În acest articol
Seceta din 2026 transformă reziliența solului într-o miză economică pentru ferme, după ce diferențele dintre exploatațiile afectate de lipsa apei devin tot mai vizibile. O fermă de bovine din Anglia, prezentată de Reuters, a păstrat pășunile verzi după două luni fără ploaie, în timp ce exploatațiile din jur au început să consume furajele pregătite pentru iarnă. În paralel, bănci, asigurători, procesatori și comercianți încep să finanțeze practicile care reduc pierderile provocate de secetă.
Cazul este relevant într-un an în care pierderile agriculturii din Uniunea Europeană și Regatul Unit numai în urma valului de căldură din iunie ar putea ajunge la 2,3 miliarde de euro, potrivit Energy and Climate Intelligence Unit. Pentru fermieri, discuția despre agricultura regenerativă se mută astfel de la beneficiile de mediu către costul furajelor, stabilitatea producției, accesul la finanțare și riscul asigurat.
O fermă de circa 81 de hectare a rămas verde după două luni fără ploaie
Sam Squier crește bovine Aberdeen Angus în apropiere de Chelmsford, în sud-estul Angliei, pe o suprafață de aproape 200 de acri, echivalentul a aproximativ 81 de hectare.
Pășunile fermei folosesc amestecuri formate din graminee, plante cu rădăcini adânci și leguminoase. Sistemul urmărește acoperirea permanentă a solului, dezvoltarea rădăcinilor pe mai multe niveluri și menținerea apei în profil.
Animalele sunt concentrate pentru perioade scurte pe suprafețe mici și mutate de două ori pe zi. Vegetația călcată formează un strat protector la suprafața terenului, iar dejecțiile readuc materie organică și nutrienți în sol.
Rezultatul raportat de fermier este important în contextul secetei din acest an: după două luni fără precipitații, plantele din unele parcele depășeau în continuare înălțimea genunchiului, fără irigații.
Squier estimează că terenurile sale rețin în prezent cu aproximativ 400.000 de litri de apă în plus pe acru, echivalentul a circa 988.000 de litri, respectiv 988 de metri cubi pe hectar, față de perioada anterioară schimbării sistemului de lucru.
În primii șase ani, numărul estimat de râme din sol ar fi crescut de la 80 de milioane la 680 de milioane, de aproximativ 8,5 ori. Ferma nu a mai fost nevoită să cumpere furaje de iarnă de opt ani.
Datele descriu o exploatație concretă și nu reprezintă automat rezultatul care poate fi obținut pe orice sol, dar arată dimensiunea economică pe care retenția apei o poate avea într-un an secetos.
Studiu: pierderi mai mici din cauza secetei în majoritatea fermelor analizate
Reuters citează și un studiu realizat pentru compania de consultanță Soil Capital. În aproximativ 85% dintre cazurile analizate, fermele care adoptaseră practici regenerative au înregistrat pierderi de producție provocate de secetă cu cel puțin 10% mai mici.
Andrew Voysey, responsabil pentru impact în cadrul Soil Capital, afirmă că fermele care folosesc aceste practici au obținut rezultate mai bune decât exploatațiile convenționale atât la producție, cât și la profitabilitate în perioadele de stres hidric.
Mecanismul urmărit este în principal agronomic: mai multă materie organică, o structură mai bună a solului, rădăcini dezvoltate la adâncimi diferite și o suprafață protejată pot crește infiltrația și reduce pierderea rapidă a apei.
Aceeași direcție apare și în analiza AGRONET.ro privind schimbarea politicilor europene pentru secetă. Solul este tratat tot mai mult ca parte a infrastructurii de apă a fermei, alături de rezervoare, irigații și sisteme de monitorizare.
Diferență de 19 grade între solul acoperit și terenul gol
Un alt fermier britanic prezentat de Reuters, Andy Gray, cultivă aproximativ 150 de acri, circa 61 de hectare, cu porumb în Devon.
Într-una dintre zilele foarte călduroase ale verii, temperatura măsurată sub un covor vegetal de trifoi era de 32°C. Pe o porțiune de sol neacoperit din apropiere, temperatura ajungea la 51°C.
Diferența a fost de 19°C.
Pentru fermier, avantajul practic este prelungirea perioadei în care apa rămâne disponibilă culturii. Dacă umiditatea solului poate fi păstrată încă două săptămâni la intrarea într-o perioadă de secetă, cultura continuă să vegeteze într-un interval în care alte suprafețe încep deja să sufere.
