În acest articol
Suedia tratează semințele tot mai mult ca pe o resursă strategică pentru agricultură, într-un moment în care sectorul trebuie să răspundă simultan schimbărilor climatice, noilor tehnici genomice și regulilor europene privind materialul de reproducere. Malin Nilsson, noul secretar general al asociației suedeze a industriei semințelor SVUF, explică într-un interviu pentru Seed World Europe că printre priorități se află ameliorarea adaptată condițiilor nordice, aplicarea viitorului cadru european pentru NGT și îmbunătățirea sistemului de redevențe pentru sămânța păstrată de fermieri.
Schimbarea de conducere la SVUF vine într-o perioadă în care mai multe dosare europene pot modifica piața semințelor: tehnicile genomice noi, legislația privind materialul de reproducere vegetală și revizuirea sistemului comunitar de protecție a soiurilor. Pentru fermieri, efectele se vor vedea în accesul la soiuri noi, costul seminței, condițiile de reutilizare a materialului obținut în fermă și disponibilitatea varietăților adaptate condițiilor locale.
Suedia are nevoie de ameliorare pentru zile lungi și sezoane scurte
Una dintre particularitățile agriculturii suedeze este diferența mare dintre nordul și sudul țării. Agricultura este concentrată în principal în sud și de-a lungul coastelor, iar spre nord iernile devin mai reci, perioada de vegetație mai scurtă și durata zilei din timpul verii mai mare.
Această combinație face ca un soi cu ciclu scurt creat pentru o altă regiune europeană să nu fie automat potrivit pentru nordul Suediei. Nilsson consideră că acesta este unul dintre motivele pentru care programele de ameliorare din țările nordice trebuie păstrate.
Miza este asemănătoare cu cea întâlnită în alte regiuni europene cu condiții agricole specifice: ameliorarea trebuie să țină cont nu doar de durata ciclului de vegetație, ci și de temperatură, lumină, secetă, boli și stabilitatea producției.
În Suedia mai există, potrivit lui Nilsson, o singură companie comercială de ameliorare de dimensiune importantă. Din acest motiv, pe piață sunt bine reprezentate și soiurile dezvoltate de companii din nordul și vestul Europei.
Principalele sectoare pentru producția suedeză de sămânță sunt:
- cerealele;
- cartoful;
- culturile furajere.
Pentru SVUF, întrebarea pe termen lung este dacă infrastructura actuală de ameliorare va putea produce suficiente varietăți adaptate condițiilor nordice, mai ales dacă încălzirea climei deplasează treptat agricultura spre latitudini mai mari.
NGT intră direct în agenda sectorului semincer
Una dintre cele mai importante schimbări europene privește plantele obținute prin tehnici genomice noi.
Nilsson include cadrul NGT printre dosarele majore pe care sectorul suedez trebuie să le urmărească. AGRONET.ro a analizat noile reguli europene, care separă plantele NGT 1, cu modificări comparabile cu cele ce pot apărea prin ameliorare convențională, de plantele NGT 2, pentru care rămân cerințe apropiate regimului aplicat organismelor modificate genetic.
Regulamentul a intrat în vigoare la 16 iulie 2026 și se va aplica din 17 iulie 2028. Până atunci trebuie pregătite procedurile de verificare, registrele și normele necesare funcționării noului sistem.
Pentru industria semințelor, schimbarea poate reduce timpul necesar introducerii unor caractere precum:
- toleranța la secetă;
- rezistența la temperaturi ridicate;
- rezistența la boli;
- utilizarea mai eficientă a apei;
- stabilitatea producției.
Dar ameliorarea locală rămâne importantă. O caracteristică genetică utilă nu înlocuiește testarea soiului în condițiile reale de sol, climă și tehnologie din fiecare regiune.
Sămânța păstrată în fermă rămâne o problemă economică
Un alt subiect important pentru SVUF este sistemul de colectare a redevențelor pentru sămânța obținută din recolta proprie și reutilizată de fermieri.
