În acest articol
Sistemele alimentare mondiale sunt prea lente pentru majoritatea țintelor din 2030, arată cea mai amplă evaluare realizată până acum de Food Systems Countdown Initiative, publicată la 10 august 2026 în Nature Food. Analiza acoperă 197 de țări și 44 de indicatori privind alimentația și sănătatea, producția și mediul, veniturile, guvernanța și reziliența. Pentru 22 dintre cei 30 de indicatori care au ținte globale, mai puțin de o treime dintre state se află pe traiectoria necesară pentru atingerea obiectivelor până în 2030.
Cercetarea schimbă modul de evaluare folosit până acum: nu urmărește doar dacă un indicator se îmbunătățește sau se deteriorează, ci măsoară distanța până la țintă și ritmul anual necesar pentru recuperarea decalajului. Concluzia este că progresele actuale sunt insuficiente pentru 2030, în timp ce o parte mult mai mare dintre obiective ar putea rămâne realizabile până în 2050 dacă ritmul schimbării accelerează.
Emisiile sistemului alimentar au unul dintre cele mai mari decalaje
Cea mai dificilă zonă este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră asociate sistemelor alimentare. Media globală se află la peste 75% distanță de ținta stabilită, iar la ritmul actual niciun stat nu este proiectat să o atingă.
Pentru obiectivul din 2030, studiul estimează că reducerea anuală necesară a emisiilor sistemelor alimentare ar trebui să depășească 70% în toate regiunile. Chiar și într-un orizont până în 2050, acest indicator rămâne printre cele pentru care transformarea necesară este foarte mare.
Agricultura este numai o parte a ecuației. Food Systems Countdown urmărește întregul sistem alimentar, ceea ce înseamnă producția agricolă și zootehnică, utilizarea terenurilor, procesarea, transportul și alte etape ale lanțului.
Pentru ferme, presiunea se traduce printr-o nevoie tot mai mare de utilizare eficientă a îngrășămintelor, apei și energiei. AGRONET.ro a prezentat recent rezultatele proiectului european ECONUTRI, în care diferite tehnologii testate în agricultură au redus cu 5–50% aportul de azot și fosfor și cu 10–80% levigarea nitraților fără reducerea productivității.
Apa folosită de agricultură se îndepărtează de obiectiv
Una dintre concluziile cu implicații directe pentru producția agricolă privește apa. Retragerea apei pentru agricultură este printre indicatorii care evoluează nefavorabil, iar toate regiunile rămân departe chiar și de reperele stabilite prin comparație cu state similare.
Pentru atingerea reperelor regionale până în 2030, consumul de apă pentru agricultură raportat la resursele regenerabile ar trebui să scadă cu peste 15% pe an în majoritatea regiunilor lumii.
Problema nu este reducerea irigațiilor indiferent de condiții, ci producerea alimentelor cu o presiune mai mică asupra resurselor disponibile. Indicatorul urmărește cantitatea de apă retrasă anual pentru agricultură în raport cu resursele regenerabile ale fiecărei țări.
Food Systems Countdown arată că producția de alimente este responsabilă pentru aproximativ 70–80% din utilizarea consumptivă globală a apei dulci, ceea ce face gestionarea apei una dintre componentele centrale ale rezilienței alimentare.
Pentru România, tema este deja una operațională. MADR a început inventarierea surselor de apă care pot alimenta sistemele de irigații, într-un context în care seceta hidrologică limitează în anumite zone posibilitățile de alimentare a amenajărilor.
Pesticidele și alimentele ultraprocesate evoluează în direcția opusă
Studiul identifică mai mulți indicatori care nu doar că înaintează prea lent, ci se deplasează în direcția nedorită.
Printre aceștia se află:
- utilizarea pesticidelor;
- retragerea apei pentru agricultură;
- vânzările de alimente ultraprocesate;
- emisiile sistemelor alimentare;
- participarea societății civile;
- responsabilitatea instituțiilor publice;
- insecuritatea alimentară;
- costul unei diete sănătoase.
Analiza actualizată arată că utilizarea pesticidelor, costul unei diete sănătoase și insecuritatea alimentară continuă tendințele nefavorabile observate anterior, iar vânzările produselor ultraprocesate și evoluția emisiilor sistemelor alimentare s-au adăugat listei indicatorilor care se deteriorează.
O alimentație sănătoasă devine mai greu accesibilă
Accesibilitatea alimentelor reprezintă una dintre problemele pentru care ritmul necesar de schimbare este foarte ridicat.
Food Systems Countdown urmărește separat costul unei diete sănătoase și procentul populației care nu își permite o asemenea alimentație. În Africa, de exemplu, țările se află în medie la 58,7 puncte procentuale distanță de reperul global pentru accesibilitatea unei diete sănătoase. Dacă sunt comparate cu cele mai performante state din aceeași regiune, decalajul scade la 32,2 puncte procentuale.
