În acest articol
Administrarea celor 50.400 de hectare de pădure deținute de Ingka Group în România este contestată într-un documentar realizat de jurnalistul danez Tom Heinemann, în timp ce IKEA respinge acuzațiile și susține că exploatările respectă amenajamentele silvice, certificarea FSC și legislația românească, relatează HotNews.
Documentarul „IKEA Loves Wood”, lansat în 2024 și difuzat recent de Deutsche Welle, prezintă imagini filmate în mai multe păduri din România și ridică întrebări privind intensitatea exploatărilor, regenerarea suprafețelor și eficiența certificării Forest Stewardship Council, cunoscută prin acronimul FSC.
Acuzațiile apar în contextul în care Ingka Investments, companie din cadrul grupului care operează majoritatea magazinelor IKEA, este cel mai mare proprietar privat de păduri din România. Compania afirmă că suprafața deținută reprezintă aproximativ 0,8% din fondul forestier național.
Documentarul reclamă pierderea habitatelor și înlocuirea pădurilor mixte
Tom Heinemann a filmat, alături de reprezentanți ai organizației Agent Green, în șase zone forestiere deținute de companie. Potrivit jurnalistului, imaginile surprind exploatări intensive, inclusiv suprafețe din Suceava pe care acesta le descrie drept tăieri la ras și posibile intervenții în zone Natura 2000 din județul Iași.
Experții citați în documentar susțin că unele păduri naturale, vechi și bogate în specii ar fi fost înlocuite cu plantații mai uniforme, cu o biodiversitate și o rezistență mai reduse. Filmul prezintă și puieți de stejar uscați în zone în care compania realizase lucrări de regenerare.
Jurnalistul contestă și eficiența certificării FSC, despre care afirmă că poate funcționa mai curând ca o verificare administrativă decât ca o garanție că fiecare intervenție din teren protejează biodiversitatea.
Documentarul mai susține că, pe o suprafață filmată de aproximativ 12 hectare, nu ar fi fost păstrați arborii de habitat prevăzuți de regulile FSC. Acești arbori ar trebui lăsați în picioare după exploatare pentru a asigura hrană și adăpost păsărilor, insectelor și altor specii.
Afirmațiile provin din documentar și nu sunt prezentate în material împreună cu un proces-verbal al autorităților sau cu o hotărâre care să constate încălcarea legii.
IKEA respinge acuzațiile privind defrișările
IKEA afirmă că imaginile surprinse într-o anumită etapă a lucrărilor silvice nu pot descrie singure evoluția unei păduri administrate pe cicluri de 120–150 de ani.
Compania susține că toate pădurile gestionate de Ingka Investments în România sunt certificate FSC și verificate periodic de organisme de certificare și de autoritățile competente.
Potrivit răspunsului transmis HotNews:
- Ingka Investments deține aproximativ 50.400 de hectare de pădure;
- suprafața reprezintă circa 0,8% din fondul forestier al României;
- IKEA utilizează aproximativ 2% din masa lemnoasă recoltată anual în România;
- circa 3% din lemnul folosit la nivelul companiei provine din România;
- aproximativ 98% din regenerarea pădurilor administrate se realizează natural;
- volumul de lemn din portofoliu ar fi crescut cu peste 1,2 milioane de metri cubi din 2015;
- peste 220 de hectare de pădure degradată ar fi fost restaurate.
Compania afirmă că recoltează anual un volum mai mic decât creșterea naturală a pădurilor și că suprafețele exploatate sunt regenerate potrivit legislației și amenajamentelor silvice.
IKEA nu acceptă nici folosirea termenului „tăiere la ras” pentru unele dintre lucrările contestate. Un reprezentant al companiei a descris intervențiile drept „tăieri de substituire”, formulare pe care experții intervievați în documentar spun că nu o consideră consacrată în silvicultură.
Certificarea FSC nu înlocuiește controlul din teren
Disputa arată limitele unei dezbateri bazate numai pe existența unei certificări sau pe imagini filmate într-un singur moment. Certificarea FSC indică respectarea unui set de standarde, dar eficiența sa depinde de calitatea controalelor, de frecvența verificărilor și de remedierea neconformităților.
În același timp, imaginile cu o suprafață proaspăt exploatată nu demonstrează singure că regenerarea va eșua. Pentru evaluarea administrării sunt necesare date despre amenajamentul silvic, tipul tratamentului aplicat, vârsta arboretului, volumul extras, regenerarea instalată și starea biodiversității înainte și după intervenție.
Documentarul nu prezintă o concluzie a autorităților române care să confirme că IKEA a încălcat legislația forestieră în locațiile filmate. Compania, la rândul său, invocă audituri și monitorizări, dar răspunsul public nu include documentele tehnice pentru fiecare dintre cele șase suprafețe contestate.
Miza depășește volumul de lemn recoltat
Pentru pădurile României, problema nu privește numai raportul dintre volumul recoltat și creșterea anuală. Administrarea durabilă presupune și păstrarea structurii naturale, a arborilor bătrâni, a lemnului mort, a habitatelor și a capacității pădurii de a rezista la secetă, boli și fenomene extreme.
Înlocuirea unei păduri mixte cu o structură uniformă poate menține în timp un anumit volum de masă lemnoasă, dar poate reduce diversitatea biologică și reziliența ecosistemului. Tocmai această diferență dintre producția de lemn și funcționarea ecologică a pădurii se află în centrul criticilor formulate de realizatorii documentarului.
Dezbaterea apare și într-o perioadă în care România pregătește politici noi pentru conservarea biodiversității. O analiză a efectelor asupra agriculturii și silviculturii a fost solicitată inclusiv în Parlament, în contextul proiectului Strategiei naționale pentru biodiversitate 2026–2030, după cum a relatat AGRONET.ro.
În lipsa publicării documentelor tehnice pentru suprafețele contestate și a unor concluzii ale autorităților, acuzațiile documentarului și poziția companiei rămân versiuni opuse. Verificarea independentă a fiecărei locații, pe baza amenajamentelor, autorizațiilor, datelor de inventar și evoluției regenerării, este necesară pentru a stabili dacă lucrările respectă atât legea, cât și obiectivele declarate de protejare a biodiversității.
