele deja deschise să fie dezvoltate sistematic.

Italia: produce mult, dar știe și ce să vândă

Italia este primul producător mondial de vin în 2025, cu 44,4 milioane de hectolitri, și primul exportator mondial după volum, cu 21 milioane de hectolitri. Exporturile sale au valorat 7,843 miliarde de euro. Raportarea valorii la volum conduce la o valoare medie de aproximativ 3,7 euro/litru exportat. Datele provin din capitolele OIV privind producția și comerțul internațional. OIV – statisticile de producție și export pentru 2025

Partea importantă este structura vânzărilor. OIV indică pentru Italia o pondere de 65% din valoarea exporturilor pentru vinul îmbuteliat și încă 30% pentru spumante. Împreună, cele două categorii generează aproximativ 95% din valoarea exporturilor, în timp ce vinul vrac reprezintă numai 4% din valoare.

Italia reușește astfel două lucruri simultan: menține scara necesară pentru a fi lider mondial la volum și mută cea mai mare parte a valorii spre produse ambalate și categorii cu preț superior. În plus, OIV arată că în unele denumiri italiene randamentele au fost limitate voluntar pentru gestionarea stocurilor ridicate. Producția nu este tratată exclusiv ca o cursă pentru maximum de hectolitri, ci este corelată și cu ceea ce piața poate absorbi.

Lecția pentru România: volumele mari nu sunt incompatibile cu valoarea adăugată, dar vinul trebuie să plece din țară în forme și categorii care păstrează mai multă valoare la producător.

Franța: nu conduce la volum, conduce la bani

Franța este al doilea producător mondial, cu 36,1 milioane de hectolitri, însă adevărata sa forță se vede la export. În 2025 a livrat peste graniță 12,5 milioane de hectolitri, considerabil mai puțin decât Italia și Spania, dar exporturile au valorat 11,213 miliarde de euro, cea mai mare valoare din lume. Rezultă aproximativ 9 euro pentru fiecare litru exportat. OIV – principalii exportatori mondiali de vin în 2025

Diferența față de celelalte două mari țări este impresionantă: un litru exportat de Franța generează, în medie, de aproximativ 2,4 ori valoarea unuia italian și de aproape șase ori valoarea unui litru exportat de Spania, pe baza raportării valorii totale OIV la volumele exportate.

Structura exportului explică o parte importantă din rezultat. Vinurile îmbuteliate reprezintă 60% din valoarea exporturilor franceze, iar spumantele încă 37%. Vinul vrac contribuie cu numai 2%. Aproximativ 97% din valoarea exporturilor franceze vine astfel din îmbuteliat și spumant.

Aceasta este performanța pe care România trebuie să o studieze înainte de a discuta despre creșterea cantității: nu câte tone de struguri sau câți hectolitri pleacă din cramă, ci câtă valoare rămâne în fiecare litru vândut.

Lecția pentru România: indicatorul central al strategiei de export trebuie să devină valoarea pe litru și ponderea produselor cu valoare adăugată, nu simplul volum trimis peste graniță.

Spania: 919.000 de hectare și o industrie capabilă să vândă aproape orice categorie

Spania deține cea mai mare suprafață viticolă din lume, cu 919.000 de hectare, și a produs 28,7 milioane de hectolitri în 2025. Exporturile au ajuns la 19,6 milioane de hectolitri, al doilea cel mai mare volum mondial, în valoare de 2,977 miliarde de euro. Valoarea medie rezultată este de aproximativ 1,5 euro/litru.

Spania este relevantă nu pentru că obține cea mai mare valoare pe litru, ci pentru felul în care își segmentează oferta. Vinul vrac reprezintă 57% din volumul exportului și numai 19% din valoare, în timp ce vinul îmbuteliat reprezintă 32% din volum, dar 60% din valoare.

Aceasta permite industriei spaniole să lucreze simultan cu piețe foarte diferite: cumpărători de volume mari, procesatori și mărci comerciale, dar și segmente unde îmbutelierea și originea permit prețuri superioare. Capacitatea de a aduna cantități mari și de a furniza constant este în sine un avantaj competitiv.

