În acest articol
Ungaria analizează retragerea culturilor arabile de pe 1,5 milioane de hectare, pentru a reține apa în Câmpia Panonică și a opri scăderea nivelului freatic. Studiul prezentat de Daily News Hungary propune renunțarea la agricultura arabilă pe terenurile marginale, revenirea unor suprafețe la pășuni și concentrarea producției intensive în zonele unde apa și solul o permit.
Propunerea vizează aproape o treime din terenul arabil al țării și pornește de la o problemă care devine structurală: sistemul de gospodărire a apelor a fost construit pentru evacuarea rapidă a precipitațiilor și a apei provenite din topirea zăpezilor, în timp ce perioadele secetoase sunt mai lungi, iar rezervele din sol se refac tot mai greu.
În anii foarte secetoși, pânza freatică a coborât sub zona în care ajung rădăcinile culturilor. Terenul rămâne încadrat ca arabil, dar plantele nu mai pot folosi apa din subsol, iar precipitațiile reduse nu acoperă necesarul porumbului, grâului sau florii-soarelui.
Apa ar urma să fie păstrată pe teren, nu evacuată
Cei 15 cercetători ungari care au realizat studiul publicat în revista „Geography and Sustainability” propun schimbarea modului în care sunt folosite terenurile joase. Suprafețele unde culturile arabile se mențin doar cu ajutorul subvențiilor ar putea fi transformate în zone pentru retenția apei.
Prin inundarea controlată sau menținerea temporară a apei pe aproximativ 1,5 milioane de hectare, cercetătorii estimează că nivelul apei subterane ar putea crește, iar rădăcinile plantelor ar avea din nou acces la umiditate.
Studiul estimează că refacerea rezervei de apă din sol ar putea majora producțiile de porumb cu 20–28% în zonele care rămân cultivate. Creșterea nu ar veni din extinderea irigațiilor convenționale, ci din refacerea legăturii dintre zona rădăcinilor și apa freatică.
Modelul propus presupune două direcții aplicate simultan:
- terenurile joase și slab productive să fie folosite pentru retenția apei, pășuni sau activități adaptate excesului temporar de umiditate;
- culturile intensive să fie concentrate pe terenurile cu soluri și resurse de apă care pot susține producții stabile.
Grâul, porumbul și floarea-soarelui nu mai sunt potrivite peste tot
Agricultura Ungariei s-a bazat timp de decenii pe cereale și oleaginoase cultivate pe suprafețe mari. Modelul a fost susținut de exporturi, mecanizare și plăți agricole, dar seceta reduce rentabilitatea terenurilor mai slabe.
Pe unele parcele, veniturile din producție nu mai acoperă costurile fără subvenții. Cercetătorii consideră că menținerea acelorași culturi pe asemenea terenuri nu este eficientă nici pentru fermieri, nici pentru economie.
Alternativele propuse sunt revenirea la pășunat, acolo unde terenul permite, și dezvoltarea culturilor de legume sau fructe cu valoare mai mare. Acestea ar necesita irigare prin picurare și alte tehnologii care reduc consumul de apă, nu extinderea necontrolată a irigațiilor.
Schimbarea folosinței terenului ar afecta însă structura fermelor, utilajele existente și veniturile din plățile pe suprafață. Aplicarea la scară mare ar necesita o politică agricolă care să compenseze serviciul de retenție a apei și să nu lase întreaga pierdere de venit în sarcina proprietarilor.
Seceta din Ungaria se vede deja în Dunăre
Problema apei nu este limitată la terenurile agricole din Câmpia Panonică. Dunărea a coborât în iulie 2026 la niveluri foarte mici în sudul Ungariei, iar la Baja unele porțiuni ale brațului Sugovica au ajuns aproape uscate.
AGRONET.ro a prezentat scăderea nivelului Dunării în apropiere de Mohács, unde frecvența episoadelor cu ape foarte scăzute a crescut puternic în ultimele două decenii și jumătate.
În cei 125 de ani de observații menționați de autoritățile ungare, Dunărea a coborât sub nivelul de un metru în 21 de situații. Paisprezece dintre acestea s-au produs în ultimii 25 de ani.
Aceeași secetă hidrologică afectează și România, prin debite mai mici pentru irigații și restricții asupra transportului cerealelor. Legătura dintre cele două țări arată că retenția apei nu este doar o problemă locală, ci una care privește întregul bazin al Dunării.
Pentru fermieri, mesajul studiului este că simpla extindere a irigațiilor nu poate compensa la nesfârșit scăderea rezervelor. Apa trebuie păstrată în sol și în peisaj, iar culturile trebuie amplasate acolo unde condițiile pot susține producția.
Ungaria nu a decis încă aplicarea pe 1,5 milioane de hectare. Propunerea oferă însă o măsură a schimbării discutate: mai puține terenuri arabile în zonele marginale, mai mult spațiu pentru apă și o agricultură adaptată diferențiat fiecărei regiuni.
