În acest articol
România a identificat peste 32.000 de hectare de terenuri degradate pentru proiecte regenerabile, iar aceste suprafețe ar urma să poată fi concesionate prin licitații publice pentru investiții fotovoltaice și eoliene. Un document analizat de Profit.ro arată că registrul digital aferent a fost recepționat la 31 martie 2026 și cuprinde 32.074,79 hectare, însă validarea la nivelul Comisiei Europene nu este încă finalizată.
Pentru agricultură, miza este importantă deoarece legea separă explicit terenurile productive de cele degradate sau neproductive. AGRONET.ro a explicat anterior că mecanismul vizează terenuri ale statului care nu mai pot fi utilizate normal pentru agricultură, nu proprietățile private ale fermierilor și nici suprafețele agricole productive.
Din 84.000 de hectare analizate, 32.000 au fost selectate
Potrivit documentului citat, studiile pedologice au fost realizate pentru o suprafață totală de aproximativ 84.000 de hectare administrate de stat.
Din acestea, circa 32.000 de hectare au fost desemnate drept zone pretabile pentru accelerarea investițiilor în energie regenerabilă.
Indicator | Suprafață |
|---|---|
Terenuri analizate prin studii pedologice | 84.000 ha |
Terenuri introduse în registrul digital | 32.074,79 ha |
Destinație | proiecte de energie regenerabilă |
Registrul nu este încă disponibil public pe site-ul Ministerului Agriculturii sau al autorității care administrează terenurile statului.
În platformele PNRR, jalonul apare încă „în implementare”, deoarece urmează evaluarea Comisiei Europene.
Ce terenuri pot intra în acest mecanism
Legea stabilește că pot fi utilizate pentru proiecte regenerabile doar anumite categorii de terenuri aflate în proprietatea statului.
Sunt vizate:
- terenuri agricole din clasele de calitate a IV-a și a V-a care nu mai pot fi utilizate pentru agricultură;
- terenuri degradate sau neproductive;
- suprafețe care nu sunt deservite de infrastructură funcțională de îmbunătățiri funciare;
- terenuri aflate în afara siturilor Natura 2000;
- suprafețe situate în afara altor zone naturale protejate și a principalelor rute de migrație.
Studiile pedologice și agrochimice sunt esențiale pentru încadrare. Simplul fapt că un teren are o clasă de calitate mai slabă nu este suficient dacă acesta încă poate fi folosit pentru producție agricolă.
Concesionarea se va face prin licitație publică
Terenurile nu vor fi vândute. Statul va păstra proprietatea, iar investitorii vor primi dreptul de utilizare prin contracte de concesiune.
Procedura prevăzută este licitația publică cu strigare.
Documentația pentru fiecare concesiune va trebui să stabilească elemente precum:
- suprafața și amplasamentul;
- durata contractului;
- redevența;
- tehnologia energetică permisă;
- condițiile de racordare;
- obligațiile investitorului;
- condițiile de încetare a contractului.
Pentru fermieri, acest lucru înseamnă că utilizarea agricolă a terenurilor productive nu ar trebui să fie afectată de mecanism, dacă selecția suprafețelor este făcută corect.
Autorizare în cel mult șase luni
Proiectele amplasate în aceste zone de accelerare ar urma să beneficieze de o procedură simplificată și digitalizată.
Este prevăzut un sistem de tip ghișeu unic pentru:
- avize;
- acorduri;
- autorizații;
- documentații tehnice;
- condiții de racordare;
- licențe.
Termenul maxim indicat pentru autorizare este de șase luni.
Este prevăzută și aprobarea tacită în anumite situații în care autoritatea competentă nu răspunde în termenul legal.
Această simplificare poate accelera proiectele, însă nu elimină problema racordării la rețea. Un teren poate fi potrivit pentru un parc fotovoltaic, dar investiția poate rămâne neviabilă dacă rețeaua locală nu poate prelua energia sau dacă lucrările de întărire sunt prea costisitoare.
De ce contează pentru agricultură
Pentru sectorul agricol, legea poate avea două efecte importante.
Primul este reducerea presiunii asupra terenurilor productive. Dacă proiectele regenerabile sunt orientate către suprafețe degradate, terenurile agricole bune pot rămâne în circuitul de producție.
Al doilea este legat de infrastructura energetică din mediul rural. Dezvoltarea unor proiecte noi poate atrage investiții în rețele, stații și capacități de stocare, deși beneficiile pentru fermele din apropiere nu sunt automate.
Legea nu acordă fermierilor compensații și nu creează un drept direct asupra veniturilor din concesionare.
Statul estimează venituri de peste 100 de milioane de lei anual
Guvernul estimează venituri de aproximativ 33 de milioane de lei în 2026 din concesionarea terenurilor.
Pentru perioada 2027–2030, estimarea este de aproximativ 107,2 milioane de lei anual.
Acestea sunt valori bugetare prognozate, nu venituri garantate. Sumele efective vor depinde de:
- numărul terenurilor scoase la licitație;
- interesul investitorilor;
- nivelul redevențelor;
- capacitatea de racordare;
- ritmul autorizării;
- viabilitatea proiectelor.
Ce trebuie urmărit în perioada următoare
Pentru agricultură, cele mai importante informații vor fi lista exactă a terenurilor și documentațiile care justifică încadrarea lor drept degradate.
Până la publicarea registrului și lansarea licitațiilor, nu poate fi stabilit unde vor fi amplasate primele proiecte și câte dintre cele 32.074,79 hectare vor fi concesionate efectiv.
Dacă mecanismul este aplicat strict pe terenuri neproductive, el poate transforma suprafețe fără valoare agricolă într-o sursă de venit pentru stat și într-o bază pentru investiții energetice, fără a concura direct cu agricultura. Dacă selecția terenurilor este făcută superficial, riscul este ca suprafețe încă utilizabile să iasă inutil din circuitul agricol.