Diferența ilustrează una dintre ideile centrale ale studiului: obiectivele globale rămân necesare, dar reperele regionale pot indica pași intermediari realizabili și țările de la care pot fi preluate politici eficiente.
Europa pornește de la o poziție mai bună decât majoritatea regiunilor, însă nici aici problema accesului economic la hrană nu este rezolvată. AGRONET.ro a analizat datele FAO potrivit cărora costul unei diete sănătoase a crescut cu 36% în Europa între 2021 și 2025, până la aproximativ 3,97 dolari pe zi.
Pentru agricultură, legătura este importantă. Fructele, legumele și leguminoasele au o contribuție mare la costul unei alimentații echilibrate, iar reducerea prețurilor presupune nu numai producție mai mare, ci investiții în irigații, mecanizare, depozitare, sortare, procesare și limitarea pierderilor după recoltare.
Europa rămâne în urmă la 19 indicatori
Europa este una dintre regiunile aflate cel mai aproape de țintele globale, alături de Asia, însă avantajul relativ nu înseamnă că obiectivele din 2030 sunt aproape îndeplinite.
Evaluarea Food Systems Countdown arată că 19 indicatori rămân în afara traiectoriei necesare pentru 2030 în Europa. La nivel global, numai abonamentele de telefonie mobilă, folosite drept indicator pentru conectivitate și capacitatea de reacție la șocuri, au atins ținta în majoritatea statelor.
Studiul identifică totuși și domenii unde progresul este mai apropiat de nivelul necesar. Pentru șapte dintre 33 de indicatori evaluați în analiza traiectoriei, cel puțin o treime dintre țări sunt deja pe drumul către obiectivul sau reperul din 2030. Jumătate dintre indicatorii analizați în evoluție istorică se deplasează, la nivel global, în direcția dorită.
Securitatea alimentară înseamnă mai mult decât producție mare
Un alt rezultat important este că performanța unui sistem alimentar nu poate fi măsurată doar prin producția agricolă.
Cele 44 de variabile evaluate includ simultan disponibilitatea fructelor și legumelor, insecuritatea alimentară, veniturile și ocuparea forței de muncă din mediul rural, accesul la apă sigură, utilizarea terenurilor, resursele genetice, siguranța alimentelor, calitatea guvernării și capacitatea de răspuns la șocuri.
Un studiu publicat anterior în Nature Food și analizat de AGRONET.ro a arătat că numai Guyana produce suficient pentru toate cele șapte grupe alimentare necesare unei alimentații diversificate. Majoritatea statelor depind de comerț pentru cel puțin o parte din hrană.
Acest lucru face din reziliență o problemă atât de producție, cât și de diversificare a aprovizionării, infrastructură, acces economic și capacitate instituțională.
Guvernanța apare drept una dintre pârghiile principale
Autorii studiului acordă o greutate mare guvernanței. Eficiența administrației și responsabilitatea instituțiilor sunt legate de mai mulți dintre ceilalți indicatori decât majoritatea variabilelor analizate.
Explicația este că politicile privind apa, investițiile agricole, siguranța alimentelor, protecția socială, mediul și dieta nu funcționează separat. Capacitatea administrațiilor de a coordona și aplica măsuri poate accelera sau bloca progresele în mai multe domenii simultan.
Food Systems Countdown Initiative este coordonată de o colaborare internațională din care fac parte Johns Hopkins University, Cornell University, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură și Global Alliance for Improved Nutrition. Inițiativa monitorizează sistemele alimentare prin cinci mari teme: alimentație, nutriție și sănătate; mediu, resurse naturale și producție; mijloace de trai, sărăcie și echitate; guvernanță; reziliență.
2050 rămâne un orizont posibil pentru multe obiective
Evaluarea nu indică faptul că toate țintele sunt definitiv pierdute. Extinderea orizontului de la 2030 la 2050 reduce puternic ritmul anual necesar pentru numeroși indicatori.
Pentru multe obiective, schimbarea necesară până în 2050 coboară sub 5% anual, nivel pe care autorii îl consideră mult mai apropiat de o traiectorie realizabilă. Rămân însă excepții dificile, printre care insecuritatea alimentară și emisiile sistemelor alimentare.
Pentru agricultură, concluzia raportului mută accentul de la o singură țintă către performanța întregului lanț: producție suficientă, accesibilitatea hranei, utilizarea apei și terenurilor, venituri pentru cei care lucrează în sector, reducerea presiunii asupra mediului și capacitatea sistemului de a continua să funcționeze în perioade de secetă, conflicte sau alte șocuri.
