În acest articol
O schimbare globală a dietei ar remodela agricultura până în 2050, reducând puternic zootehnia și extinzând producția de fructe, legume, nuci și leguminoase, potrivit unei analize prezentate de ScienceDaily. Studiul, publicat în revista Nature, estimează că emisiile nete de dioxid de carbon generate de schimbarea utilizării terenurilor ar putea coborî cu 85% față de nivelul din 2020.
Proiecția nu privește toate emisiile agricole și nu afirmă că reducerea se va produce automat. Rezultatul apare într-un scenariu care combină trecerea către diete considerate mai sănătoase, creșterea eficienței în agricultură și diminuarea risipei alimentare.
Analiza a fost realizată de cercetători de la London School of Hygiene & Tropical Medicine, Cornell University și zece echipe de modelare. Scenariile urmăresc o transformare apropiată de recomandările Comisiei EAT-Lancet din 2025.
Zootehnia ar suporta cea mai mare contracție
În scenariul analizat, valoarea globală a producției zootehnice ar scădea cu 42% până în 2050, echivalentul a aproximativ 630 de miliarde de dolari, comparativ cu nivelul din 2020.
Cele mai puternice efecte ar apărea în creșterea rumegătoarelor, respectiv bovine, ovine și caprine. Valoarea acestui sector ar putea coborî cu 70%, iar efectivele mondiale ar fi cu aproximativ 400 de milioane de animale mai mici decât în 2020.
Indicator analizat | Modificare estimată până în 2050 |
|---|---|
Teren agricol utilizat la nivel mondial | scădere de până la 6% față de tendința actuală |
Valoarea producției zootehnice globale | minus 42%, respectiv 630 de miliarde de dolari |
Valoarea producției de rumegătoare | minus 70%, respectiv 274 de miliarde de dolari |
Efectivele de rumegătoare | cu aproximativ 400 de milioane de animale mai puține |
Valoarea producției de legume, fructe, nuci și leguminoase | plus 57%, respectiv 890 de miliarde de dolari |
Emisiile nete de CO2 din schimbarea utilizării terenurilor | minus 85% față de 2020 |
Reducerea efectivelor ar elibera terenuri folosite în prezent pentru pășunat și producerea furajelor. O parte dintre suprafețe ar putea reveni la vegetație naturală sau ar putea fi utilizată pentru culturi destinate direct consumului uman.
Studiul nu arată cum s-ar distribui reducerea între ferme intensive, exploatații familiale și sisteme bazate pe pășunat. Impactul economic ar depinde de politicile naționale, de cererea locală și de capacitatea producătorilor de a trece către alte activități.
Fructele, legumele și leguminoasele ar avea nevoie de investiții
Producția vegetală nu ar crește uniform. Cea mai mare extindere ar fi necesară în sectoarele care furnizează legume, fructe, nuci și leguminoase precum fasolea, mazărea, lintea și năutul.
Creșterea valorii acestor produse cu 57% ar crea oportunități pentru cultivatori, dar ar necesita investiții în:
- irigații și gestionarea apei;
- producerea semințelor și materialului săditor;
- mecanizarea recoltării;
- sortare și ambalare;
- depozitare frigorifică;
- procesare;
- contracte și piețe de desfacere.
Extinderea suprafețelor nu garantează singură creșterea veniturilor fermierilor. Legumele și fructele sunt perisabile, necesită mai multă muncă și pot genera pierderi mari dacă infrastructura de colectare și depozitare nu se dezvoltă în același ritm.
Această problemă apare deja în Europa, unde costul unei alimentații sănătoase a crescut cu 36% între 2021 și 2025. AGRONET.ro a analizat rolul costurilor horticulturii, cercetării și subvențiilor agricole în accesul consumatorilor la fructe, legume și leguminoase.
Europa ar pierde 190 de miliarde de dolari din valoarea producției
Modelele indică efecte diferite între regiuni. Pentru Europa, valoarea totală a producției agricole ar putea scădea cu 35%, respectiv cu aproximativ 190 de miliarde de dolari, față de 2020.
Producția vegetală europeană ar pierde 8%, echivalentul a 22 de miliarde de dolari, în timp ce valoarea zootehniei ar coborî cu 66%, respectiv cu 168 de miliarde de dolari.
În Statele Unite, valoarea totală a agriculturii ar scădea cu 21%. Sectorul vegetal ar crește cu 20%, dar zootehnia ar pierde 73%.
India ar avea o evoluție diferită. Valoarea producției agricole ar putea avansa cu 46%, susținută de o creștere de 65% a producției vegetale, în timp ce zootehnia ar scădea cu numai 8%.
Diferențele reflectă structura actuală a fermelor, alimentația populației, disponibilitatea terenurilor, costurile de producție și rolul fiecărei regiuni în comerțul agricol.
Scenariul intră în conflict cu direcția actuală a politicii europene
Rezultatele studiului apar într-un moment în care Uniunea Europeană încearcă să consolideze, nu să reducă rapid, sectorul zootehnic. Strategia adoptată de Comisia Europeană în iulie 2026 tratează creșterea animalelor ca element al securității alimentare și al menținerii activității economice în mediul rural.
Documentul european urmărește investiții, asigurări, gestionarea crizelor și reducerea emisiilor prin tehnologie, fără să propună o țintă generală de diminuare a efectivelor. AGRONET.ro a prezentat noua abordare europeană privind rolul strategic al zootehniei.
Comisia a lansat și un plan pentru creșterea producției europene de culturi proteice, în principal pentru reducerea dependenței de furaje importate. Obiectivul este majorarea ponderii proteinelor produse în UE de la 25% în 2025 la 35% în 2035. Măsurile posibile sunt explicate în materialul AGRONET.ro despre strategia pentru zootehnie și culturile proteice.
O tranziție către mai multe leguminoase destinate consumului uman ar concura astfel cu necesarul de proteine pentru furajarea animalelor. Politicile agricole ar trebui să stabilească ce cantități sunt orientate către alimentație, furaje, procesare și export.
Modelul presupune că oamenii își schimbă dieta fără costuri
Una dintre cele mai importante limite ale studiului este ipoteza unei schimbări fără costuri a preferințelor consumatorilor. Modelele presupun că populația acceptă dieta recomandată fără a include toate barierele financiare, culturale și practice.
În realitate, consumul este influențat de:
- venituri și prețuri;
- tradiții alimentare;
- accesul la magazine și piețe;
- oferta locală;
- timpul necesar pregătirii hranei;
- preferințele personale;
- disponibilitatea produselor pe parcursul anului.
Cercetătorii precizează că rezultatele nu reprezintă o prognoză exactă pentru 2050. Ele indică sectoarele care ar putea crește sau scădea într-un anumit scenariu de transformare a sistemului alimentar.
Pentru fermieri, concluzia practică nu este că zootehnia va pierde inevitabil două treimi din valoare. Studiul arată dimensiunea schimbării care ar putea apărea dacă alimentația mondială, politicile agricole, productivitatea și risipa alimentară se modifică simultan.
O asemenea tranziție ar avea nevoie de programe pentru reconversia fermelor, investiții în horticultură și leguminoase, procesare locală și protejarea comunităților dependente de creșterea animalelor. Fără aceste măsuri, beneficiile climatice și pentru sănătate ar putea fi însoțite de pierderi economice severe în regiunile zootehnice.