Lecția pentru România: pentru o țară cu un număr enorm de exploatații viticole, asocierea comercială nu este un detaliu administrativ, ci o condiție pentru accesul la cumpărători care cer continuitate și volume.

Republica Moldova: comparația care ar trebui să incomodeze România

Republica Moldova avea în 2025 aproximativ 110.000 de hectare de vie, față de 187.000 în România, și a produs 1,8 milioane de hectolitri de vin, față de 3,3 milioane în România. Din punct de vedere fizic, sectorul moldovenesc este mult mai mic.

Comerțul spune însă altceva. În aceeași bază World Bank WITS și pentru aceeași clasificare HS 2204, Republica Moldova a exportat în 2024 vin și produsele incluse în această poziție tarifară în valoare de 143,51 milioane de dolari. România a exportat 42,59 milioane de dolari. Asta înseamnă că Republica Moldova a realizat exporturi de aproximativ 3,4 ori mai valoroase decât România, deși are o suprafață viticolă cu aproximativ 41% mai mică. Sursa comparabilă pentru Moldova este World Bank WITS – exporturile Republicii Moldova, HS 2204, 2024.

Nu este un accident izolat. Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare din Republica Moldova arată în strategia sectorului pentru 2026–2030 că aproximativ 85% din vinul moldovenesc este exportat. Prioritățile oficiale includ restructurarea plantațiilor în funcție de cerințele pieței, creșterea valorii prin vinuri cu IGP și DOP, promovarea soiurilor autohtone, accesul la segmente externe cu valoare ridicată, sustenabilitatea și inovarea. Strategia pune explicit accent pe parteneriatul public-privat și pe consolidarea mărcii de țară.

Datele oficiale pentru 2025 arată 117 milioane de litri de produse vitivinicole exportate, în valoare de 212 milioane de dolari. Această statistică a Ministerului moldovean acoperă sectorul vitivinicol și nu este identică metodologic cu HS 2204, dar arată dimensiunea orientării externe a industriei. Bilanțul oficial al sectorului vitivinicol moldovenesc pentru 2025

Moldova mai are un avantaj instituțional: o parte din promovarea și dezvoltarea sectorului este finanțată colectiv. AGRONET.ro a prezentat mecanismul Fondului Viei și Vinului, alimentat din contribuțiile sectorului și alocații publice și folosit pentru promovare, dezvoltare și creșterea competitivității.

Exemplul moldovenesc nu trebuie idealizat. Exporturile sale vitivinicole au scăzut în 2025 față de 2024, iar sectorul are propriile vulnerabilități. Important pentru România este însă mecanismul: producătorii nu încearcă să vândă exclusiv sute de mărci individuale, ci construiesc în paralel o categorie națională – Vinul Moldovei – și o politică de acces la piețele externe.

Șapte direcții în care industria românească ar trebui să se miște

1. Exportul trebuie tratat ca proiect comun de industrie

România are nevoie de o strategie multianuală construită între producători, asociații, ONVPV și autorități, cu piețe prioritare, obiective măsurabile și continuitate. Republica Moldova oferă un exemplu regional de coordonare public-privată.

Nu trebuie pornit de la o listă de 30 de țări. Datele WITS arată deja trei puncte de sprijin pentru vinul românesc – Țările de Jos, Germania și Regatul Unit –, care adună peste 61% din valoarea exporturilor raportate pentru 2024. Consolidarea poziției unde există deja distribuție poate fi mai eficientă decât dispersarea bugetelor.

2. România trebuie să urmărească euro pe litru, nu numai hectolitri

Modelul francez arată diferența dintre producție și valoare. Pentru strategia românească ar trebui urmăriți public cel puțin:

• valoarea totală a exporturilor;
• valoarea medie obținută pe litru;
• ponderea vinului îmbuteliat;
• ponderea spumantelor;
• exportul vinurilor DOC și IGP;
• valoarea exporturilor pe principalele regiuni viticole;
• evoluția pe fiecare piață prioritară.

O industrie nu devine mai competitivă dacă exportă cu 20% mai mulți litri, dar îi vinde la prețuri care lasă prea puțină valoare în țară.

