În acest articol
La 17 ani, Andrei își conduce propria stână la poalele Munților Țibleș, unde are grijă de oi, mulge turma de trei ori pe zi și pregătește caș din lapte de oaie cu cheag natural. Povestea lui a fost prezentată într-un material publicat de canalul YouTube Bobb 11, care l-a vizitat din nou după un an pentru a vedea cât de mult a evoluat.
Andrei lucrează împreună cu fratele său, într-un loc liniștit, cu multă iarbă pentru animale, dar fără prea multe dintre lucrurile care fac viața ușoară. Nu are curent electric, semnalul este slab, iar o bună parte din muncă se face cu mâna. Cu toate acestea, vorbește despre oi, brânză și viitor cu o siguranță rar întâlnită la vârsta lui.
Trei mulsori pe zi și multă grijă pentru turmă
În perioada filmării, oile încă aveau o producție bună de lapte, iar Andrei le mulgea de trei ori pe zi. O singură mulsoare dura în jur de 40 de minute.
Tânărul spunea că urma să păstreze acest ritm încă una sau două săptămâni, apoi să treacă la două mulsori pe zi, pentru a avea timp să se ocupe mai serios de fân.
„Iarna le dau de trei ori pe zi mâncare. Ele să nu dea vara de trei ori lapte pe zi?”
Replica lui spune multe despre felul în care vede lucrurile. Dacă animalele primesc hrană și îngrijire, el încearcă să folosească laptele cât timp producția se menține.
Andrei cunoaște fiecare oaie, observă diferențele dintre ele și vorbește despre animale cu naturalețea cuiva care petrece zi de zi în mijlocul turmei. Unele oi sunt mai mari, altele mai bune de lapte, iar câteva au fost alese pentru viitorii berbecuți sau pentru îmbunătățirea efectivului.
În perioadele foarte calde, o asemenea rutină cere și mai multă atenție. AGRONET.ro a explicat cum poate fi recunoscut stresul termic sever la oi și capre, mai ales atunci când animalele stau multe ore pe pășune.
Caș de oaie făcut cu cheag natural
Laptele muls este transformat în caș și urdă. Andrei folosește aproape numai lapte de oaie, cu o cantitate mică provenită de la cele câteva capre pe care le are.
Cheagul este pregătit chiar de el, iar laptele se încheagă în aproximativ 35–40 de minute. După aceea, masa de caș este spartă, adunată, stoarsă și lăsată să se scurgă bine.
Aici, Andrei este foarte atent. Spune că, dacă zerul nu este eliminat cum trebuie, cașul se poate acri. Tocmai de aceea preferă să lucreze mai încet și să scoată un produs bun, chiar dacă asta înseamnă mai puțină cantitate.
„Degeaba e cantitate, dacă nu e calitate.”
În comarnicul stânei avea aproximativ 50 de kilograme de brânză. Unele bucăți erau gata pentru vânzare, iar altele trebuiau să mai stea la dospit.
Prețul menționat de el era de 35 lei pe kilogram, în timp ce în zonă cașul putea ajunge și la aproximativ 40 lei pe kilogram. Valoarea este cea spusă în timpul discuției și nu reprezintă un preț general pentru piață.
Pentru micii producători, legătura directă cu oamenii din zonă poate face diferența. O experiență asemănătoare este cea a familiei din Șoimeni care produce și livrează lactate din lapte de capră, unde vânzarea directă ajută gospodăria să păstreze controlul asupra produsului și relației cu clienții.
Curățenia face diferența
Andrei știe că laptele și brânza nu iartă neatenția. Vasele trebuie spălate bine după fiecare folosire, iar laptele trebuie ținut cât mai rece până la prelucrare.
Îl vezi cum curăță fiecare găleată, fiecare bidon și fiecare strecurătoare cu multă grijă. Nu se grăbește și nu lasă treaba pe jumătate.
La stână, unde nu există instalații moderne, orice neglijență poate strica laptele în câteva ore. De aceea, curățenia este la fel de importantă ca mulsul sau prepararea cașului.
A început să muncească de la 11 ani
Andrei povestește că a început să lucreze pe la 11 ani. A mers mai întâi la un gater, unde căra scânduri și făcea tot felul de munci grele pentru vârsta lui.
A lucrat și în timpul școlii, după-amiaza, pentru că își dorea să-și câștige singur banii.
„Mi-au trebuit bani. Am vrut să-mi câștig eu singur banul meu.”
Mai târziu a lucrat și în pădure, unde trăgea cabluri și ajuta la scoaterea lemnului. A petrecut și o vară la oi în Maramureș, iar experiențele acestea l-au învățat să se descurce.
Nu vorbește despre anii aceia cu amărăciune. Dimpotrivă, spune că greutățile l-au format și l-au făcut mai puternic.
Fânul încă se face mult cu mâna
Una dintre marile probleme este lipsa utilajelor. Andrei nu are o cositoare mecanică și pregătește o parte din fân cu coasa de mână.
Planul său era să reducă numărul mulsorilor și să înceapă cositul mai intens. Fânul urma să fie strâns în clăi, nu în baloți.
O cositoare și un utilaj pentru întors și adunat fânul i-ar ușura mult munca. Până atunci, însă, cea mai mare parte a treburilor se face cu răbdare și putere fizică.
Aici se vede cel mai bine cât de grea poate fi viața într-o gospodărie mică. Nu este suficient să ai oi și pășune. Trebuie să pregătești hrana pentru iarnă, să găsești cumpărători și să ai timp pentru toate, de dimineața până târziu în noapte.
Câinii sunt ajutorul de nădejde
Turma este păzită de câini, iar unul dintre ei, Guță, pare să știe foarte bine ce are de făcut. La comandă, pleacă să verifice dacă au rămas oi în urmă și ajută la strângerea turmei.
În zonă au fost văzuți urși și vulpi, dar până la momentul filmării Andrei nu pierduse animale. Spune că are încredere în câini și că unul dintre ei latră doar atunci când simte ceva cu adevărat.
La stână, un câine bun poate face cât un om. Păzește, adună turma și dă alarma atunci când se apropie un animal sălbatic.
Riscul nu este însă unul de ignorat. AGRONET.ro a prezentat cazul în care trei oi au fost ucise de un urs în comuna Jidvei, un exemplu al pierderilor pe care le poate suporta o gospodărie într-o singură noapte.
Visul lui este simplu
Andrei nu vede stâna ca pe o oprire de moment. De câțiva ani își dorea să aibă turma lui, iar acum începe să construiască exact viața pe care și-a imaginat-o.
Nu vorbește despre plecarea în străinătate și nici despre câștiguri rapide. Își dorește să rămână în zonă, să aibă mai multe oi, o casă și, la timpul potrivit, o familie.
„Să am turma mea de oi, o căsuță și să-mi fac o familie.”
Este un plan simplu, dar nu deloc ușor. Pentru a-l duce mai departe, are nevoie de clienți, de furaje pentru iarnă, de utilaje și de oameni care să aprecieze munca din spatele fiecărei bucăți de brânză.
La 17 ani, Andrei face deja lucruri care într-o fermă mai mare ar fi împărțite între mai mulți oameni. Mulge, pregătește brânza, spală vasele, păzește turma, face fân și se ocupă de vânzare.
Povestea lui este simpatică tocmai pentru că nu încearcă să pară altceva decât este. Un băiat tânăr, muncitor, legat de animale și de munte, care își dorește să construiască încet ceva al lui.
