În acest articol
România a conectat 663 MW de stocare în 2026, iar bateriile au devenit a doua cea mai mare categorie de capacități noi intrate în Sistemul Electroenergetic Național, după fotovoltaice. De la începutul anului au fost conectate în total 2.514 MW de producție și stocare, iar până la sfârșitul lui 2026 Transelectrica estimează racordarea a încă aproximativ 1.000 MW de baterii, potrivit datelor prezentate de Profit.ro.
Ritmul contează și pentru agricultură. Fermele și unitățile din industria alimentară instalează tot mai multe capacități fotovoltaice pentru autoconsum, însă producția solară este concentrată în timpul zilei. Pe măsură ce crește ponderea energiei regenerabile, atât sistemul național, cât și exploatațiile individuale au nevoie de mai multă flexibilitate pentru a muta energia din orele cu producție mare către perioadele cu consum ridicat.
Bateriile reprezintă peste un sfert din capacitățile noi conectate în 2026
Cele 2.514 MW conectate de la începutul anului sunt dominate de energia solară, dar avansul stocării este deja apropiat ca ordin de mărime de cel al eolienelor.
Tip de capacitate | Putere conectată în 2026 |
|---|---|
Fotovoltaic | 1.331 MW |
Stocare | 663 MW |
Eolian | 496 MW |
Hidrocarburi | 20 MW |
Biogaz | 5 MW |
Stocarea reprezintă aproximativ 26% din totalul noilor capacități. Pragul de 2.500 MW a fost depășit odată cu conectarea instalației de stocare Părău, cu o putere de 76,76 MW și o capacitate energetică de 150,288 MWh.
Diferența dintre MW și MWh este importantă. Puterea exprimată în MW arată cât poate livra sau absorbi instalația la un moment dat, în timp ce MWh indică volumul de energie care poate fi stocat. Pentru evaluarea unei baterii, inclusiv într-o fermă, ambele valori sunt relevante.
România avea 989 MW de stocare la începutul lunii august
La 1 august 2026, Sistemul Electroenergetic Național avea la dispoziție 989 MW în instalații de stocare, incluzând atât bateriile independente, cât și sistemele integrate în centrale electrice mixte.
Transelectrica estimează că până la sfârșitul anului ar putea fi conectate încă aproximativ:
- 1.000 MW în instalații de stocare;
- 1.000 MW în centrale fotovoltaice și eoliene;
- capacitățile de producție pe gaze naturale de la Mintia și Iernut.
Dacă estimarea pentru baterii se materializează, puterea disponibilă în instalații de stocare ar putea ajunge la un ordin de mărime apropiat de 2.000 MW, față de cei 989 MW disponibili la începutul lunii august.
Această dezvoltare vine într-un moment în care AGRONET.ro a arătat că fotovoltaicele au ajuns să furnizeze circa 55% din producția internă de electricitate în anumite ore de prânz. Pe 17 august, producția fotovoltaică ajunsese la 3.174 MW, dintr-o producție internă totală de aproximativ 5.800 MW.
De ce devine stocarea atât de importantă
Problema sistemului energetic nu este numai cantitatea totală de electricitate produsă într-o zi, ci și momentul în care energia este disponibilă.
Fotovoltaicele pot produce foarte mult la prânz, când radiația solară este ridicată. Spre seară, producția scade rapid, tocmai când consumul poate rămâne ridicat. Bateriile pot absorbi o parte din surplusul disponibil în orele favorabile și îl pot restitui ulterior.
Această diferență între producția de la prânz și necesarul de seară este unul dintre motivele pentru care investițiile în stocare au intrat și în discuțiile privind viitoarea politică energetică a României.
Pentru Transelectrica, creșterea stocării înseamnă mai multe resurse disponibile pentru menținerea echilibrului dintre producție și consum și pentru integrarea unei cantități mai mari de energie regenerabilă.
Pentru ferme, stocarea din sistem și bateria proprie au roluri diferite
Creșterea capacităților naționale de stocare poate face sistemul energetic mai flexibil, dar nu înlocuiește o baterie instalată în exploatație.
O fermă cu panouri fotovoltaice poate avea propriul dezechilibru între producție și consum. Pompele pentru irigații, instalațiile de răcire, ventilatoarele, roboții de muls, uscătoarele sau liniile de procesare nu funcționează neapărat atunci când producția solară este maximă.
O baterie amplasată în fermă poate fi folosită pentru:
- creșterea autoconsumului din energia produsă local;
- mutarea energiei solare către orele de seară;
- reducerea vârfurilor de putere preluate din rețea, dacă instalația este proiectată în acest scop;
- alimentarea unor consumatori prioritari la întreruperi, dacă întregul sistem este construit pentru funcționare de rezervă.
Ultimul punct trebuie separat de simpla stocare pentru autoconsum. AGRONET.ro a explicat de ce panourile și o baterie nu asigură automat funcționarea fermei în timpul unui blackout. Pentru menținerea mulsului, răcirii, ventilației sau pompării apei la căderea rețelei sunt necesare o schemă electrică și echipamente compatibile cu funcționarea independentă.
Agricultura a intrat deja în valul investițiilor fotovoltaice
Creșterea producției regenerabile nu este limitată la marile parcuri energetice. În 2026, fermierii și întreprinderile din industria alimentară au avut la dispoziție o nouă sesiune de finanțare pentru capacități solare destinate autoconsumului.
Schema gestionată prin AFIR a avut un buget de 265 de milioane de euro, împărțit între proiectele de până la 1 MW și cele care depășesc acest prag. Sesiunea s-a închis la 14 august 2026.
Pentru exploatațiile care investesc în producție proprie, dezvoltarea accelerată a stocării la nivel național confirmă o schimbare mai largă: următoarea etapă a tranziției energetice nu mai este doar instalarea unor noi panouri, ci găsirea unei soluții pentru energia produsă atunci când consumul este redus.
La nivel de fermă, asta înseamnă măsurarea profilului de consum, alegerea corectă a capacității fotovoltaice și evaluarea stocării în funcție de orele în care energia este necesară. La nivel național, aceeași problemă este rezolvată la o scară de sute și mii de MW.
Transelectrica are și un plan de dezvoltare a rețelei de transport de peste 2 miliarde de euro pentru următorii zece ani. Dacă ritmul anunțat pentru 2026 este menținut, România ar încheia anul cu un sistem în care bateriile nu mai reprezintă o componentă marginală, ci una dintre principalele resurse noi folosite pentru integrarea producției regenerabile.