3. Feteasca Neagră și celelalte soiuri locale trebuie transformate în identitate comercială

România nu are avantajul de a fi „încă o Franță” sau „o Italie mai ieftină”. Avantajul real îl reprezintă ceea ce celelalte mari țări nu pot reproduce identic: Feteasca Neagră, Feteasca Regală, Feteasca Albă, Băbeasca Neagră, Grasa de Cotnari, Șarba și alte soiuri cu identitate locală.

Republica Moldova include soiurile autohtone explicit în strategia sa de diferențiere. România are cel puțin aceeași oportunitate, dar promovarea trebuie repetată pe aceleași piețe suficient de mult încât numele soiului să devină recognoscibil pentru importator și consumator.

4. Dealu Mare, Târnave sau Drăgășani trebuie vândute și ca regiuni, nu numai ca adrese ale cramelor

Marile industrii europene nu se bazează exclusiv pe marca producătorului. Regiunea însăși trebuie să adauge valoare sticlei.

Pentru România, promovarea colectivă a podgoriilor poate reduce o problemă de scară: o cramă mică nu poate susține singură ani întregi de marketing internațional, dar 20 sau 30 de producători din aceeași regiune pot construi împreună notorietatea originii.

5. Fragmentarea trebuie compensată prin asociere comercială reală

Statistica Eurostat – 800.000 de exploatații viticole românești în 2020 – arată de ce România are nevoie de agregare. Nu este obligatoriu ca exploatațiile să devină mari pentru a vinde ca un actor mare.

Consorții regionale, cooperative comerciale, centre comune de îmbuteliere unde sunt necesare, depozite, reprezentanți de export și contracte comune cu distribuitorii pot oferi cumpărătorilor ceea ce o fermă sau o cramă foarte mică nu poate garanta singură: volum, uniformitate și livrare constantă.

6. Reconversia plantațiilor trebuie legată de cerere și de schimbarea climei

România a avut în 2025 o producție cu 17,6% sub media ultimilor cinci ani, iar OIV indică îngheț, grindină, secetă și acces neuniform la apă. Asta înseamnă că următoarea etapă de modernizare nu poate fi numai despre înlocuirea viei bătrâne.

Investițiile trebuie orientate spre material săditor adaptat, alegerea corectă a amplasamentelor, gestionarea apei, protecția împotriva fenomenelor extreme și soiurile pe care piața este pregătită să le plătească.

7. Crama trebuie să vândă și destinația, nu numai sticla

Enoturismul permite producătorului să păstreze o parte mai mare din valoarea finală și să transforme consumatorul într-un ambasador al regiunii. Există deja exemple românești. AGRONET.ro a analizat cazul cramei La Sapata din Somova, care trimite aproximativ jumătate din producție la export și obține circa 15% din venituri din degustări și vizite.

Acesta este un model relevant mai ales pentru producătorii care nu pot concura prin volum. Vânzarea directă, degustarea, gastronomia și cazarea pot transforma o suprafață mică într-o afacere cu valoare mai mare pe hectar.

România nu are o problemă de poziție pe hartă, ci de conversie a potențialului în valoare

România este deja una dintre marile țări viticole ale Uniunii Europene. Locul patru la suprafață și locul șase la producție nu reprezintă punctul de plecare al unei industrii mici. Problema este că această poziție fizică nu este urmată de o poziție comercială comparabilă.

Italia arată cum pot fi combinate scara și produsele cu valoare adăugată. Franța arată cât valorează fiecare litru atunci când exportul este orientat spre segmentele superioare. Spania demonstrează forța agregării și capacitatea de a vinde simultan volume mari și produse îmbuteliate mai valoroase. Republica Moldova arată că o țară mai mică poate construi deliberat o industrie orientată spre export și o identitate comună.

Pentru România, obiectivul următorului deceniu nu ar trebui să fie să producă pur și simplu încă un milion de hectolitri. Miza este să transforme cele 187.000 de hectare într-o industrie care exportă mai multă valoare, construiește regiuni recunoscute și lasă mai mulți bani la viticultori și crame. Dacă această conversie nu se produce, România poate rămâne mult timp în paradoxul actual: una dintre cele mai mari podgorii ale Europei, dar cu o prezență comercială externă mult mai mică decât îi permite resursa.