În acest articol
O recoltă bună de struguri riscă să devină pierdere din lipsa culegătorilor, iar situația de la Stațiunea de Cercetare Viticolă din Târgu Bujor, județul Galați, arată cât de mare a devenit presiunea forței de muncă asupra vendemiei. În plantațiile prezentate de Digi24, aproximativ 30 de oameni lucrează la cules, deși necesarul indicat de stațiune este de circa 60. Plata ajunge la 800 de lei pentru o tonă de struguri, cantitate pe care un muncitor o poate recolta în cel mult trei zile.
Stațiunea are aproximativ 230 de hectare de viță-de-vie aflate acum în campania de recoltare, iar producția indicată pentru acest an este de 4,5 tone la hectar. Dacă acest randament se aplică întregii suprafețe menționate, rezultă un volum de ordinul a 1.035 de tone de struguri care trebuie adus la cramă într-o perioadă relativ scurtă.
La ritmul actual, lipsesc jumătate dintre oamenii necesari
Problema nu este doar numărul mic de muncitori, ci raportul dintre volumul de recoltat și viteza cu care poate lucra echipa.
Dacă un culegător strânge o tonă în aproximativ trei zile, rezultă un ritm mediu de circa 330 de kilograme pe zi.
La 30 de oameni, capacitatea teoretică este de aproximativ:
- 10 tone pe zi;
- 300 de tone într-o lună de lucru continuu;
- peste 100 de zile pentru aproximativ 1.035 de tone, dacă ritmul rămâne constant.
Cu 60 de culegători, capacitatea ar urca spre 20 de tone pe zi, iar timpul teoretic s-ar reduce la aproape jumătate.
Calculele sunt orientative și presupun același ritm pe toată perioada și pe întreaga suprafață, însă arată de ce deficitul de muncitori devine critic într-o cultură unde momentul recoltării influențează direct cantitatea și calitatea vinului.
Culesul manual ajunge la un cost teoretic de peste 800.000 de lei
Tariful de 800 de lei pentru o tonă permite și o estimare a costului recoltării manuale.
La o producție teoretică de 1.035 de tone, plata culegătorilor ar ajunge la aproximativ 828.000 de lei, dacă toată recolta ar fi strânsă manual la același tarif.
Un muncitor care recoltează o tonă în trei zile obține astfel aproximativ 267 de lei pe zi, valoare apropiată de cei circa 300 de lei pe zi indicați de unul dintre culegătorii intervievați.
Nivelul este sensibil mai ridicat decât cel raportat recent în alte podgorii. AGRONET.ro a prezentat situația din Dealul Mare, unde zilierii primeau aproximativ 150 de lei pentru șapte ore de muncă, plus apă și mâncare. Diferența arată cât de mult poate varia costul recoltării în funcție de zonă, disponibilitatea oamenilor și sistemul de plată.
Strugurii nu pot aștepta la nesfârșit în vie
Întârzierea culesului poate reduce cantitatea de struguri care ajunge efectiv la vinificație. Stațiunea de la Târgu Bujor avertizează că boabele pot fi atacate de păsări și insecte, pot cădea de pe ciorchine sau pot începe să putrezească dacă recoltarea se prelungește prea mult.
Există însă și un efect diferit asupra compoziției strugurilor. Gabriel Tăbăranu, directorul stațiunii, explică faptul că o recoltare mai târzie poate crește concentrația de zahăr și poate conduce la vinuri cu tărie alcoolică mai mare, potrivite inclusiv pentru învechire.
Problema apare atunci când întârzierea nu mai este o alegere tehnologică a oenologului, ci consecința lipsei oamenilor. În acel moment, beneficiul unei maturări suplimentare poate fi depășit de pierderile cantitative din vie.
Recolta din 2026 este mai bună în mai multe podgorii
Deficitul de forță de muncă apare într-un an în care o parte importantă a viticulturii românești are perspective de producție mai bune. AGRONET.ro arăta în august că recolta națională din 2026 ar putea depăși cu până la 10% nivelul din 2025, deși diferențele dintre regiuni sunt mari.
Cotnari, Huși, Târnave și mai multe podgorii din sud au intrat în sezon cu perspective favorabile, în timp ce Vrancea a avut suprafețe afectate de grindină, iar Dobrogea, Banatul și Crișana au resimțit mai puternic seceta.
România avea în 2025 aproximativ 187.000 de hectare de viță-de-vie și o producție de aproximativ 3,3 milioane de hectolitri de vin. Pentru plantațiile unde culesul manual rămâne dominant, disponibilitatea muncitorilor sezonieri poate deveni astfel la fel de importantă ca producția obținută în vie.
Mecanizarea devine alternativa marilor exploatații
Diferența dintre podgoriile care depind de zilieri și cele care au investit în mecanizare devine tot mai vizibilă.
La Cotnari, de exemplu, recoltarea mecanizată este extinsă în campania din 2026, într-un sezon în care producătorul estimează aproximativ 24.000 de tone de struguri. Combinele pot lucra inclusiv noaptea, ceea ce permite accelerarea campaniei atunci când maturitatea strugurilor impune intervenția rapidă.
Pentru stațiunile, fermele și cramele care recoltează manual, soluția este mai dificilă. O producție bună poate deveni o problemă logistică dacă oamenii necesari nu sunt disponibili exact în cele câteva săptămâni în care strugurii trebuie culeși.
La Târgu Bujor, paradoxul campaniei din 2026 este tocmai acesta: struguri există, prețul muncii a urcat, dar numărul celor dispuși să intre în vie rămâne la jumătate din necesar.