Situația devine cu atât mai importantă cu cât seceta din 2026 afectează simultan culturile și producția de furaje în Europa. Franța estimează o recoltă de porumb cu 35% sub nivelul din 2025, iar deficitul de fân raportat în unele regiuni mută presiunea din sectorul vegetal direct către fermele zootehnice.
Băncile și asigurătorii încep să plătească pentru reducerea riscului
Schimbarea majoră din 2026 nu vine numai din ferme. Companii care până acum nu finanțau direct tehnologia agronomică încep să considere sănătatea solului o metodă de reducere a propriilor riscuri.
În Regatul Unit, Lloyds Bank participă alături de Wildfarmed, companiile de apă Severn Trent și Affinity Water și asigurătorul AXA XL la Food & Nature Resilience Fund. Banii sunt direcționați către fermieri pentru investiții și practici care îmbunătățesc sănătatea solului.
Calculul economic diferă pentru fiecare participant. Companiile de apă urmăresc reducerea costurilor cu eliminarea substanțelor provenite din agricultură din cursurile de apă. Lloyds estimează că, pentru fiecare liră investită în ferme, acestea ar putea evita cheltuieli de 4–6 lire în amonte.
Asigurătorii sunt interesați de reducerea riscului de inundație și de pierderile de producție, iar băncile de stabilitatea financiară a exploatațiilor cărora le acordă credite.
Un alt program, Routes to Regen, reunește McCain, McDonald's, Waitrose, Lloyds, Barclays, NatWest și mai multe companii de asigurări. După lansarea cu 100 de fermieri, programul urmărește să ajungă la cel puțin 200 în acest an.
Sprijinul poate include:
- condiții preferențiale de creditare;
- consultanță tehnică;
- stimulente oferite de companiile alimentare;
- contracte și relații comerciale pe termen mai lung;
- schimburi de experiență între fermieri;
- produse de asigurare adaptate riscului climatic.
McDonald's pregătește cel puțin un miliard de dolari pentru reziliența lanțului
Marile companii alimentare încep să trateze adaptarea fermelor ca pe o problemă de aprovizionare.
McDonald's intenționează să cheltuiască cel puțin un miliard de dolari în următorul deceniu pentru creșterea rezilienței lanțului său de aprovizionare.
La McCain Foods, aproape jumătate dintre fermierii furnizori sunt eligibili pentru diferite forme de sprijin pentru tranziție, între care finanțare, garanții, stimulente și contracte pe perioade mai lungi.
Motivul este direct economic: compania are nevoie ca fermierii să continue să producă materia primă necesară chiar și în anii cu condiții meteorologice dificile.
Și asigurările încep să fie legate de practicile din fermă. Nestlé lucrează cu asigurători care pot oferi costuri mai mici pentru polițele împotriva pierderilor de producție sau dezastrelor naturale atunci când exploatațiile adoptă anumite practici regenerative.
Generali Italia testează în 2026 un program cu 500 de ferme în care practicile agricole sustenabile sunt asociate unor limite mai mari ale despăgubirilor pentru evenimente climatice. Etapele viitoare ar putea include și prime mai mici.
Pentru fermierii români, valoarea trebuie calculată înaintea certificatului de carbon
O parte dintre practicile utilizate pentru adaptarea la secetă se suprapun cu cele promovate în agricultura carbonului: culturi secundare, rotații mai diverse, menținerea solului acoperit, reducerea lucrărilor intensive și creșterea materiei organice.
AGRONET.ro a analizat piața certificatelor pentru agricultura carbonului, unde beneficiul agronomic poate ajunge să fie mai important pentru fermă decât venitul obținut din vânzarea certificatelor.
Într-un an secetos, calculul economic poate porni de la alte elemente: câtă apă rămâne în sol, câte zile suplimentare poate continua cultura să vegeteze, ce cantitate de furaj nu mai trebuie cumpărată și cu cât se reduce variația producției de la un an la altul.
Pentru România, unde deficitul hidric din 2026 afectează deja simultan solul, irigațiile și producția de furaje, acesta este probabil cel mai important semnal din experiența britanică. Agricultura regenerativă începe să fie evaluată nu numai prin carbon sau biodiversitate, ci prin capacitatea fermei de a continua să producă atunci când apa devine resursa limitativă.
