În acest articol
Dunărea a coborât la niveluri istorice în sudul Ungariei, iar situația confirmă că seceta hidrologică afectează întregul bazin, nu doar navigația și turismul. La Baja, un braț al fluviului a ajuns aproape complet uscat, în timp ce în România debitul redus limitează irigațiile și scumpește transportul cerealelor.
La Budapesta, fundațiile Podului Margareta au devenit complet vizibile, iar vizitatorii pot ajunge pe bancul de nisip format în albia fluviului, relatează Euronews. Mai la sud, în apropiere de Mohács, retragerea apei a scos la suprafață epava unei nave din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial.
Situația cea mai gravă este semnalată la Baja, unde porțiuni din brațul Sugovica s-au uscat aproape complet. Adâncimea apei a coborât în cea mai dificilă zi la numai 14 centimetri, aproximativ jumătate din precedentul minim, cu efecte severe asupra faunei și vegetației locale.
Nivelurile foarte scăzute apar tot mai des
Csaba Abonyi, responsabil pentru protecția împotriva inundațiilor și gestionarea râurilor în cadrul administrației locale a apelor, a atras atenția că problema principală este tendința pe termen lung.
În cei 125 de ani de observații analizați, nivelul Dunării a coborât sub un metru în 21 de situații. Dintre acestea, 14 s-au produs în ultimii 25 de ani. Datele indică o creștere a frecvenței perioadelor cu ape foarte scăzute, fără ca fiecare episod să poată fi atribuit exclusiv schimbărilor climatice.
Administrația hidrologică din Ungaria indica pentru stația de pe Dunăre de la Baja un nivel de 30 de centimetri în dimineața zilei de 25 iulie 2026. Prognoza oficială anticipa o scădere spre aproximativ 21 de centimetri în perioada 27–29 iulie, însă cu o marjă de incertitudine tot mai mare pentru intervalele îndepărtate.
Valoarea de 14 centimetri menționată la Sugovica și nivelul de 30 de centimetri de la stația principală nu descriu același punct de măsurare. Prima se referă la adâncimea apei într-un braț aproape secat, iar a doua la nivelul hidrometric al Dunării la Baja.
Topirea zăpezilor din Alpi nu mai compensează deficitul de ploaie
În trecut, apa provenită din topirea zăpezilor și ghețarilor alpini putea susține debitul Dunării în perioadele cu precipitații reduse. Retragerea ghețarilor a diminuat însă această rezervă, potrivit explicațiilor prezentate de autoritățile ungare.
Nivelul fluviului nu poate fi refăcut local prin deschiderea unui canal, așa cum se poate întâmpla în cazul unui lac sau al unei acumulări. Revenirea depinde de precipitațiile și debitele formate în amonte, pe întregul bazin hidrografic.
Efectele ecologice apar înainte ca un sector să se usuce complet. Apa puțină se încălzește mai repede, concentrația de oxigen poate scădea, iar peștii și celelalte organisme rămân izolate în zone puțin adânci. Dispariția conexiunii dintre brațele laterale și cursul principal afectează habitatele folosite pentru reproducere și hrănire.
România resimte aceeași secetă hidrologică
În România, debitul Dunării la intrarea în țară coborâse la aproximativ 1.700 de metri cubi pe secundă la 19 iulie, față de media lunii iulie de circa 4.700 de metri cubi pe secundă, potrivit datelor prezentate de Reuters.
Autoritățile au restricționat accesul la apă pentru irigații în sud-est, iar mai multe treceri cu bacul și transporturi fluviale au fost afectate. Barjele cu cereale au rămas staționate sau au fost obligate să circule cu încărcături reduse din cauza pescajului insuficient.
AGRONET.ro a prezentat efectele simultane asupra irigațiilor și transportului cerealelor. Pentru ferme, problema nu este doar lipsa apei la culturile de vară, ci și dificultatea de a transporta recolta către silozuri, porturi și cumpărători.
În sectoarele Bechet și Calafat, nivelul critic al Dunării a blocat bacuri, barje și alimentarea unor amenajări de irigații. Bancurile de nisip limitează navigația, iar navele cu pescaj mare trebuie să aștepte sau să reducă volumul transportat.
Costurile logistice ajung la fermieri
Scăderea apei reduce capacitatea barjelor și crește costul transportului pentru fiecare tonă de marfă. Pe ruta dintre porturile ucrainene Reni sau Izmail și Constanța, navlul ajunsese la aproximativ 28 de dolari pe tonă la 20 iulie 2026, cu circa 7 dolari peste nivelul de la începutul lunii.
La Cernavodă, pescajul disponibil era estimat la aproximativ doi metri, iar capacitatea de încărcare a unor barje putea scădea cu 30–60%, în funcție de construcția navei. Analiza AGRONET.ro privind transportul cerealelor arată că aceste costuri pot diminua venitul net al fermierilor chiar dacă prețurile din port cresc.
Nivelurile foarte scăzute observate în Ungaria și România fac parte din aceeași problemă hidrologică. Pentru agricultură, durata episodului va conta mai mult decât imaginile spectaculoase cu bancuri de nisip și epave: fiecare săptămână cu debite reduse poate însemna udări amânate, capacitate de transport pierdută și cheltuieli logistice mai mari.