Nilsson lucrează cu acest domeniu de la începutul carierei sale în industria semințelor, în 2001. Asociația suedeză are de mai mulți ani un sistem pentru colectarea taxelor aferente utilizării seminței păstrate în fermă, legat de drepturile amelioratorilor asupra soiurilor protejate.
Una dintre propunerile pe care noul secretar general dorește să le avanseze este posibilitatea ca fermierii să declare utilizarea acestui tip de sămânță direct prin instrumentul suedez folosit pentru cererea unică de plată.
Ideea este discutată de mai mult timp cu organizațiile fermierilor și cu autoritățile suedeze. Nu există în materialul publicat o decizie privind implementarea, iar Nilsson o prezintă ca pe unul dintre obiectivele pe care dorește să le realizeze în mandat.
Pentru sectorul semincer, sistemul este legat direct de finanțarea ameliorării. Companiile și institutele care dezvoltă soiuri au nevoie de venituri pentru a recupera investițiile în cercetare, testare și multiplicare. Pentru fermieri, problema este costul și simplitatea administrativă a sistemului, precum și condițiile în care pot reutiliza legal sămânța rezultată din propriile culturi.
Protecția soiurilor intră într-o nouă etapă europeană
SVUF urmărește și revizuirea sistemului european de protecție a soiurilor de plante și rolul Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante.
Acest dosar este important deoarece stabilește cadrul prin care amelioratorii își protejează creațiile și obțin venituri din utilizarea soiurilor comerciale.
Nilsson consideră că inclusiv sistemul suedez pentru sămânța păstrată în fermă ar putea fi îmbunătățit după finalizarea revizuirii europene, dar nu intenționează să amâne schimbările administrative până atunci.
În paralel, sectorul urmărește viitoarele reguli europene pentru materialul de reproducere vegetală, care vor influența modul în care semințele și alte materiale de înmulțire sunt produse, înregistrate și comercializate în UE.
Semințele intră și în discuția despre autosuficiență
Un alt element ridicat de Nilsson este securitatea aprovizionării. Ea spune că autoritățile suedeze au acordat în ultimii ani o atenție mai mare creșterii autosuficienței atât pentru cereale, cât și pentru semințe.
În cazul cerealelor există proiecte privind constituirea unor stocuri, iar sectorul semincer ar urma, potrivit acesteia, să fie analizat din aceeași perspectivă. Nilsson precizează însă că nu deține detaliile actualizate ale acestor proiecte.
Direcția este relevantă pentru agricultura europeană deoarece disponibilitatea seminței nu poate fi înlocuită rapid în cazul unei întreruperi majore a aprovizionării. Pentru anumite soiuri, multiplicarea materialului necesită mai multe cicluri agricole, iar adaptarea la condițiile regionale limitează posibilitatea substituirii imediate cu sămânță provenită din alte zone.
În Suedia, discuția despre autosuficiență se intersectează astfel cu menținerea programelor nordice de ameliorare. O țară poate avea acces comercial la sămânță din alte state, dar acest lucru nu garantează că varietățile disponibile sunt cele mai potrivite pentru fotoperioada, temperaturile și durata sezonului său agricol.
Miza pentru fermieri este accesul la genetică adaptată
Schimbările discutate de sectorul suedez arată că piața semințelor intră într-o perioadă în care tehnologia și legislația se modifică simultan.
Tehnicile genomice noi pot accelera dezvoltarea unor caractere utile, dar fermierii vor avea nevoie în continuare de soiuri testate local. Protecția proprietății intelectuale trebuie să finanțeze ameliorarea, dar va influența și costul sau condițiile în care sămânța poate fi reutilizată. Iar securitatea alimentară depinde nu numai de stocurile de cereale, ci și de capacitatea de a produce material semincer adaptat regiunii.
Pentru țările mai mici ale UE, Nilsson consideră esențială participarea la negocierea acestor reguli. Suedia nu dispune de resursele marilor state membre, dar poate lucra împreună cu Finlanda și Danemarca pentru ca particularitățile agriculturii nordice să fie luate în calcul în legislația europeană.
